Pe piatră cubică.

Acum ceva ani, mai exact 3-4, în Piața Constipației, a avut loc un concert „pro rock”, ceva de genul, deoarece se punea problema să cenzureze muzica rock. Eu așa țin minte. Oricum nu contează asta, deoarece multe trupe au făcut din concertul ăla ceva comercial și cocalăresc. Atunci am realizat că băieții de la Lună Amară se simt rock stari și că de fapt...

Concertul a fost plăcut, mai ales pentru doi pletoși cretini care au făcut chetă pentru două tricouri anti-biserică, ca mai apoi unul să ajungă în fiecare duminică să pupe icoane (scuze frate dar e prea mare ironia). Rețin că un rocker a suferit la mine că „pe vremea lui...” și alte tristeți dastea jalnice. Rockării de genul sunt la fel de penibili ca și „pacării” care bat puștii pentru 1 leu, alde travestiții-ideologic din zona TNB.

Tot ce mai am în minte acum de la concertul ăla e că am adormit pe piatra cubică, pufăiam o țigară căpătată și ascultam: