A murit Anca Parghel, Ticu Dumitrescu, Ibrahim Dossey şi în curând se preconizează şi un deces al economiei româneşti. Politica e o legumă. Partidele nu se înţeleg, nu reuşesc să îşi împartă puterea, că de doctrine nu poate fi vorba. Şomajul ia amploare şi pune stăpânire pe fiecare fabrică, uzină, companie, butic. Ţara nu e în al 9-lea cer şi nici pe Pământ nu prea stă...dar nu ăsta e subiectul.
Am înţeles care e rolul tabloidului, sau ziarului de bârfă: "Ne doare de problemele naţionale, care este, noi vrem prostie pe pâine, bârfe la kg şi umor de Vacanţa Mare!", aşa că nu mai am pretenţii. Dar ignoranţa cumpărătorilor încă e "o necunoscută" (zise Războinicu`) şi nu cred că o voi înţelege.
Un subiect care scoală părul pe piept al românilor nu este constituit din vreunul de mai sus, ci de veşnicul tandem ţărănesc între două moldovence (originea nu are relevanţă dar nu vreau să pronunţ nume). Aceste două dive îşi împart bărbaţii, înjurături şi remarci "inteligente" spre deliciul unora şi dezinteresul meu (oare câţi sunt în asentiment cu mine?). Una din ele e un fel de Maica Tereza prin Munţii Kilimanjaro, unde îşi etalează hainele scumpe în faţa copiilor care beau doar apă plată cu pământ. Îmbrăţişează un copil care are o pânză pe post de chiloţi (marca Bote-zaţu) şi zâmbeşte larg să vadă lumea ce zâna măseluţă e ea. Acum e în focurile bliţului, pe unde păşeşte cu copilul şi bărbatul e asaltată. Mai e ceva de savurat la viaţa ei? De parcă a fost vreodată...
Cealaltă e la fel vedetă/divă/. Dar în ultimul timp îşi minţea soţul că merge după lapte pentru ăla mic, când colo se juca dea şcolăriţa cu masculul nepereche al televiziunilor. Dă lecţii de morală ecologică, dar consumă petrol cât un Airbus, doar are în dotare: Jeep-uri, SUV-uri, limuzine, motociclete, elicopter. Şi nu mă dă pe spate cu maşinuţa ei electrică şi ecologică, pentru că aia e scumpă şi nu şi-o permite tot românul. Şi ecologia asta e pe bani mulţi. La începuturi dădea dovadă de chibzuinţă şi bun gust când nu răspundea la provocări şi nimeni nu trecea cu obiectivul de zidul casei. Acum nivelul de testosteron a crescut şi o trage mai în cameră. Se adânceşte şi ea în penibil...
Femei frumoase nu sunt. Pentru că una e destul de strâmbă şi te sperie cu zâmbetul fals (să nu mai vorbim de râs), elemente numai bune de o emisiune unde să storci batista. Şi cealaltă (cică?) e siliconată, aşa că dacă avea nevoie de plastelină sigur nu era Betty Bop a Prutului.
Dacă te gândeşti metaforic, toate tabloidele se uită în farfuria vedetelor. Ce ciorbă de "porcule" a mâncat X, ce ciorbă de "vaco" a mâncat Z. E ca la o şhaormerie de cartier. Combini elemente de rahat, le înveleşti în ceva moale, dai cu zeamă şi faci ca totul să miroasă şi să arate bine. Uite aşa se vinde scump rahatul în ţara asta. Doar a zis-o şi Jean Constantin: "La voi la România mâncat mult rahat." Poftă bună.
..........................................................................................................................................................................
O stimez de mic pe doamna Dara Mihaela Codescu de la 7 Plus, deoarece am avut mereu o simpatie pentru curajul şi răbdarea de care dă dovadă. Când ajung acasă şi dau drumul la televizor, schimb canalele până găsesc ceva "vizionabil" sau fac întindere la deget şi închid cutia. Doamna Codescu are atâta răbdare să vizioneze toate porcăriile de la "tembelizor" încât este demnă de Steaua României pentru luptă pe frontul prostiei. Felicitări şi să tot fie...că prostie e căcălău.
Audiţie plăcută...
Bannere "Cuvantul Meu"
Persoane interesate
- Cuvantul meu
- Never Land, Romania
- Acest blog, cu sutele de mii de cuvinte pe care le contine, a fost si este produs in circa 24 de ore de un grup de neuroni supusi colapsului, care lucreaza in cubical-uri si incearca sa ofere o informatie cat mai placuta unui cititor de la care daca obtin un zambet e PERFECT! Continutul a fost determinat de o judecata subiectiva si de cele 6 simturi, deoarece nu am un patron, sponsor, finantator...deci nu am salariu! Unele articole apar pentru a soca, atrage atentia, informa s.a.m.d. Blogul este deschis spatiilor publicitare de orice fel, deoarece m-am saturat de merdenele. Accept critici si remarci, deoarece este un blog deschis de pareri si opinii...Citire placuta!
