Pentru că acum ceva timp am făcut sport extrem pe frontul din LaserMaxx, mă voi întoarce pe câmpul de bătălie luni 13 iulie.
Aceeaşi echipă, dar cu alt nume "Armata lui Kiwi Legendaru`", vor înfrunta alte bestii steroidizate, dar cu altă tactică şi altă abordare pe teren. Adică haos!
Vă rog să îmi ţineţi pumnii, pumnalele şi armele... măcar de dragul fetelor din echipă.
O piesă muzicală numai bună pentru un astfel de moment:
În aceste zile nu am putut să mai scriu deoarece am făcut exerciții: flotări, flatări, genoflexiuni, mers pe burtă pe sub sârmă ghimpată, trageri în poligon și trageri în țeapă. Toate acestea pentru Cupa Bloggerilor la Laser Tag. Dar... degeaba!
Am plecat la concurs cu moralul destul de ridicat, deoarece suntem o echipă de „Pofticioși după victorie!”. Ahoi marinar! Degeaba am făcut atâtea antrenamente în Quake 3 Arena, dacă am jucat împotriva unor Terminatori, Van Dami și Soldați Universali. Adică am ieșit pe ultimul loc. Nasoală treaba dar... asta e. Ne-am distrat și am făcut mișcare. Oricum, și se poate dovedii, am fost cea mai amuzantă echipă! Numai glume, râsete și iar glume! Suntem pe primul loc la umor.
Echipa noastră: Pofticioasa Șefă (a.k.a. Pofticiosa Criminală), Ade (Distrugătoarea), Teo (The End), George (Kiwi Legendaru`) și Cutuma (The Ripper). Cei 5!
Cum a fost pe front? Păi cam toate visele mele de a face vreodată armata s-au năruit. Dacă eram în Irak, probabil, eram băiatul cu apa sau nebunul care a fugit cu tancul la Disneyland. Oricum, dacă echipa Simonei și a lui Răzvan a fost așa bună, propun un joc de Laser Tag în Afganistan... finala lor.
După cum o să se observe și pe film, doi blogări (de BGS probabil) vor spune: „I-am bătut de i-am ascultat cu urechea! HĂ HĂ HĂ!”. Era vorba de noi. Trebuie să precizez că ne-au ascultat pentru că avem darul de a comunica. Deci VORBEAM!
P.S. - citat de pe invita.ro:
„Cat despre Pofticioasa Sefa citez un dialog intre doi membri:
"Se putea si mai rau..."
"Da, dar nu cu mult."
That's the spirit!”
Încă o rundă de leapșa:
Pune playerul pe shuffle.
Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
Titlul melodiei este un răspuns. Nu trișa. Distracție plăcută.
1. How are you feeling today?
Madness - Night boat to Cairo
2. Will you get far in life?
Cat Empire - One four five
3. How do your friends see you?
Buricul Pământului - Fă-mă să zâmbesc
4. Will you get married?
The Dead Pets - Problem child
5. What’s your best friend’s theme?
Blondie - Denis
6. What is the story of your life?
Toy Dolls - Frankies got the blues
7. What was high school like?
Don Mclean - American pie
8. How can you get ahead in life?
Billie Holliday - Baby i don`t cry over you
9. What is the best thing about your friends?
Prodigy - Everybody in the place
10. What is in store for this weekend?
CCR - Proud mary
11. What song describes you?
T-Rex - Get it on
12. What song would describe your grandparents?
Beatles - While my guitar gently weeps
13. How is your life going?
Queen - Crazy little thing called love
14. What song will they play at your funeral?
Puddle of mudd - Blurry
15. How does the world see you?
Toy Dolls - Gloomy
16. Will you have a happy life?
Moody Blues - Nights in white satin
17. How can I make myself happy?
Toasters - Thrill me up
18. What should you do with your life?
Celelate Cuvinte - Daca vrei
Vorbeam ceva texte mai jos despre freze, școală și am ajuns să îmi amintesc de școala generală. Încă de pe atunci am spus că o să scriu cândva despre colegul meu de bancă. Nu știu din ce motiv am ales mai mereu să fiu de partea celor „slabi” (de aceea joc FIFA mereu cu echipa națională a Arabiei Saudite). Așa „slab” era și colegul meu de bancă din clasa a 5-a până prin a 7-a că apoi ne-am americanizat și aveam bănci de o persoană, moartea copiatului.
Colegul a căpătat porecla de „Muc” din cauza unui neg (glume de școală generală), și din cauza comportamentului de „tace și face” era de multe ori servitorul colegilor nu știau să scrie, dar știau arta războiului. Niciodată nu comenta sau nu refuza, spre deosebire de mine, care preferam să fiu alergat toată școala decât să cumpăr ceva pentru un îmbuibat. Așa mai făceam și sport.
Pe parcursul celor 4 ani de școală a avut o serie de porecle: Muc, Ibric, Șosete Explodate (ratase la fotbal de pe linia porții), Petardă și la liceu a intrat cu porecla Tarzan (după piesa de mare greutate cântată de trupa Dolly). Problema nu a fost niciodată la el, ci undeva în familie.
