sâmbătă, 28 februarie 2009

Tabu caută Team. A Team!

La cererea spectatorilor fideli și a lăutarilor, pe lângă „Pușca și cureaua lată”, avem:

Deci, echipa de la Tabu caută:

  • model - de mers cu picioarele in X pe șcenă? Sau de pozat în cele mai incitante și fierginți ipostaze? Oricum vi se oferă căldura unui reșou și puteți să furați câteva pliante din studio.
  • fotograf - eventual cu aparatul lui. Și talent. Și pasiune, că poate nu cere prea multe de la companie.
  • stilist - deoarece observați ce freză de râsul curcilor are donșoara Elena în poză. Ultimul stilist era un hippiot fumat.
  • make-up artist - pentru că pumnii și picioarele nu oferă un aspect natural și nici nu se curăță repede.
Recompensa este substanțială: o întâlnire cu iz masonic în buncărul secret al celor de la Tabu. La întâlnire o să cunoașteți crema culturală a patriei: Vadim, Zăvoranu & Pe, Nikita, Mielu, Grupul Fetelor care beau doar când le e sete și sug doar când e înghețată... pardon, Înghețată.

HAIDA!

Film de uichend!

Cred că este una din cele mai bune comedii din istoria cinematografiei. O recomand cu căldură, și vă urez vizionare plăcută. Urmăriți ambele părți chiar dacă eu am postat doar trailerul „episodului 2”. Hot Shot!

vineri, 27 februarie 2009

Ce alegi la bătrânețe?

Undeva în Bistrița, la o policlinică în anul 2079. Ghiță-X la medic:
- Domn doctor, cum sună viitorul?
- Prost!
- Adică?!
- Ce alegi? Parkinson sau Alzheimer? Una din ele tot o să o ai la bătrânețe...
- Parkinson! Mai bine să vărs puțin din pahar, decât să uit unde e sticla!

Ză end. Dedicație:

Piesa zilei. Hei Dilailo!

Audiție plăcută și un uichend plăcut:

Parcarea la români.

Există o stradă în București care a devenit o mare parcare. Pentru a evita pelerinajele la această „Mecca” a cretinismului cu carnet de șofer, nu o să divulg numele locației, dar o să postez o poză de la locul faptei. Mai exact, una mașină de pază parcată în mijlocul intersecției. Dar nu face nimic, în sectorul 5 nu avem poliție. O să vină Vanghelie să le ridice personal, pă persoană fizică...

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Click pe poză pentru a vedea imaginea mare.

joi, 26 februarie 2009

Piesa zilei.

Audiție plăcută:

E de mâncare!

Cititorule! Concurs!

Sună la muncă și spune ce începe cu P... și este de mâncare!? Hai, CU CUraj. Știu că poți, pe ei pe muma lor. Câștigi o vacanță lungă și neplătită! SUNĂ!

Free Image Hosting at www.ImageShack.us
După cum se observă am surprins cea mai bună parte a concursului. Continuăm!

Vreau să sune telefonul! ACUM! Sun-o pe soacră să îi spui cuvântul magic. Măresc miza și îți ofer și un divorț de fafaștoaca aia leneșă. Poftim mai adaug o literă:

Free Image Hosting at www.ImageShack.us
HAI! PU..la ce te gândești? PU... la ce te duci cu gândul? E de mâncare! Este o mâncare tradițională pe plan mondial. Ți se oferă ca felul 1, 2 și desert în fața blocului, la muncă, în trafic, peste tot! HAI MĂI!

TROSC! BANG! FLOȘC!

A expirat timpul... Să ne fie PUFARINA de râs.

miercuri, 25 februarie 2009

Tehnologia înseamnă Satana!

În momentul în care eu scriu aceste rânduri (25 februarie, 21:47), pe B1TV este emisiunea Nașul. Invitații, o măicuță și un domn care se dă cult, discută despre pașapoartele biometrice. Țin să menționez că cei doi invitați reprezintă partea bisericii. Nimeni care să poate spună pe bune cum e cu aceste pașapoarte nu este în emisiune.

În numai 10 minute de emisiune am râs de 32742768 de ori și încă nu mă opresc. Domne, e în felul următor (conform măcuței cu spălături cerebrale la mânăstire):

- Trupa Beatles era compusă din sataniști.

- computerul de la Bruxelles este poreclit „Fiara”. Am citit și eu Dan Brown - Fortăreața digitală, carte unde apare această „poreclă”.

- „cipul” o să fie implantat și nu o să ne mai putem controla. Văleu! O domnișoară, Mihaela, a trimis mesaje în emisiune unde a prezentat foarte documentat cum e cu aceste acte/ cipuri. SUNT ACTE DOMNE! NU CONTROLEAZĂ NIMIC! E UN AMĂRÂT DE PAȘAPORT! Dar nu contează, vine Satana într-un cod 29384792 = 666! și o să facem clăbucul gros! Băi nene, Dumnezeu vede ce adepți are? Și când spun Dumnezeu mă refer la deiști.


- cum poți să declari că religia adevărată este creștinismul (ortodox), când aceasta a apărut în urma unei schisme? Plus, se aseamănă (copiat) cu religii mai vechi de 2000 de ani.

După cum observați, cel care urlă mai tare are dreptate. Nu doar Becali se hahalește aiurea, dar și reprezentanții bisericii se mediatizează. Pe când o emisiune cu un om care să știe concret ceva despre CIPUL UCIGAȘ!

p.s. - cumpărați cartea măicuței pentru că viața e scumpă în Israel. Țara unde locuiește patrioata... recte românca.

p.s.2 - să îmi explice și mie cineva, unde scrie 666 pe cip? Cum se calculează? Că ajung în iad la roackerii ăia sataniști care fumează levănțică și nu îmi dau seama... Salvați un om! Cică scopul umanității e să moară ca să ajungă la Viața Veșnică. Să mă aștept la sinucideri în masă, sau accidente de muncă?

Anti-cutie!

Am auzit acum mult timp expresia rău necesar și am considerat-o absurdă, de nivelul „anarhiei constructive”. Cu timpul am reușit să aflu care este cel mai necesar rău al zilelor noastre, și sunt sigur că nimeni nu poate nega acest lucru.

