Lupul cel rău e pe felie cu vânătorul.

A fost o singură dată, că dacă era de mai multe ori nu se mai preciza...

Într-o zi cu soare plombat, mai exact 4 noiembrie 2006, Scufițul Fucșia se ducea la bunicuța lui (nu Bunicuța Porno, asta e clar) cu mâncare și note bune de la școală. În jurul orei 18:30, Scufițul a intrat în Pădurea de Rododendroni care făcea legătura dintre FerenTexas și MărgelatuLand. Pericolul era iminent. În aer puțea a parfumul lui Liiceanu, semn că frecventase zona, iar după blocurile gri era Vasile ALecsandri care, wow!, scria poezii.

După numai 15 pași pe potecuță, Scufițul a fost atacat de patru lupi dotați cu iatagane, AK-47, armele furate de la Ciorogârla, două pistoale cu apă și o poză cu Magda Ciumac la bibliotecă. Fiind presat de cei patru și de cuțitul în stomac, Scufițul a renunțat la ce avea mai valoros: telefonul fix cu vibrații și Snake 2. La numai cinci metri de eveniment lumea stătea pe fotolii, mânca popcorn și viziona cu interes acest film de acțiune. Știm cu toții că românul nu se implică dar se pricepe la privit.

Speriat, Scufițul fuge la vânătorul cu chipiu și raportează într-un suflet cele întâmplate. În 10 minute sunt la locul faptei, unde cei patru lupi vindeau telefonul pentru a duce bobo (coca, ina, mari, juana, hero și ina) la pupi(le). În învălmășeala creată sunt reținuți doar doi din ce patru lupi, unul fiind scăpat ca săpunul la dușurile din pușcărie... cu intenție. Unul din lupi este prins cu un cuțit de 25 de cm la el, dar nu a pățit nimic deoarece era unghiera lui portabilă. Adevărul e că la capătul cuțitului avea o furculiță, foarfecă, pilă, șpaclu, bidinea, sandwick maker, extinctor și o gonflabilă pentru urgențe.

După ore întregi de interogări și recunoașteri prin geamuri fumurii, Scufițul pleacă spre casă cu nervii la pământ și telefonul furat. Cei doi lupi sunt duși acasă de vânător... poate mai fac și ei un rumy sau un macao.

3 ani mai târziu...

...Scufițul primește o scrisoare de la Parchetul de pe lângă Pereții Sectorului „Care nu este”, și află că ancheta a fost închisă și telefonul fix probabil este pierdut în... meandrele concretului. Cei doi lupi au fost absolviți de orice vină deoarece, așa cum spune și în scrisoare, în timp ce Scufițul era jefuit în Pădurea de Rododendroni, cei doi războinici jefuiau în altă parte a cartierului. Deci să nu le punem în cârcă încă un jaf, da! Că băieții ăștia nu primesc spor pentru furturi suplimentare, Rozaliule! Să ne fie trăirea ușoară. Și apropo, când mai ies vânătorii să fileze hoții de telefoane poate nu stă lângă ei să le recomande un preț de vânzare, că nu știu ei piața, da!?

Morala? Ghici ce începe cu PU și este mâncarea lupilor, vânătorilor și proCURorilor? PUfarine!

Această poveste a fost și este adevărată, că de nu ar fi nu s-ar mai blogări.

De la mine pentru tine...

O dă ție.

Și-a venit ea, Garofița
Dă pă deal la Moldovița
Gânduri mari de șefă, iapă,
Căpitană peste-o baltă.

Că la ea-n familion
Mama ei făcuse șou.
Iar Bunica era tare,
Nevasta lui Ra, Țepeș și alți, doamne!

Cu bănuți luați din nevoi
O făcut afaceri noi,
Și mai puse sub birou, fariseu
Nimic nu-i nou.

Pe plantația ei avea
Numai flori de colțuri, emo,
Dar găsit a fi zgârcită
Și cu toți o sictirită.

