Acest blog, cu sutele de mii de cuvinte pe care le contine, a fost si este produs in circa 24 de ore de un grup de neuroni supusi colapsului, care lucreaza in cubical-uri si incearca sa ofere o informatie cat mai placuta unui cititor de la care daca obtin un zambet e PERFECT!
Continutul a fost determinat de o judecata subiectiva si de cele 6 simturi, deoarece nu am un patron, sponsor, finantator...deci nu am salariu! Unele articole apar pentru a soca, atrage atentia, informa s.a.m.d. Blogul este deschis spatiilor publicitare de orice fel, deoarece m-am saturat de merdenele.
Accept critici si remarci, deoarece este un blog deschis de pareri si opinii...Citire placuta!
Am fost sincer şocat să aflu că mai mulţi oameni din anturajul meu NU ştiu arhicunoscuta, celebra, indubitabila, inegalabila, deja şlagăr, piesă despre droguri cu titlul "Nu te droga!". Mă aflu în postura celui care poate să spună: "când eu râdeam pe piesa asta tu probabil râdeai pe ceva mai puţin amuzant!". Domne am spus-o şi mă repet, fără cultură muzicală nu o să ajungem nicăieri ca naţiune. Suntem nişte oameni lipsiţi de identitate naţională, fără pic de respect pentru valori (cum sunt cele care vor urma după text). Din respect pentru toţi, astăzi, la Cuvântul Meu Lălăit Awards!, "NU TE DROGA!"... măcar abţinete să nu o faci după ce asculţi piesa:
Mulţumim pentru susţinere tehnică programului Hip Hop Ejay 0,001 şi băilor publice.
Ieri, înaintea partidei din Giulești (Rapid - Craiova), un grup de 20 de ultrași rapidiști se manifestau la metrou. Mai exact, pe tunelul dintre stațiile de metrou Unirii 1 - Unirii 2, animalele (omul este un animal) erau scăpate din lesă. Pe scările rulante, băteau cu picioarele în table, cu pumnii și urlau ca descreierații.
În acest amalgam de junglă am reținut două imagini: - tocilarul din fundul grupului care se manifesta mândru nevoie mare. Ochelarii „fund de sticlă” îi ofereau o imagine de o duritate inimaginabilă. - cei 2 polițiști comunitari care au dorit să pună capăt „dezmățului” auditiv și vizual, dar nu au fugit pe scări pentru a-î prinde la capăt... au stat la rând la scările rulante și se uitau amenințători spre galerie: „Vă prindem noi. Să vedeți atunci ce mamă de bătaie o să ne dați!”.
Vă rog eu, cu lacrimi în ochi, sunaţi! Dacă nu sunaţi o să facă stop cardiac şi moare prin studio la Naţional TV. Nu e de glumă. Şi-a rupt cămaşa de forţă şi a jurat să muşte din p...lin. Dacă nu sunaţi fuge în lume să distrugă toate telefoanele.
Acum 2-3 ani erau tolăniţi pe scările TNB-ului şi făceau chetă pentru un pachet de ţigări sau o bere spălată cu apă într-o dugheană împuţită, dar liberă. Astăzi colindă cluburile din zonele selecte şi îşi afişează stilul "neconvenţional" ţinut în faşă de tendinţe. Nu ies din norma impusă de discoteca cu aspect de cofetărie, unde amandinele şi eclerele revărsate peste curele fac dansul găinii...sau minimal?
Nu mai poartă blugi rupţi sau jegoşi, dar îşi mototolesc atenţi "jeanşii" ca să se diferenţieze de plebea care stă pe şcenă şi fură lumina ledurilor. De tricouri arse cu ţigarea sau împuţite de alcoolul ieftin de "Argentin" nu se pune problema. Acum cămaşa aranjată neglije arată că îţi permiţi măcar să pari serios.
De fapt ce alcool! Ce vodka seacă pe stomacul gol sau bere la pet că e ieftină...Nuuuuu! Acum indiferent de sex (masculin, feminin, echerojen, mult, puţin, ocazional, de sărbători) te tratezi cu "tăvăleli pe plajă", "orgasme" sau "sex cu punga" (sau protejat). Şi nu mai bei ca mitocanu` dintr-o singură gură. O sugi cu paiul să dureze, că asta costă cât o alocaţie de licean...
Mă amuzau momentele când am schimbat geaca de piele pe sacou pentru că se spunea "uite ce prefăcut, ce poser". Dar nu le-am schimbat ca să fac ca electrocutatul în cluburi cu DJ care se bâlbâie în româna, ci ca să văd cum e de partea cealaltă a mesei. Unde sunt scaune de catifea şi stai cu şerveţelul în poală, nu în nas. Dar voi care băteaţi puştani cu tricouri "Punk will never Die!" unde aţi tranzitat? Dorobanţi? Unde e doctrina aia de extremă (stânga sau dreapta) pe care o schimbaţi săptămânal în funcţie de cine avea pumnul mai mare şi tare? Nu mai e...