Dacă ești unul dintre cei care, încă, nu au un calculator (cum ai supraviețuit până acum?) recomandarea mea este să nu îți cumperi. Cutia aia mică de fier o să te facă sclavul ei. O să ajungi să deschizi calculatorul încă din prima secundă a zilei (asta dacă ai avut puterea să îi spui STOP!), iar în cele mai rele cazuri, vei pune mâna pe Cutie mai des decât pe prieten(ă). Computerul nu este lucrătura diavolului pentru că se face o puternică propagandă religioasă cu ajutorul lui. Am precizat asta doar ca să nu am comentarii de genul „Satana e în tastatură și Moș Crăciun în CD-ROM. Să ne fie Play Satanaition ușor!”. Nu. Vorbim doar despre cum îți complică viața acest obiect...

Se crede că această invenție ușurează vieța dar atunci când omul, involuntar, devine dependent de obiect unde e „ajutorul”? Exemplu, computerul meu este virusat (ți-ai dracu de limbrici electronici!) și abea acum aflu că pot pierde toate amintirile. Ce sentiment urât să știu că pozele mele sunt la mâna unui obiect. Oare mai sunt oameni în asentiment cu mine și în acest moment își doresc să arunce pe geam cutia asta de fier mâncătoare de timp și nervi?

P.S. - cum pentru acest blog am avut nevoie de computer, aștept idei să îmi mut blogul pe orice altceva... se exclude din start hârtia igienică, șervețele demachiante și hârtie curcubeu.

O dă ție.

Și-a venit ea, Garofița
Dă pă deal la Moldovița
Gânduri mari de șefă, iapă,
Căpitană peste-o baltă.

Că la ea-n familion
Mama ei făcuse șou.
Iar Bunica era tare,
Nevasta lui Ra, Țepeș și alți, doamne!

Cu bănuți luați din nevoi
O făcut afaceri noi,
Și mai puse sub birou, fariseu
Nimic nu-i nou.

Pe plantația ei avea
Numai flori de colțuri, emo,
Dar găsit a fi zgârcită
Și cu toți o sictirită.

Implicată până-n gâți
Făcuse din bici - rahați
Iar la iarnă-n faliment, o să spună:
„N-am noroc!”

Peste ei unul ferit,
Un personaj tâmpit.
Sătul de gogoși, bezele
A plecat să-și facă avere.

A primit bocanci în fiere,
De la italienii plini de vita și de bere.
Iar la spanioli pe câmp
A cules pân` n-a putut.

Întors acasă, săturat de iapa grasă
A plecat s-o descoasă.
Cum să nu fie grețoasă?
Când soarta-i o babă hoață.

marți, 24 februarie 2009

Unul mai bun.

Chiar de ziua lui Mircea Badea (astăzi), am decis să postez o emisiune de enșpe mii de ori mai bună ca a lui. Am descoperit-o din greșeală și sunt chiar încântat. În sfârșit ascult pe cineva care vorbește tot așa „pe bune”, dar fără istericale și fițe de vedetă cu brand.

Emisiunea domnului, din păcate, este mai scurtă, dar merită fiecare minut. Vizionare plăcută:

Violați de macaronari.

În focul acesta al discriminării și în timpul Campionatului Mondial de PIE-ÎN-RO (pietre în români), am decis să mai aduc la cunoștiință încă o fărădelege comisă de italieni.

De mai mulți ani, noi, cetățenii cinstiți plătitori de taxe și impozite, suntem mințiți în față! Ne lăsăm duși de nas de cretini care zbiară „WOW! Incredibil! Senzațional!” și suntem buzunăriți.... Monstrul, inventat din câte se pare de macaronari, se numește Teleșomping și precum un virus atacă mințile înfierbântate ale celor care găuresc fotoliul cu fundul și telecomanda. Suntem folosiți în ciuda voinței noastre de maimuțe (TLP din nou scriu pentru concursul tău, precizarea fiind interpretată la modul „omul se trage din maimuțe”) și duși de nas cu produse făcute pe vapoare de carton. Produse la care un invitat zbiară ca scos din peșteră: „E fenomenal! Nu am văzut în viața mea un aspirator! Wow. Și ăsta face ce fac și celelalte doar că îl împingi cu fundul! WOW!”

Apare des un domn cu chelie care ne prezintă de la tigăi minune, creme de ghete minune, gonflabile minune (cauciucul românesc nu mai e bun, hă?) până la ceară de mașină. Omul le știe pe toate și le are pentru toți. Suntem furați! Tigaia minune nu gătește decât limbi de pantof și acelea lipite cu ceară de mașină. Gonflabila minune e o parașută (la propriu, parașută de avion) care se găurește după două sărituri iar crema de ghete îți tocește pantoful cu cioc. Să nu mai vorbesc de aparatele de fitness care se dărâmă pe tine. Dacă nu ai murit în 30 de zile poți returna obiectul în starea inițială... Ha ha!

Fiind copil, prosti eu mai făceam. Una din ele a fost să achiziționez de la Chelu o tigaie minune pentru clătite și omlete jmechere. Principiul era simplu: tigaie cu două fețe. Dar procesul de folosire era dăunător spectatorilor. Bine că am tapetat pereții cu clătite. Măcar atât...

Aici închei apelul meu la salvare națională. Așa că dragi români aruncați cu televizoarele și tigăile noastre vechi și lipicioase după toți care vin să ne vândă produse minune și să ne fure „minunile” siliconate...

luni, 23 februarie 2009

Toți sunt mitocani și porci?

Nu ascult Beyonce și nu mă împac cu idea că scoate săptămânal câte o piesă care nu durează nici cât să apară următoarea, dar una din ultimele ei „capodopere” mă pune pe gânduri. Precizez din start că e posibil să mă înșel cu privire la următoarele afirmații, dar cred că măcar 1% am dreptate. Problema pleacă de la melodia „If I were a boy”. Am postat și piesa și versurile pentru o înțelegere cât mai clară:

Doresc să dezbat faptul că tânăra (mai e tânără?) scoate în evidență multe obiceiuri rele ale „masculilor”: închisul telefonului, berea de zi cu zi, flitul dat prietenei, flitul dat prietenilor, ecetera ecetera. E și asta o formă de frustrare, nu? Oare o bate Jay Z? Care e scopul melodiei? Să fie comercială și să aline, „să spună pe bune” problemele UNOR femei? Dar oare bărbații au făcut melodii despre infidelitatea femeilor și obsesia de șomping? Am impresia că auto-milogirea e cam trasă de păr și nu își are rostul.