Implicată până-n gâți
Făcuse din bici - rahați
Iar la iarnă-n faliment, o să spună:
„N-am noroc!”

Peste ei unul ferit,
Un personaj tâmpit.
Sătul de gogoși, bezele
A plecat să-și facă avere.

A primit bocanci în fiere,
De la italienii plini de vita și de bere.
Iar la spanioli pe câmp
A cules pân` n-a putut.

Întors acasă, săturat de iapa grasă
A plecat s-o descoasă.
Cum să nu fie grețoasă?
Când soarta-i o babă hoață.

Moartea vine prin spate.

Alexandru Mijitu era un tânăr de 27 de ani care provenea dintr-o familie cu un statut financiar bun, dar un dezinteres total pentru viaţa şi viitorul tânărului cheltuitor. Spre deosebire de alţi tineri, Alex nu cheltuia banii părinţilor în cluburi ci finanţa secte care făceau spirale şi consumau pe post de Cola, pipiloi.

Nu era pretenţios cu el şi nici cu fetele cu care umbla. Da. Umbla cu mai multe odată pentru că într-o spirală nu mai poţi ţine evidenţa actualei şi fostei.

Ajuns la o vârstă, 33 de ani, decide să se retragă din sectă şi se însoară cu Hrişna, domnişoară (nu trecuse prin toată spirala) care avea ca hobby-uri nudismul, chematul ploii şi dansatul prin cimitire.

Cuplu modern. Alex (fire extrovertită şi personaj modern, fiind în pas cu moda sex shop-urilor) o forţa pe Hrişna să îi facă poftele, chiar dacă acestea, în registrul babelor, erau cotate ca: "vai maică, ce ruşine. PIEI DRACE!". Conform poliţiei, tânărul nu ezita să îţi ameninţe sau să îşi lovească soţia cu vibratorul. Sătulă până peste cap de reproşurile soţului ("cătuşele sunt reci", "pantalonii de piele nu sunt călcaţi") aceasta şi-a omorât soţul cu arma cu care a fost terorizată. Conform anchetatorilor, doamna Mujitu şi-a atacat mişeleşte soţul pe la spate şi cu o singură lovitura a reuşit să îi distrugă organele interne.

Închisă într-un ospiciu, doamna Mujitu s-a sinucis din plictiseala printr-o metoda asemănătoare cu cea care a dus la moartea soţului. Sinuciderea s-a produs cu ajutorul unei pompe de bicicletă şi un morcov.

(oricât de greu pare de crezut aceste poveste au la bază fapte reale)
.........................................................................................................................................................................

Audiţie plăcută!

Poză de grup...mortuar.

Era o seară rece de toamnă. Afară ploua cu monezi grele de 50 de bani, iar lumea în lăcomia specifică stătea cu gura deschisă, dar cu buzunarele închise să nu le fure goliciunea. În familia V., don`şoara Mimi, o rebelă în toată firea, se certa cu părinţii ei, Grigore şi Lucica, demodaţi, foşti UTC-işti, acum pantofari sau pălărieri.

În seara aceea, minunată dealtfel, familia avea o problemă. Tânăra Mimi doreşte bani de băutură ca să îşi întreţină obiceiurile burgheze, şi ţipa din toţi bojocii că e sătula de Carpaţi de contrabandă şi vrea ţigare cu filtru şi tutun greu. Meduza vrea Marlboro, şi nu oricare, vrea dăla roşu roşu şi lung. Lucica şi Grigore încearcă să o convingă: "Măi mamă nu avem! De abea ce am avut de 2 pâini şi o rosie ca să mai dregem o supă chioară. Fumează şi tu de la prietenii tăi". Mimi "nu" şi "nu". Şi dăi cu ţipete, sparge bibelouri cu îngeraşi, rupe cu dinţii mileurile de pe televizor şi dărâmă covorul cu "Răpirea din Serai" de pe perete. Îngeraşul vrea ţigări, adică nişte amărâţi de 7 lei. Nu e ca şi cum ar fi studentă şi ar cere milioane pentru cărţi şi studii. Întelegere Doamneeeee!