Tatăl lui era genul de bărbat, însurat de tânăr, prea tânăr, cu prima femeie iubită, sub papucul ei și neinteresat de lume, existență, masoni, OZN și altele. Era un corp, posibil o bucată de carne în mâinile soției. Doamna era cochetă, cu o atitudine dictatorială. Îmi amintesc de faptul că nimeni nu îi ieșea din vorbă în familie și cuvântul ei era literă de lege biblică. Îmi amintesc de colegu` că, atunci când se mai lipea de un 4 sau 5 mă chema pe la el să mai jucăm GTA 2 (el avea computer, eu aveam mașinuțe). Am înțeles apoi de ce mă chema. Spera ca mama lui să nu îl altoiască de față cu mine. Slabe șanse:
Mama - Ce notă ai luat?
El - 5...
M - Cum 5!? George, cât ai luat?
Eu - 6.
CUM DE EL A PUTUT ȘI TU NU! ZDRONG! TROSC! Ghiozdane în cap și cam tot ce prindea în mână. Eu ședeam pe scaunul de birou cu popcorn în mână și priveam meciul. Și asta se întâmpla pe cât de des posibil, eu fiind un spectator fidel.
În clasa a 8-a eram pletos și aveam probleme cu profesoara de fizică (despre care o să vorbesc în alt post) deoarece nu dorea „plete inadecvate la oră”. Eram deja într-o situație urâtă (parcă trei de 4) și ca un copil inconștient eu chiuleam prin săli de calculatoare, unde învățam arta CS, arta ce a durat 2-3 zile deoarece mâncam bătaie de la toți sugarii. Așa că am schimbat placa. Mergeam la Muc împreună cu Gusti ca să jucăm fotbal (respinsea) în sufragerie. Zilnic aveam campionat. Zilnic duduiam mingea. Aproape zilnic Gusti se îmbăta cu alcoolul găsit prin casă și se urca pe mobilă de unde, ca un copil isteric, arunca tot ce prindea.
Ultima zi de chiul (pentru că după acest eveniment nu am mai intrat pe aceea ușă) a fost cea mai nebună dintre toate. În euforia campionatului de fotbal din sufragerie am spart un geam, am distrus două tablouri, calculatorul avea găuri de memorie din cauza șuturilor și televizorul avea un crater din cauza unei statuete din bronz căzute de la mare înălțime. Am încheiat ziua apocaliptic când am dărâmat suportul de perdea (ăla mare din lemn bătut cu bolțuri în perete), care a căzut la podea cu tot cu bucăți mari din perete. Colegul era în genunchi terifiat iar Gusti râdea malefic lângă...
Ooo amintirile... Dacă tot am căutat despre trupa Dolly, îmi dedic următoarea piesă de la ele (ce trist să îmi dedic singur):
De ceva timp apare la televizor următoarea reclamă:
Să fim serioşi. Aşa arată o întâlnire între tatăl unei fete şi prieten? Vorbim de cazurile majoritare din România. Să comentăm puţin reclama:
- nevasta îl serveşte pe hol. E la modul, bea cafeaua, îmbracăte şi fugi că vine poştaşul.
- de ce vrea să îşi scoate fata din cameră? Şi de ce cu atâta zel de ajunge să împingă mirosul pe sub uşă?
- tipul: "O mulţumesc!". Băi nu ne minţi?! Tu de unde ai apărut? "&/#&%!=)(!!!"
- "Eu sunt Alex. Prietenul Corinei". Eu sunt tasu. Ieşi afară!
- "Neaţa tati". SODOMA ŞI GOMORA!
- "Ce iubitule înt JPOC!"
- PUTErea alintului părintesc!
.......................................................................................................................................
Uite aici reclamă românească, neaoşe, dă tradiţie!
Am promis că pun şi poze (şi nu de hai5), ca să vadă tot poporul care nu ştie cum e în Vamă, mai ales ignoranţii care comentează mereu. Da domne, lumea e mai liberă dar nu trage din joint-ul tău. Evlavioşilor :P
După cum se observă plaja are ceva alge pe ea şi mai ales mucuri de ţigară. Dar nu îi pasă nimănui. Aici viaţa e ieftină şi sunt condiţii la fel ca în Mamaia, Neptun, etc.
Faţă de anul trecut acum avem o droaie de umbrele, care oricât de mişto ar părea, nu îţi uşurează şederea. Au venit şi nişte tupeişti pe plajă care "taxează" statul la umbră, şi nu e tocmai indicat să le spui să îşi bage umbrela undeva.
E o simplă impresie, sau vasul ăsta se scufundă anual? 
"La Meduza". Mâncare multă, bună, mai multă, mult mai bună. Până faci POC!
Spital Mangalia. La o perfuzie de fericire. Cele mai bune şi aromate perfuzii. 
Stuf. Dans până dimineaţă. Muzică până la ultimul val.
The End Vamă...To be continued!