Și cu riscul de rigoare țin să precizez următoarele: care e treaba cu „susțin blogosfera feminină!”? A judecat cineva blogărițele? Se simt discriminate? A sărit cumva un cretin la gâtul lor să le trimeată la cratița virtuală în loc de tastatură? Eu nu cred. Atunci ce e cu auto-divizarea și auto-compătimirea asta? E ca și cum ar apărea campaniile:
- blogosferă evreiască;
- blogosfera afro-americană;
- blogosfera liberilor cugetători;

Ironic, lumea nu înțelege că discriminarea și etichetarea vor dispărea atunci când nu ne vom mai pune hârtii în frunte și vom analiza totul ca un întreg. Așa că eu susțin BLOGOSFERA TOTALĂ!

duminică, 22 februarie 2009

Rasa pură e nebună.

Pe fondul scandalurilor din Bocanc şi pe fondul unor seri albe din buricul oraşului, Capitală chiar, numit Bucureşti, am descoperit că acest grup care se diferenţiază de restul prin pseudonimul de "rasă pură" e chiar impur. Să narez...


În autobuze eram familiarizat cu cocalarus primus dar cum evoluţia este valabilă şi corectă (poftim TLP, m-am înscris în concursul tău) specimenul a trecut la vărgatus porcus. Mai exact, trei specimene, au violat spaţiul autobuzului în care mă aflam.


Liderul grupului, pentru că asta părea, era un urangutan cu ceafa groasă, îmbrăcat militărește . Restul erau șterși și insignifianți în fața „generalului”. Fiind un adevărat lider, Mojo Jojo de România, era primul care pornea o acțiune, chiar dacă aceasta era de: a râgâi ca porcul, a înjura, a urla și mostra finală de inteligență, de a distruge cu picioarele o bancă. Eu sincer nu știu ce e mai dăunător unei societăți: oameni fără personalitate cum sunt cocalarii, sau cei care se lasă conduși de mentalități dăunătoare?

În încheiere am ales să pun o poză cu unul dintre cei mai înverșunați contestatari ai acestui grup de „băieți răi”. Valy Stan-X.

sâmbătă, 21 februarie 2009

Dezamăgit până în măduva cititului.

Aveam și eu o „pată”. Din tona asta de tabloide și ziare de consum la WC și în metrou, până azi (astăzi fiind ultima dată), am cumpărat ziarul Atac. Un ziar drăguț care nu abundă de nuditate, manele și are editorialul lui Gică Contra (nume de șcenă). Nu este un ziar de l*bari cum este Libertatea, nici „Viața Satului” precum Can Can. Doar un ziar cu ceva atitudine.

Dar cum spuneam, citeam ziarul special pentru editorialul lui Gică.

De fapt, nenea Gică e unul din co-prezentatorii emisiunii „Un show Păcătos”. E domnul acela care stă pe canapea și se complace în teatrul ieftin al emisiunii, care la prima ediție a avut un invitat serios (Ludovic Orban) și apoi a continuat cu... știm deja: Nikita, Eva Kent, Naomi, ecetera ecetera. Spre deosebire de „șoul”, în care se bagă în fiecare seară târziu, editorialistul Gică scria (până azi) chiar bine. Dezbătea cu pertinență și umor subiecte diverse din registrul sportului, modei, monden, politică.

Îl vezi pe Dan Diaconescu vreodată în postura victimei „otevizării” naționale? Ți-ai imaginat vreodată o Nikita supărată pe incultura și circul de la TV? Nu, pentru că toate aceste personaje sunt sinonime cu ce ne deranjează. Editorialistul Gică a ținut morțiș să intre sub umbrela celor care sunt răniți de pleava din TV, și a uitat subit, sub vraja textul scris de propria persoană, că se complace în acest circ în fieare seară. Cu DEX-ul la el și cu mâna la tâmplă, semn al cugetării, a compus una editorial de toată frumuseșea fățărniciei, în care se victimiza și plângea tristă-n batistă, „ce grea e viața de telespectator într-o țară otevizată!”. Țin să reaminesc faptul că nenea Gică se arăta foarte preocupat de grijile lui Ogică și Nikita acum câteva săptămâni, așa că e urât să îi includă acum în pleava TV. Ț ț ț!

Ipocrizia e boală grea la noi la români, dar fățărnicia câștigă adepți mai ceva ca o sectă de degustători de urină.

joi, 19 februarie 2009

Gest umanitar.

Cititorule o să încerc să fiu cât mai direct.

În fața ambasadei Chinei, chiar în momentul în care tu citești acest text, dorm 300 de muncitori chinezi, veniți să lucreze pe pământurile noastre pentru familiile lor aflate la mii de kilometri distanță. Pentru că nu au fost păcăliți atât de semenii lor cât și de români, au ajuns ca niște animale, fiind ajutați de oamenii care îi văd și își aduc aminte ce înseamnă umanitate.

Nu critic firmele care și-au bătut joc de ei (nu acum), ci doar doresc să lansez un mesaj de ajutor. Oricine are drum în zonă și ceva bani, nu e nevoie să le oferiți bancnote cum procedați cu cerșetorii care își cumpără aurolac. Oamenii aceștia au nevoie și de un biscuite. Dacă aveți posibilitatea să le cumpărați pâine, biscuiți sau ceva mai mult de mâncare, nu cred că o să fie o dramă. Și o oală de sarmale e o comoară.

Să nu uităm că au venit să muncească pentru PIB-ul nostru, că românii noștrii pleacă în străinătate (bravo lor). De asemenea, muncesc pentru familiile lor, deci nu se întorc în China cu Audi-uri și brățări de aur... că așa e chinezul.

Dacă din întâmplare poți face mai mult pentru ei, e cu atât mai bine. Deja se donează corturi, saltele de dormit și haine. Pe frigul ăsta hainele sunt mai mult decât mană cerească. Dacă cineva dorește să mă ajute pentru o strângere de fonduri aștept cu nerăbdare un e-mail.

HAI ROMÂNE ARATĂ CĂ EȘTI OSPITALIER!

Adresa:
Ambasada Chinei

Nordului nr. 2, sector 1.
Puncte de reper: Bulevardul Aviatorilor, imediat ce traversați Lacul Floreasca, pe stânga.

p.s. - pentru cei avizi de publicitate, se află și o televiziune la ambasada Chinei. În caz că sunt români care fac gesturi umanitare doar să se vadă seara la TV.

Bani pe apă sfințiță.

Guvernanții au găsit cheia spre a cumpăra din Mall-uri și hipermarket-uri fără să fim afectați de criza financiară. Cu noua metodă, cocalarul își poate cumpăra câte tricouri mulate pe șunci dorește, iar fafaștoaca își poate ruja botul păros cu cele mai bune geluri de duș.

Bugetul României, pe timp de criză, a fost împărțit așa cum împărțeam eu feliile de pizza la beție. Adică prost, incorect și nejustificat. Guvernanții nu investesc banii nici în prezent și nici în viitor. Nu măresc nici salarii, nici alocații și școli renovează doar cât să îți mai asigure un mandat... și încă unul... și încă unul.