Deja discuţia nu ducea nicăieri. Aşa că tânăra silfidă pune mâna pe cuţitul cu care a fost tranşat ultimul porc în familia aia (stră-bunicul în 1912) şi după două piruete şi trei mişcări...a tăiat de la întreţinere (tineri economic) două persoane.

Cuprinsă de remuşcări, îi mai file mignon puţin. Fiind sigură că omul trăieşte şi după operaţie pe creier împrăştiat, decide să îi spânzure în baie, ca să se scurgă şi mizeria şi să rpindă şi aromă de mucegai nobil. Apoi calculează fapta şi decide să îi îngroape de vii în curtea blocului lângă hamsterul ei şi câinele vecinei. Fapta este efectuată ca la carte, numai că ea lucra dupa o culegere bulgăreasca veche (Murder for Dummies, editura Mămăligichi), astfel încât poliţiştii o prind când târşâia "poza de familie" pe scări în pungi de Metro.

Mimişor scapă pe caz de nebunie din şcoala de corecţie, şi pe caz de bani şi eroare judiciară de Sapoca/ Bălăceanca şi revine la liceu după ce pierde un an de zile la terapii. Fără părinţi.

Vine sfârşitul anului (şcolar!). Un an în care a fost vorbită pe la spate pentru fapta ei, şi toţi se fereau de ea prin liceu iar profesorii îi zambeau tâmpi cu gândul la părinţii ei. Poza de sfârşit de an cu clasa. Toţi frumos aranjaţi, frezaţi şi fezandaţi se aşează aşa cum le dictează fotograful profesionist. "Zâmbiţi vă rog" şi din spate se aude de la Mimi: " Daca nu iese bine poza vă omor". A fost cea mai frumoasă poza a liceului.

Sărbători fericite :D!

Aventura lu` Kiwi Legendaru`!

Era o zi de joi. Afară ploua cu bancnote ieşite din curs, pentru că în Caterincă City, totul era ieşit din curs. Kiwi stătea la computer şi scria în jurnal:

"Dragă Jurnalule...astăzi...la frumoasa vârstă de 21 de ani...am simţit că a venit. Pubertatea a venit ca un fulger peste mine. Simt cum imi turuiesc hormonii pe sub piele şi simt că tre să fug...să mă urc pe calul meu alb şi să plec în căutarea ei...marea mea dragoste...cântăreaţa de etno-house...dansatoarea din buricul-pământului...minunata...superba...şucara...Lira Gospodina!".

Cuprins de avântul aventurii, Kiwi s-a urcat pe iapa lui Q7, cu motor pe perfuzie şi dăi bice...(30 de secunde mai târziu)...până în staţia de tramvai unde avea să înfrunte prima lui provocare în drumul spre marea iubire. "Trancariciul în flăcări" plin de nebuni, cerşetori de suflete, aroganţi cu haine trendy, "făcători de buzunare" şi alte orori... Ajutat de 2 controlori de bilete a trecut peste această primă probă. Dar el nu ştia...săracul...

Kiwi era victima unei înşcenări. Controlorii erau membrii PRM şi PNG şi Prea Nefericiţi purtători de amenzi. Liderul lor Gidim Bedor (dacă amesteci cele 2 nume iese o combinaţie foarte...ungurească, ha!), era pe urmele lui Kiwi pentru că era născut dintr+o mamă negresă, chinezoaică-ţigancă la origini şi un tată evreu american din Budapesta. Kiwi duhnea a trădare naţională...şi a bere, ceapă şi usturoi...dar asta era o chestie ce deranja la fete. În durerile facerii de bine, Kiwi a fost dus la Înalta Poartă din PIMPera. Dar pentru CĂ COnducărul îşi făcuse blog, cerşetorii erau după colţurile blogului în speranţa unui leu aruncat în scârbă de la etaj de către Mesia din Carpaţi.

Legenda lui Kiwi continuă...