Bolnavi de blogoree:
-
Executive assistantAcum 8 ani
-
-
-
Fuse şi se duse
-
▼
2009
(221)
-
▼
iulie
(29)
- Casă nouă, blog nou!
- Summer of Punk!
- Să-l ajutăm pe Alex
- Chiar suntem mămăligchi...
- OOOOOOO ce TV!
- Radu Mazăre = nazist? tâmpit? ambele?
- Prea cald...
- Ştirile de la hora cinci
- Oldies but oldies.
- Bathory
- Doru de la Brăila
- Ska-P şi Bursuc
- Lilieci de soare
- Mitică, între legendă şi turkish delight.
- Armata lu` Kiwi Legendaru`! Gear 2!
- Mămăligchi şi bemvetăn
- Aha, mda...
- Kung fu în Vama Veche?
- Terminus paradis
- Involuţia fafaştoacei
- La noi e cu "choice", la ei e cu "dead".
- Canonizarea lui Mişel.
- Emisiuni de duzină.
- Din nou Ţaca Paca!
- Înainte de vacanţă!
- Mica vacanţă!
- Veniţi de killăriţi!
- Oricum e lovită
- Oboseală...
-
▼
iulie
(29)
-
►
2008
(188)
- ► septembrie (20)
Câţi ştiu de Cuvântul Meu
marți, 9 decembrie 2008
Mândria Moldavă!
Publicat de
Cuvantul meu
la
08:03
0
comentarii
Etichete: erou, fafastoaca, mila falsa, proasta, prostie, Reel Big Fish
joi, 6 noiembrie 2008
Mila falsă.
A început să apară şi în rândul blogărilor această modestie sau milă falsă specifică actorilor de duzină. "Ce vrei să faci? Să scrii pe blog? Frumos, dar nu este pentru toată lumea..." Urâtă mentalitate. Ba da! Blogul este pentru fiecare. Nu existe om care să nu aibe măcar un lucru interesant de zis, o experienţă de relatat, o glumă de spus.
Că se umple Internetul de bloguri? Şi ce? S-a umplut el de situri proaste dinainte să apară blogul, aşa că e loc pentru toată lumea. Mulţi nici nu vor să ştie cum se face un blog CORECT pentru că nu îi interesează acest aspect "pro". Vor să aibe poate un jurnal personal pe care să îl împărtăşească cu prietenii. Printre primele lucruri învăţate în jurnalism au fost că "întotdeauna va fi cineva fricos că tu o să îi furi pâinea/rating-ul/cititorii/ş.a.m.d". Dar asta nu înseamnă că numai blogării cu vechime sau cu site-uri strălucitoare să domine. Blogul pleacă de la idea de liberă exprimare, fără patron, finanţator, îngrădiri politice şi alte probleme tipice multor jurnlişti şi nu numai.
Din partea mea, să scrie tot poporul, doar au ei politicienii blog, de ce nu şi femeia de servici la scara mea de bloc? Sunt sigur că dânsa are ceva mai interesant de zis...
Vorbeam de mila falsă afişată de mulţi actori de duzină. Acest fenomen este mai mult decât cunoscut. Mergeţi la teatru, la decernari, la lansări de filme şi o sa întâlniţi următorul dialog între un tânăr/ o tânără care nu mai poate de fericire că vede un idol/exemplu şi va descoperii că nu este decât un simplu actor de duzină:
- Sărut mâinile. Sunt un admirator al carierei dumneavoastră. Puteţi să îmi împărtăşiţi secretul de care daţi dovadă?
- Vrei să dai/ eşti la actorie?
- (exaltat şi mândru) DA!
- Naşpa!
PARDON?
- Nasoală meserie ai ales. O să mori de foame!...
Înţelegeţi ce vreau să zic? Cum să distrugi visul unui tânăr raportând existenţa ta de actor la ce o să câştige el. Poate şi el e un erou al foamei ca tine...poate e mai bun ca tine (auch!), poate are părinţi să îi dea bani...poate...poate.
Un mare actor niciodată nu ar face aşa: Maia, Dem, Amza, Toma...majoritatea morţi, dar nu de foamea ta. Şi îi auzi pe mulţi cum zic "pasiunea nu are limite". Rahat, tocmai ţi-ai limitat pasiunea la o farfurie de fasole...
.........................................................................................................................................................................
Audiţie plăcută...
Publicat de
Cuvantul meu
la
23:03
0
comentarii
Etichete: actori, mila falsa, Ramones, The kkk took my baby away
Reclamă
Cuvântul Meu TiVi!
Episodul 2
Episodul 3
Episodul 4
Episodul 5
Românul înainte şi după UE