Noul buget va merge la biserici. Peste 800 de biserici vor fi renovate, resfințite, reconstruite și de ce nu... construite. Pentru că, dacă situația cu economica se împute, ne putem așeza în genunchi ca un neam de neputincioși și putem cere îndurare. Apropo, acum ceva timp o țară din Europa bătea în faliment (Letonia/ Lituania?) și ce au făcut? Au gândit nu au făcut mătănii.

Dacă România, fără turism de nici un fel, are nevoie de o investiție masiva în biserici e bine. Sper că acești noi bani băgați în fundul gras al celor de la BOR să merite. Dar mă gândesc că dacă își vindeau popii limuzinele de pe Dealul Patriarhiei, cu banii ăia făceau Catedrala Neamului. Da să lăsam autoturismele de lux că sunt donații...

La acest text o să adaug și unul mai vechi (2007, test personal de pe Te Facem!) de când îmi manifestam supărarea cu Catedrala Neamului. Iertare că nu sunt diacritice.
„2007. Pe cand Pamantul inca era rotund, oamenii nereusind sa il faca inca plat. Acolo exista o tara, la marginea satului, denumita Romania, unde Mutu inca nu intarcase nimic, si prostia, in forma pura, era ideologie de guvernare.

La ei in ograda, nu existau drumuri, agricultura, sanatatea era de domeniul grajdului si cultura era in jurisdictia Taraf TV. Dar odata cu sarbatorile a venit spiritul religios. Atata mai ramasese. Speranta ca e cineva care are grija de ei, un spirit, care nu le da coate in autobuze, nu intarzie la coada la paine si nu ii minte in campania electorala. Si in saracia lor, au decis sa construiasca o catedrala, "ai mai tare din judet".

Mantuirea nemului costa peste 200 de milioane de euro, dar au cazut de acord ca e o investitie care merita. Nu aveau drumuri, nici cat sa ajunga enoriasul la catedrala, dar calea spre rai (sau iad) era mult mai usoara. S-au gandit la bucuria adusa, in sufletele tinere ale batranilor, ce se bat si se injura pentru paine si vin sfant, pentru jucatorii la loto care vor avea un succes mai mare la imbogatire prin jocuri de noroc (Dumnezeu a incurajat mereu asa ceva in Biblie, nu?), si vrajitoarele cu har ce leaga si dezleaga sireturi la pantofi Abibas si desfac portofelele fraierilor.

Catedrala va fi la standarde europene: spatiu pentru matanii stil flotare, spaliere si franghie pentru ridicarea la cer si pista de alergare in jurul bisericii pentru pacatosii cu cazierul si acatistul patat. Cei cu pacate multe opteaza pentru bicicleta. Impartirea in biserica se face si dupa criterii sociale: "alde urata satului" , "aia de umbla la barbati in sat cu tauroaie" si nu in ultimul rand "alde gura satului"(persoane de influenta majora, la egalitate cu "radio sant fm").

Preotul va oficializa slujba de spalare a pacatelor, deoarece D*ro scoate 99 de pete si 666 de pacate, iar apoi sfintirea si lasarea in plata domnului.

De la fata locului, va prezentat BORs.”

miercuri, 18 februarie 2009

Vin românii...

Cititorule. Ai văzut vreodată filmul „This is England”? E genial și îl recomand cu toată inima. De ce? Păi pleacă de la povestea simplă a unui copil și dezbate apariția rasismului și naționalismului în grupurile de skinheads din Marea Britanie. A nu se compara skinhead (SHARP), băieții cu bretele care asculta muzică din Jamaica și apreciază viața așa cum e ea, cu neo-naziștii care visează Terra Perfectă cu copii albi crescuți între bălți de sânge de „chinezoi” și cadavre de „negri”. Nu!

Filmul pleacă de la un subiect simplist și se termină tragic, cu moartea unui personaj pozitiv al filmului, omorât pentru că era de culoare și pentru că... vă las să vedeți filmul ca să înțelegeți:


De ce am început textul așa? Pentru că de ceva timp în presa din Italia se rup presele și imprimantele în scopul instigării la adresa românilor. Cititorule? Cine controlează presa din Italia? Berlusconi și partidele de extremă dreapta. Ce se întâmplă în orice țară care este în bătaia crizei (de orice natură)? Se învinovățesc țările vecine și se dezbate orice alt subiect pentru a „fura” ochii cetățenilor.

Mai nou aflu din presa din Bocanc (nu mai e de ceva vreme Cizmă) ca „românii fură loculurile de muncă din Italia”. Vai ce hilar. Exact asta se povestește și in This is England, doar că pelicula este însoțită de o linie sonoră genială.

În Italia nu se precizeaza (zilele astea) nici un viol comis de un italian, în schimb, orice femeie băgată în boscheți este violată de un est-european/țigan/român. Când eram în liceu și am început să lecturez manuale de jurnalism am aflat că de vină pentru propagarea rasismului/ xenofobiei/ homofobiei sunt cei care dețin presa.

Vă las să vizionați filmul și să cugetați asupra celor spuse de mine.

P.S. - ultimele 3 violuri comise în Italia, se presupune, că au fost comise de români, și lista suspecților nu cuprinde NICIUN țigan.

Snopy și maneliștii.

Ori e de la gripă (ceea ce nu cred), dar eu nu am înțeles niciodată care e diferența dintre ciorapări ca 50 Cent, Snoop Dog, Nelly, etc și maneliștii? Da, primele persoane au mult mai mulți bani și faimă, dar logic, nu cântă despre aceleași teme? Să ne gândim puțin:

- femei

- bani

- valoare

- dușmani

- bunuri

Guță, încă, nu a început să facă filme porno (ale lui Dog sunt foarte proaste de asemenea), dar nu mai e mult. Oricum, comparați videoclipurile celor doi... Cum spune gangsta boyu` SAME SHIT!

marți, 17 februarie 2009

Fără chitări în priză.

Am rămas șocat să văd cât de bine interpretează trupele românești partituri rock-punk-semi-rock la preselecția Eurovision, cu chitările scoase din priză. E surprinzător sincer cum imită ei mișcările istorice a la AC/DC dar fără să bage un cablu în trancariciu cu corzi.

Acum a apărut un val în muzica românească: trupe care adoptă stilul rock-punk, cu chitări în față, sintetizatoare în boxe și tot tacâmul. Inclusiv fafaștoacele șoubâzului românesc au spus că vor adopta un stil mai „rebel”, adik haine de piele, ținte și tot ce ține de rock, adică: Avril Lavigne, Tokio Bordel, ș.a.m.d.

