Tai tai și pa pa București!

Mâine o să plec și eu într-un concediu bine meritat. Cum de sărbători am fost prins cu treabă (trafic de gume chinezești), acum am să dispar la munte pentru o gură de aer și o porție de căzături cu placa de snowboard.

Pe mail am primit un comentariu de la Ioana (din Transilvania, cred?!) care îmi spunea că nu a vizitat niciodată CucaCity (capitala domne!), dar nici nu vrea. WOW! Ioana, ești floare rară tată. Puține persoane din provincie spun că nu ar vrea să vină să se înghesuie în IRTA asta de capitală.

Eu trebuie să recunosc, sunt un copil trist. Nu am avut țară și nici rude în provincie. În școala generală și la liceu făceam excursii la „țările” colegilor meu, și eram chiar un copil model: mă trezeam cu găinile (cocoșul era beat), dădeam de mâncare pe la animale, ajutam la gătit și mai făceam una-alta pe lângă casă. Când nu ai compensezi. La fel și când plec în alt oraș, mă port ca un turist model și nu mă abat de la nimic de vizitat. Apropo, eu nu am fost niciodata în Timișoara, Arad și multe alte orașe din zonă. Unde să fac și eu o excursie să vizitez ceva? Aștept recomandări.

Acum un an, Monica îmi povestea cum merge ea cu oile/vaca și cum se relaxează la „lac”. Eu eram de un entuziasm nebun. Ochii cât cepele și cu bale în colțul gurii. Probabil că în cealaltă viață am fost Becali... pardon, un țăran, dar pentru mine, un weekend la țară înseamnă somn mult, mâncare multă și sănătoasă (mec, kentucky fried poule, regele burgăr) și fitness ieftin. E chiar normal să apreciez și să îmi doresc ce nu am avut, mai ales când amintirile multor prieteni încep cu fraza „când eram la țară...”.

Și mulți vor să vină la „Bucale”. De ce? Ce mai e așa fenomenal la acest oraș? Mall-uri sunt peste tot, hypermarket-uri la fel și locurile de muncă nu mai sunt o problemă acum în criza economică deoarece se concediază la nivel național. Dacă cineva e interesat de praf, nesimțire și aglomerație, îmi dau la schimb orașul pentru ceva nou și sigur mai bun.

Aștept oferte.