Aveţi bani, munciţi sau nu, şi nu vă mai palce alcoolica cu haine rupte şi care duhneşte a poşircă. Vreţi picioare până în gât şi buze plastifiate şi laminate. E de înţeles.
Nu judec evoluţia. Judec perioada de tranziţie care a afectat anarhismul/teribilismul/atitudinea unora care nu de mult făceau pogo pe "Molotov Cocktail - Part time punks". Şi aceeia mă criticau pe mine?
Îmi pare rău că am găsit doar această versiune a melodiei "Part time punk", dar e şi mai lentă şi poate fi ascultată de toată lumea...
Încă de la vârsta fragedă de 12 ani, doamna Sârbu şi-a învăţat fata să alerge după "doftori, advocaţi ori patroni. Că uite mamă ce am facut eu! Am zis că Gicu e floarea ochilor mei, l-am luat şi na! Viaţă, nu? Să nu greşeşti ca mine mamă!".
Adevărul e că Gicu avea un păr bucălat, pătrăţele în loc de burtă, atitudine macho şi casă în Tecuci. Acum 25 de ani. Acum, Gică e o pleavă. Are o burtă (de bere) ce cade sictirită peste curea, părul e desparţit de o chelie mai ceva ca Marea Roşie de Moise, păr bucălat doar prin nas şi urechi, atitudinea e de mucio, şi casa din Tecuci a pierdut-o la barbut. Lăcrămioara, fata lor, a fost făcută în aceeaşi scârbă, după ce Gică a venit beat de la o sârbă şi învârteală de topoare la cârciuma din cartier.
Odată cu trecerea anilor, Lăcrămioara a crescut cu pâine (carbohidranţi), cartofi (alţi carbohidranţi), usturoi (arsenic), palme şi picioare (fitnes) şi înjurături (pentru un psihic puternic). Deci se înţelege de la sine că a fost crescută în lux, nu a primit nimic din ce i-a lipsit şi avea şi doi parinţi ce se iubeau năbădăios cu vesela, în fiecare seară, care pe care trimite primul la culcare (de tot).
Şcoala a făcut-o la început de umplutură, dar în liceu a realizat că se află pe o rampă de lansare, şi nu poate rata startul. Aşa că a dat tot ce a avut mai bun din ea (şi nu vorbim de cei 7 ani de acasă), măcar sa meargă în BMW-ul cuiva, nu cu RATB-ul tuturor, să poarte blănuri la modă, nu tricouri cu însemne demodate ca "Ylang Ylang", "Dolce & Diabeta" şi "Mi fuk for fri". Se cerea o schimbare.
Pe salteaua din singura cameră (garsonieră), visa să prezinte vremea la TV, sau să fie actriţă într-o telenovelă şi să se mărite cu Bordeianu. Se mulţumea şi cu titlul de "Fata de la pagina 5" din Almanahul Sănătăţii. N-o fi dracu aşa negru, şi tasu aşa beat încât sa bea şi banii de pâine, nu?
Azi dimineaţă înainte să plec la muncă, pentru că e nevoie de clasă muncitoare şi duminica, am deschis trancariciu cu culori să îmi clătesc ochii. Şi din click în click (doamne fereşte nu ziarul) am ajuns pe MTV care la ora aia avea o emisiune, ca multe altele, de o mare prostie.
De multe ori am impresia că la MTV lucrează persoane cu salivă în colţul gurii, care joacă 24/24 CS şi WOW şi care când văd un sfârc, ori râd, ori se sperie şi fug. Nu vă luaţi după prezentatoarele care arată bine. Ele intră pe altă uşă în firmă.
Revin la frumoasa emisiune. Era o chestie cu copii din SUA care fac "un fel" de puşcărie. Frumos. Educativ. Furase o puştoaică 60 Dolari din puşculiţa clasei şi în fiecare weekend timp de 2 luni stătea la răcoare. Venea săptămânal acasă şi povestea cum e fără pernă, fără TV, cu duş comun şi cel mai grav...să porţi hainele nespălate şi inestetice de acolo. Şi ăsta e un caz fericit.
O altă domnişoară (15 ani cred, precoce rău americancele, ele de mici fac de toate. Când mă gândesc că la noi mai dai de una care vrea să dărâme bila de pe ASE). Tânăra îşi bătuse un profesor, nu mai era la şcoala, avea un cazier "dotat" şi mai nou furase şi bani din magazinul unde lucra. O poliţistă îi sună mama să o întrebe dacă vine la proces, mama ei nu era surprinsă, a şi întrebat "ce a mai făcut acum?". A tot încercat poliţista să o convingă să vină dar a zis că "Neah!". Dicsit!
Partea amuzantă acum vine. Aia mică, mândria familiei, olimpica şcolii, îi spune supărată cameramanului "Relaţia mea cu mama e stricată. Văd ca nu îi pasă ca am probleme.", de parcă furase pentru mama ei. Îmi aduce aminte de emisiunea Super Nanny de pe Prima TV unde copii crizaţi şi mofturoşi dădeau vina pe părinţi.
Culmea tupeului: Sunt un/o bou/vaca, dar tu mai făcut aşa!