Ce-ți doresc eu ție,
Dulce rockărime
Lili Sandu beată
În Argentin drogată...

De ce Lili Sandu? Pentru că ea a fost prima care a spus că va adopta acest stil șucar. Dar pe lângă ea sunt multe alte vedete și vip-uri de la noi. Vă mai amintiți de Animal piX? Ce isterie mai făceau zoofilii ăștia în rândul fetelor de clasa a VI-a. Au dat-o pe brazdă cu stilul lor electro și după ce și-au vopsit unghiile cu negru au început să cânte balade, numai bune de tăiat venele. Pe cine mai avem noi în acest borș al stilului? Aaa, Costi Ioniță, care în timpul unui concert de manele a apărut cu un tricou cu Jimmy Hendrix din paiete. STIL! Și tot el pentru că a scos pe piață trupa de plângăcioase skate-punk-emo-moartea-pasiunii, Blexy Girls (așa se scrie?). Toate aceste trupe își afișează imaginea de „revoltați punk” pe afișe dar petrec în Bamboo.

Înainte să închei acest text țin să precizez că pe emtivi e în acest moment un tânăr care are un videoclip pe sistemul trupelor underground punk. Diferența? Cântă trist, patetic și instrumentele sunt degeaba deoarece se aude un sintetizator.

luni, 16 februarie 2009

Prost sau sărac?

Anul trecut pe vremea asta asudam din greu în fața chestionarelor auto. Sunt sincer și spun cu mâna pe jingler că eu am picat examenul (scris) deoarece nu am avut tragere de inimă să învăț. Credeam că e mai ușor, că e logic și până nu am pus mâna pe cartea aia de legislație (să-i fie tipografia ușoară) nu am reușit să trec scârba aia de examen scris, cu pătrățele și hârtie galbenă. Frustrarea vine mai ales când pici cu 21 de puncte și tu ai nevoie de 22. Apoi, am reușit să trec examenul scris, dar birocrația și-a intrat în drepturi și am fost dat jos din mașina de examen pentru că în urmă cu o zi expirase unul din actele din dosar... mai stai o tură. Într-un final am terminat și am luat carnetul.

Acum se discută retragerea a 3.500 de carnete de șofer, câștigate cu bani de 3.500 de inconștienți/ analfabeți/ români. Din cauza acestui butic de carnete au murit 21 de oameni. Dragă cititorule, care te sperii de gropile din România și nesimțirea de la volan, a sosit momentul să te gândești de MULTE ori înainte să ieși din casă. Printre noi se află șoferi care nu știu să țină pixul în mână, nu au habar ce înseamnă tabla de pe stâlp și nici ce sunt dungile albe de pe carosabil. Am și eu o întrebare: cei care și-au cumpărat carnetul la pachet cu autoturismul, vor mai avea dreptul să conducă?

Pentru 4.000 de euro aveam și eu anul trecut carnet fără să mai fac școală, liceu, generală, școală primară. Dar am ales calea corectului și am impresia că iar am fost țepuit. Dar de, anul trecut pe vremea asta stăteam și mă pregăteam de Bac, ca mai apoi să rămân și fără tuș la imprimantă... mai făceam un ban de buzunar.

Din partea mea, mult gigibigi între gingibigi!

CONCURS! DRAGOBEŞTE ROMÂNEŞTE!

Image Hosted by ImageShack.us
Trimite cel mai frumos mesaj de dragoste la dragobete.rrmstudentfm@gmail.com şi câştigă o noapte de vis!

TU, împreună cu persoana iubită, vei petrece o noapte minunată la cel mai mare hotel din sud-estul Europei, RIN GRAND HOTEL. O cină romantică şi o noapte într-o cameră de lux.

IUBEŞTE ROMÂNEŞTE! DRAGOBEŞTE ROMÂNEŞTE!

RRM Student FM! 103,4!

duminică, 15 februarie 2009

Carte de vizită.

În aceste zile am tot căutat modelul perfect de carte de vizită. Aştept recomandări, dar cred că modelul următor este cel mai bun:

sâmbătă, 14 februarie 2009

În afara peisajului.

Astăzi m-am simțit total în afara peisajului general. Sunt singurul?

O mare de inimioare în Mall (oare te întrebi cum am nimerit acolo), și în mijlocul acestei iubiri maladive, un personaj în geacă de piele cu ținte, blugi rupți, tricou cu o trupă. Privirile te fac să te simți special, dar realizezi că nu e locul tău acolo.

Cititorule, cocalărismul și iubirea asta se găsește și în tramvai. Și să nu fiu înțeles greșit, nu mă refer la dragostea aia copilăroasă, ci la faze gen „te iubesc fă!” și „te-am luat de la măta în capod, dar tot te iubesc, ceapa matii!”.

Și ziua asta ciudată nu se întrerupe aici. Din ciclul „românii cu bani îmbogățesc românii cu cap”, am decis să joc un bilet la Loto pentru tata. Are și el o bucurie, poate câștigă (Big Bang ferește)! După ce mă „sardinesc” în mica loterie, ies și sunt acostat de o bătrânică.
„Tinere uite aici un bilețel (era un bilețel) cu un radio religios. Să asculți evanghelia!”
„Sărut mâna dar nu sunt...”
„Nu contează, Dumnezeu te iubește!”
Deci Deus îi iubește pe cei care?:
- joacă la loto
- se îmbracă „satana style”
- nu merg la biserică
- nu dau bani la biserică
- nu-și fac cruci
- nu fac mătănii

P.S. - Dragă redacție RRM Student FM. Am o idee genială de campanie publicitară. Băbuțe care să împartă „bilețele” cu mesajele:

Iisus a fost student. Viața la cămin.
Info-sport cu Allah și Terzian.
Dedicații muzicale cu Buda.
Seară chill cu Dj Thor.
Seara târziu cu Ra & Friends.

vineri, 13 februarie 2009

Criza economică rupe granițele sociale.

