Se afișează postările cu eticheta Un sfarsit e un inceput. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Un sfarsit e un inceput. Afișați toate postările

luni, 13 aprilie 2009

Săptămâna mică!

PUBLICITATE!

Dragă cititorule, e săptămâna mare și acum trebuie să fim mai buni, mai milostivi, mai miloși. Doar acum. Pentru că în această perioadă - și de Crăciun - trebuie să ne afișăm latura umană. Doar acum. Să nu mai înjurăm, să ne ajutăm semenii și să oferim o șansă tuturor. Doar acum. Singura posibilitate a celor năpăstuiții se află în mâinile noastre... dar doar acum, pe parcursul unei singure săptămâni.

Așa sună OMUL în această perioadă a anului. Asta auzi peste tot, radio, TV, presă și mai ales la oamenii care tot anul și-au mânjit caracterul.

Anul acesta a început la fel. Crime, violuri, cretinătăți demne de rasă superioară (omul) și rahaturile celor care, DOAR ACUM, îmi intoxică creierul cu mesajul „Noi am fost niște animale insensibile tot anul, dar cum vrem să ajungem în Rai, fi milostiv acum când Iisus reînvie pentru a 2009 oară!”.

Dragă omule, pentru care speranța este tot ce ai, află că oamenii blajini de la TV, care îți aruncă un zâmbet și strâng donații pentru tine, sunt niște prefăcuți. Un an întreg și-au hrănit buzunarele cu dramele tale (rating) și acum mai fac un rating din mediatizarea blajină a unor dureri. Ei comercializează umanismul. Îl vând acum și culeg ponoasele în restul anului. Oricum ești prins în cușcă deoarece e un ajutor, dar când ajungi acolo în fața lor să le spui „Unde ați fost până acum? Pe plaje în Ibiza?!”. Nu vor dona bani de la ei, vor cere de la alți năpăstuiți cu dare de mână. Aaa, și dacă alde Răduleasca sau Oțil vor da 1 Leu, credemă că se va afla pâna pe Muntele Athos și înapoi!

Sunt sătul de „umanismul de sărbătoare”. Dacă pentru a fi oameni avem nevoie de sărbători, atunci să fie săptămânal o săptămâna mare. Sau să nu ne mai mințim și hai să ne dăm arama pe față. Suntem animale!

P.S. -Am să câștig un cozonac de la Simona, deoarece alde Hrușcă sigur va bate drumul din Canada pâna aici să ne cânte aceleași triluri obosite de Paște și Crăciun. Nu se poate abține sau are contract cu sărbătorile.

vineri, 5 septembrie 2008

Tragi-comedia III

........................................................................................................................................

Lăcrămioara avea deja 27 de ani. Renunţase de mult la finanţatorul ei. O don`şoară ca ea vrea "careră şi biznis", nu se poate dedica unei relaţii unde cel mai mare efort era ridicarea furculiţei la gură şi căc...cam atât.

Prin patul ei trecuseră deja mulţi bărbaţi, puştani şi magnaţi trecuţi de vârsta a treia. Nu se putea decide care să îi fie alesul. Simţea cum virginitatea şi frigiditatea fugeau de ea şi oricât Bifidus Esensis mânca tot proastă şi balonată rămânea în faţa dragostei.

În ultimul timp simţea că banii autohtoni nu o mai mulţumeau şi făcea groapă în scaunul de piele din BMW-ul lui Ahmed şi Porsche-ul lui El Dik. Arabi de viţă nobilă, tineri, abea le mijise mustăcioara specifică pe tenul bronzat, îndrăgostiţi de tânăra Lăcrămioara, nu ştiau că sunt prostiţi de don`şoară, afişându-se pe rând cu câte unu. Colerici cum sunt în general tinerii îndrăgostiţi (şi arabi), nu au detonat o bombă pentru ea dar i-au umflat gura şi ochii tinerei meduze în semn de recunoştinţă pentru că făcea pe biblioteca la amândoi, şi poate deschisă spre lectură şi pentru alţii.

Deja simţea că viaţa fuge pe lângă ea. Trebuia să îşi găsească un bătrânel cu inima pe ace şi averea pe munţii din Elveţia, ori măcar un tinerel cu priză la TV care să o bage şi pe ea în showbiz. Dar nu prindea. Bătea discotecile de profil din Bucureşti şi tot ce prindea era câte un puştan cu păr creţ lipit pe piept ce conducea Audi A6 din 49, şi erau independent financiar până la prima gogoşerie.

Disperarea o atinse. Decise până la urmă că trebuie să se mărite. Să facă şi un copil că aşa e creştineşte. O pală de milostivenie o atinse şi îl luase pe băiatul vecinei de la 4. Ea îl luase pe el, el neputând să ia nimic. La lenea şi prostia lui nici răceala nu se lipea de el. Dar avea apartament şi maşină mică. Avea cu ce să se laude la prietenele ei care înca mâncau shaorma şi bătaie pe Mătăsari.

.......................................................................................................................................

Urmează finalul Lăcrămioarei.

Template by - Abdul Munir | Daya Earth Blogger Template