De curând am observat un fenomen care nu a fost precizat în nicio emisiune economică de la TV. Cerșetorii/ boschetarii suferă din cauza crizei economice. Cercetătorii „Cuvântul Meu S.F.P.” nu au reușit să descopere dacă sunt direct afectați de criză sau ei suferă din cauza crizei celorlalți. Oricum ,vă recomand următorul test:

15 minute în centrul orașului cu o țigare în mână. În trecut vi se cerea o țigare de aproximativ două ori la 6 minute. Asta înseamnă un total de aproximativ 4,5 cereri într-un sfert de oră. Criza economică schimbă situația. În primul rând pretențile scad. Nu se mai cere „o țigare” ci „un fum”. Deoarece „un fum” nu satisface nici măcar o alveolă pulmonară, cerșetorul se repetă în cerință, lucru ce poate da senzația că experimentul nu este pro. Dar în medie, două persoane cer câte un fum la 3 minute. În 15 minute ai oferit zece fumuri. Deci totul e un fum... După cum se observă, criza economică rupe barierele aspectului, pentru că împarți țigarea cu alți 10 oameni (cerșetori, boschetari, nevoiași). Puf puf give... herpes.

Și situația nu este singulară. Din același registru mai menționez și: „Dă și la mine o gură de pateu...” și „îmi dai și mie o gură de cico?”.

Aștept următoarele:
- dă-mi un dop de benzină.
- dă-mi fixul. (mobilul e mai scump)
- fără sex (prezervativele costă). doar ne ținem de mână.
- fără Mall. Angro.

miercuri, 11 februarie 2009

Accident: înainte și după!

Cititorule, la aproape un an după ce am câștigat carnetul de șofer la „Loz în plici”, am avut și eu parte de primul accident serios, adică am dat cu oiștea-n gard. De fapt nu eu am dat în gard ci gardul în mine, și nu era un gard ci un camion (acum ce să zic și eu, doar nu o să recunosc faptul că era o bunicuță pe role). Sunt câteva etape prin care trece oricine, nu? Adică și nenea Robert când a dat TIR-ul în el (altă pensionară pe role) a trecut prin același test de metafizică și măta-fizicii. Numa`Cristi ce mai stă pe bară o tură până face primul accident... de, dacă nu ai habar unde merge jinglerul la X5.

Etapa I. Micul dejun - Cum sunt mai rare accidentele auto direct în casă, prima etapă este micul dejun. Mă aflam la masă cu Elodia, Nuțu Cămătaru`și Liiceanu. Vorbeam de una alta, Eurovision, metode contraceptive la vaca bălțată, dansul congolez, Băsescu și căderea părului la rockeri, ecetera ecetera.

II. Urcatul în mașină - Să mă c*c și eu pe trotuar cum se cac* potăile voastre. Așa în zori de zi, de la pervazul casei. Nu vă miră că avem doar atâția câștigători la Loto? La cât c*cat de câine se găsește pe tălpile românilor trebuia să fim toți miliardari pe PUȚIn.

III. Slalom - Chiar dacă se numește trecere de pietoni, dacă ești bătut în cap și te arunci pe zebră (zoofil?) când e ceață și polei, șansele să faci buba sunt și dacă îmi împing mașina! Stânga-dreapta și apoi patinezi...

IV. Cretinul de la semafor - Se formează o coadă de 10-15 mașini la semafor. Când e verde nu claxonează a doua mașină... nici a treia... abea ultimul din coadă care se autocaracterizează ca fiind „porcușorul isteric”. Di gloabă!

V. Hit me baby! - Ești lovit. Dacă nu ai murit și nu ești rănit înseamnă ca poți să începi să îți bagi toată dragostea de Valentine`s (sau Dragobete). Ieși din mașină și de la o distanță de 5-10 metri te înjuri la foc continuu pentru maxim șapte secunde. Fără bătaie că suntem oameni civilizați, ce dracu`!

VI. Identificarea - După calmarea verbală vă oferiți id-urile de mess, link-urile de hi5 și blog și vă autoinvitați în arborele genealogic al celuilalt.

VI. Drumul până la secție - „De ce euuu!? Dacă exiști (dialog cu Deus/ pilă la poliție/ mamă) fă să fiu nevinovat și să-mi fie Simona Senzual bucătăreasă... nu nu! Mor și de toxinfecție, prostule!”

VII. Secția accidente ușoare - oraș productiv. Numai în zona unde am comis-o eu, au mai bușit-o alți doi. Completează declarația după model (model care te transformă instant într-un analfabet). Aștept... intră o fafaștoaCĂ CU buburuza zgâriată. 45 de minute interogatoriu! Arăta bine și trebuia să fie măsurată bine pentru procesul verbal.

Aștept (coafura rezistă!)... intră un șofer care nu știa să citească și a scris pe declarație „Am intrat întrun stîlp!”. Stâlpul a făcut o declarație mult prea lungă și elaborată ca să o pot prezenta.

Aștept (coafura se fleașcă!)... un domn iese din secție plin de draci și înjură constant. Coafura rezistă!

Sunt primit la constare de către un polițist fără burtă (moartea mitului) și totul durează 10 minute! Ies nevinovat din secție dar nervos pe tonomatul de cafea care mi-a mâncat 1 lei. Tu`ten leduri, transformator și robot!

(Am uitat numărătoarea în latină). Drumul spre casă - Privirile pietonilor te fac să te simți prost. Se citește în ochii lor faptul că te consideră un șofer ratat care a lovit mașina ca tâmpitul. Pentru următorul accident o să îmi pregătesc o pancartă cu mesajul „De vină e sistemul!” și pe verso „Dacă nu feream capul...!”.

Dacă, Big Bang ferește, o să ai parte de un accident auto, șansele să treci prin același c*cat de câine sunt foarte mari. Mă bucur că am fost un ghid folositor.

Va urma...

Jizz sau jeez?

Nu prea fac eu recomandări muzicale pentru că e clar: sunt adeptul a două-trei stiluri și alea cât mai conservatoare posibil. Dar de curând, în timpul emisiunii de dimineață, am ascultat piesa (sunt foarte atent la muzica pe care o aleg în emisiune, după cum se vede și se aude) „Jizz in my pants”. Fiind un moderator serios, care doarme între intervenții, nu am băgat de seamă ce zic băieții acolo pe muzichia electronică, dar azi dimineață, fiind hrănit și plin de viață, am fost atent la muzica pe care, ironic, o cam aleg în emisiune. Trupa este „dă caterincă” și versurile sunt chiar de un umor-negru incredibil.

Dar cum emisiunea este prea matinală pentru mulți și e greu să înțelegi la ce se referă (și eu m-am chinuit ceva), videoclipul vine în ajutor. Am zis să postez videoclipul pentru că la radio nu poți vedea. Nu? Adică numai eu sunt nebunul care „mă văd” la radio, dar asta rămâne între mine și Kiwi, prietenul meu imaginar.

Audiție plăcută:


Eeee, dacă asta nu e de râsu`-plânsu`atunci nu mai spun nimic. Oare trupa asta cât o să reziste? Și noi aveam Cassa Locco, care după două albume au ajuns Cacca Macca.

luni, 9 februarie 2009

Viața e o tragi-comedie! Retrospecitvă dă uichend!

terHandbalistul român a fost înjunghiat de trei ori în inimă și... Andreea Raicu face naveta între București și Chișinău asta datorită faptului că... vine Valentine`s Day și toți care și-au altoit nevestele în restul anului o să dea în ele cu dragoste și inimioare așa că... italienii blesteamă nația română și doresc ca... „Băsescu să își retragă declarațiile care au indignat”... concursul Miss Lesby, care a fost anulat din motive de... creștere de prețuri pe centura Capitalei.

În curs de desfășurare are loc povestea bazată pe fapte reale „Prost să fiu noroc că sunt!”. Când se va finaliza povestea o voi relata.

Până mâine rămâi aici, sau pe blogul matinalului, sau pe 103,4!

Audiție plăcută!

duminică, 8 februarie 2009

Să facem rock!

Din ciclul „cineva trebuie să asculte și muzica proastă” am dat peste următoarea operă dă artă. Iertare că nu e videoclipul original, dar versurile și personajele cred că sunt elocvente și reprezentative stilului rock:


Dacă nu ai aruncat calculatorul pe geam o să îți precizez câte ceva despre frumoasa piesă. Alde Kevin Rudolf este un fel de Marius Moga (conform wikipedia.com) care face și drege de toate în muzică. Cică le are cu rocku`, rapu` și electricu`. Personal, cineva care amestecă două sau mai multe stiluri, și obține un rahat (turcesc) este o nulitate pentru toate stilurile. E logic, nu?

Iar Lil Wayne, sincer, câte să accepți de la cel care a fondat trupa Hot Boys!? De asemenea, pe wikipedia.com apare că alte Lili Wayne e ciorapăr și rocăraș. Se pot combina stilurile, și chiar într-un mod elegant (vezi Aerosmith cu Run DMC), dar Lili e cocalarul absolut, care aduce alături lanțul de ciorapăr cu semnul rockărilor. Deci una bucată piesă „dă porc”!

Pentru că pe toate blogurile avem piese muzicale excelente, cineva trebuie să le comenteze și pe astea proaste.

vineri, 6 februarie 2009

Rușine brânzarilor și macaronarilor (extremiști)!

Să parcurgem acest manifest de protejare a demnității naționale pe bucăți. Sătul de rahaturile extremiștilor italieni și austrieci am decis să mă documentez puțin pentru a îmi apăra identitatea de violator, cioară hoață sau orice alte epitete am mai primit noi ca nație. Comportamentul UNOR români peste hotare este de neacceptat, dar generalizarea și instigarea la xenofobie e o crimă la fel de mare... dacă nu chiar, mai mare.

I. Austria
Sincer, în Austria nu îmi amintesc să fi existat români care să fure sau să violeze fiind totuși o țară unde compatrioții noștri pleacă pentru o lume mai civilizată. Oare să fie asta problema? Că românul e zidar/ strungar/ gunoier mai bun ca austriacul și „fură cu nerușinare” un loc de muncă? Foarte posibil dar nu e românul un fel de „negru pe plantație” (metafora nu are nici o doză de rasism) care muncește pentru prosperitatea unui stat care nu îi este nici mumă nici tufă?
Trăiam cu impresia că politica e cretină și șocantă numai în România. Uite că nu e așa. Partidul extremist din Austria a făcut pentru a doua oară la rând o serie de afișe electorale cu caracter rasist/ xenofob. Și dacă panourile electorale nu sunt influențabile avem și jocuri în care „mâna dreptății austriece” protejează ”mărul prosperității” de ciorile invadatoare. Click ca să te convingi!
Frumos! Să învețe copilul de mic cum e cu „prădătorii” care vin să măture străzile la noi.

Pentru orice cetățean din Austria care din orice motiv îmi citește blogul, cât și pentru românii care sunt în căutarea afrontului perfect, am să enumăr câteva nume cunoscute (vedete internaționale): Wagner Waltraud (300), Underweger Jack (12), Thaeter Frank (2), Schenk Hugo (4) și ultimul intrat pe listă Josepf Fritzl. Ce au toți în comun și ce îi face așa faimoși? Sunt criminali seriali sau psihopați, direct de acolo din țara „civilizației”. În paranteză avem numărul de victime (morți, uciși, secerați, etc.), iar Fritzl este un caz aparte fiind doar un nebun care și-a sechestrat fica timp de 24 de ani și a făcut și „ceva” copii cu ea.

Marea majoritate a criminalilor pe care i-am enumerat, și mulți alții, erau niște frustrați sexual care sincer (o să sune morbid), nici un viol nu puteau să îl facă „pă bune”. Sodomizau cadavre și chestii de gen. Iar domnul Wagner (300 de morți) era un medic renumit pentru faptul că de la el din cabinet nu mai ieșeai cum intrat. Adică viu. Avea o plăcere să „pună stăpânire pe viață și moarte” (conform declarației personale de la proces). Și ca să închei cu Austria, mai am de precizat doar că, personalitățile de mai sus au omorât și peste hotare.

P.S. - Hitler ce era? Aham...


II. Italia
Ca și în cazul de mai sus, românii care violează și fură sunt de neacceptat, dar generalizarile sunt prostești și inumane (țara în care e țara lui Papa).

În Italia, românii lucrează de mulți ani: zidari, sculeri matrițeri, gunoieri, prostituate, prostituate-vedete, vedete, fotbaliști, etc. Plus, românii rămași acasă sporesc economia cizmei deoarece: TOATE PRODUSELE MIRACOL de la teleshoping sunt „made in Italy”. Așa că trancariciu de vibro-masaj care te electrocutează sau tava de gătit ecologic fără ulei, care se aprinde ca o banană flambată, sunt din țara în care NICI pastele nu au fost descoperite (vezi în istoria Chinei).

În materie de criminali, Italia „rupe norma” cum se spune, numai Toffania având peste 600 (șase sute!) de victime. Și e o listă uriașă. Au fost mai spornici și mai „profi” decât austriecii. Tot ca o completare, Alde Mussolini de unde era?

........................................................................................................................

Sper că textul meu a scos în evidență faptul că fiecare țară are „merele” ei (pe site și în istorie, România are maxim 5), iar atitudinea de a generaliza este complet eronată. Pe final, filmul următor este mai mult decât binevenit.






joi, 5 februarie 2009

Pregătit de răzbel cu soacra!

(Jurnalul unui bodyguard fericit)

Dragă Jurnalule,

Mă consider un bărbat fericit, chiar mascul feroce, cu mandibula proeminentă, piept mai mare decât al lu` gagicămea, fund steroidizat şi probleme cu prostata ca toţi to`arăşii mei. Tu eşti prietenul meu de sub pat încă de când mă rădeam pe piept, picioare şi limbă. Ai fost mereu aproape de mine, chiar şi atunci când mi-am minţit colegii că nu mai sunt virgin de la şapte ani. Dar să nu mai pierdem timpul cu istorii şi să-ţi spun cum mai e viaţa mea.

În sfârşit am un loc de muncă. Nu mai vroiam oricum să fac şaorme că puţeam a ceapă şi usturoi. Acum sunt bodyguard (cică aşa se scrie) şi e o super firmă. Am un echipament de nici ăia în Fâşia Gaza nu au şi mai conduc şi un Humer belea de belea. O fafaştoacă mi-a zis că arăt "sexy balamuc" şi că sunt "băiat de băiat!".

Astăzi, în timp ce păzeam o spălătorie auto am început să filez un client care se spăla pe mâini cu apa firmei. Am realizat că situaţia pute când a băut o gură de apă şi a scuipat-o (cu liniuţă, că aşa am văzut pe o maşină). Am coborât din H3, şi am început să merg. Mergeam chinuit, dar asta pentru că mă jenau apărătorile şi cele 2 bastoane mă loveau în ouălele mele. A văzut că vin spre el ca o felină şi a urcat în Tico. A plecat cu scârţâit de uşi. M-am înroşit ca boul... ca racul, mi-am pus casca anti glonţ, am scos pistolul chinezesc cu bile şi am început să trag. Am nimerit o babă (10 puncte), o muscă (25p), patronul spălătoriei (40p) şi propriul picior din partea dreaptă (50p). Rănit am urcat în H3 şi am plecat să îl urmăresc...

După 10 minute a trebuit să abandonez misiunea că trebuia să prind reluarea la "Fetele Marinarului" şi "Noră pentru mamă". Oare divorţează Ildiko?

Te pup cu sclipici dragă Jurnalule,
B*şini Grăsimi şi Şunci.

marți, 3 februarie 2009

În România nu afli nimic.

De după Revoluție, românul, așa el ca homo modernus, și-a manifestat o nouă caracteristică: lălăiala (latinescul lalaitus care înseamnă „cel care bate câmpii cu grație”).

Pot să îmi întăresc afirmația cu enjpe exemple dar vă dau câteva elocvente. Încă nu se știe ce a fost la Revoluție, nu se cunoaște nimic din dispariția flotei, nu s-au recuperat banii furați de baronii locali, etc etc.

Acum, mă holbez ca lemurul (maimuța) la televizor și nu înțeleg nimic. Cu mâna pe DEX și ochelarii pe ochi (pentru aspectul de intelectual) vă spun că tot ce aud este „bla bla blaaaa”. La ora la care scriu textul se vorbește peste tot despre Insula Șerpilor. O știre așa simplă a devenit un fiasco de analiști și mișcări politice. Dacă titlul de știre este „Am câștigat!”, 3 minute mai târziu nu mai înțelegi o iotă din știre. Când își dau 15 oameni cu părerea și bat câmpii chiar nu mai înțelegi nimic. Și subiectul o să fie terminat înainte să înțeleagă tot românul. O să mai rămâna Sinteza Zilei care o să mai dezbată problema (sunt sigur), dar Stan este IMPOSIBIL! Frustrările omului și lipsa de coerență (plus umorul) te fac să îți smulgi părul din nas.

Ieri am avut parte de discuții despre evadații plecați la medic pentru dejte-n ochi. În loc să aflu care e finalitatea cazului, am reauzit și re-re-reauzit același film al problemei. AOLEU AJUNGE! Ori schimbăm subiectele ori ne lărgim aura discuției la un cerc mai mare decât face un câine când își aleargă coada. Până și viața Nikitei e mai palpitantă ca programele de „taci-șou”.

Și că tot vorbeam de Nikita. Am dormit execrabil din cauza ei de mai multe ori, dar ajunge! Am avut coșmaruri după ce am văzut (din greșeală) filmul ei porno, am mâncat legumele din ciorbă de frică să nu ajung silfid ca ea, chiar am deschis DEX-ul și cartea de „Bune maniere” ca să nu ajung țintă de roșii, dar pe bune/să moară Veta/ trăiască copilașii mei/ trailes/ ja la cocar, AJUNGE! Dacă ziarul Can Can o scoate pe Nikita din șoubiz, eu le cumpăr ziarul în fiecare dimineață. Nu cred că o să îl citesc dar dau acolo 1 lei de la mine.

Revenim. Aștept și eu o finalizare sau o idee finala la orice discuție. Că altfel murim proști cu informația în față.

luni, 2 februarie 2009

Încurajarea la români.

Am observat că omul, și în special românul, trece prin două stări atunci când duce la bun sfârșit un proiect.

I. Proiectul în sine - această etapă este străbătută în mare parte pe modul ”solo” (manelistic spus). În România există prieteni sinceri și noțiunea de ajutor benevol cam cum există ONG-uri care nu spală bani sau nu sunt paravan pentru politică. Dar scoatem din ecuație ajutorul de orice fel pentru că apoi punctul al II-lea al discuției nu mai are fond. Deci ești pe cont propriu, te zbați de la șefi, colegi de muncă, străini până la prieteni ca să răzbați în orice chin de zi cu zi. Apoi intervine...

II. DĂ! - este extraordinar de românesc și hilar tupeul unora de a îți cere pe un ton detașat ”wow! Ai făcut asta? Faci cinste!”. O să enumăr câteva motive ”de a face cinste”, chiar dacă ele sunt căcălău.

- ”ai luat salariul? faci cinste!” - indiferent că trăiești pe picior greu, că muncești ca un catâr, e nevoie să faci cinste.

- ”ai luat examenul? faci cinste” - de unde bani?

- ”a murit tactu? parastas!” - nu poți să ceri decât sub o formă populară.

- ”hă hă a murit soacrăta? faci cinste!” - nevasta vrea să o îngrop, deci bani.

- ”nu te-am mai văzut de ani! o duci bine? faci cinste!” - pardon?

- ”ai apărut la teve? faci cinste!” - mda.

Și sunt mult mai multe exemple deoarece toți am trecut prin ”faci cinste!”. Asta demonstrează că, la origini, românul e un pomanagiu.

Template by - Abdul Munir | Daya Earth Blogger Template