Gest umanitar.

Cititorule o să încerc să fiu cât mai direct.

În fața ambasadei Chinei, chiar în momentul în care tu citești acest text, dorm 300 de muncitori chinezi, veniți să lucreze pe pământurile noastre pentru familiile lor aflate la mii de kilometri distanță. Pentru că nu au fost păcăliți atât de semenii lor cât și de români, au ajuns ca niște animale, fiind ajutați de oamenii care îi văd și își aduc aminte ce înseamnă umanitate.

Nu critic firmele care și-au bătut joc de ei (nu acum), ci doar doresc să lansez un mesaj de ajutor. Oricine are drum în zonă și ceva bani, nu e nevoie să le oferiți bancnote cum procedați cu cerșetorii care își cumpără aurolac. Oamenii aceștia au nevoie și de un biscuite. Dacă aveți posibilitatea să le cumpărați pâine, biscuiți sau ceva mai mult de mâncare, nu cred că o să fie o dramă. Și o oală de sarmale e o comoară.

Să nu uităm că au venit să muncească pentru PIB-ul nostru, că românii noștrii pleacă în străinătate (bravo lor). De asemenea, muncesc pentru familiile lor, deci nu se întorc în China cu Audi-uri și brățări de aur... că așa e chinezul.

Dacă din întâmplare poți face mai mult pentru ei, e cu atât mai bine. Deja se donează corturi, saltele de dormit și haine. Pe frigul ăsta hainele sunt mai mult decât mană cerească. Dacă cineva dorește să mă ajute pentru o strângere de fonduri aștept cu nerăbdare un e-mail.

HAI ROMÂNE ARATĂ CĂ EȘTI OSPITALIER!

Adresa: • Ambasada Chinei

Nordului nr. 2, sector 1.
Puncte de reper: Bulevardul Aviatorilor, imediat ce traversați Lacul Floreasca, pe stânga.

p.s. - pentru cei avizi de publicitate, se află și o televiziune la ambasada Chinei. În caz că sunt români care fac gesturi umanitare doar să se vadă seara la TV.

Periplu prin Ţara Foamei!

Dragi cititori, mă întorc la voi, cu burta până la genunchi şi cu un total frumuşel de 120 de kilograme. Am devenit un frumos exemplar de 90+120+90.

Duminică, la Bran, la poalele uneia dintre cele mai cunoscute cetăţi din LUME! şi cele mai prost mediatizate în acelaşi timp, a avut loc: Festivalul "Răvăşitul oilor". Adică pastramă, brânză, caş şi mămăligă.

Să începem cu începutul. Am plecat la ora 6 dimineaţa pentru că după ora 8-9 toată România se blochează. Aşa că atunci când "jmecherii" abea se trezeau şi se pregăteau de munte, eu eram primul la coadă la pastramă. Apropo, nu ştiam că există şi la noi un drum bun. DN 60 este ori maximul de şosea posibilă la noi, ori...mare parte din drum e drept şi cu peisajul montan în faţă îţi dă impresia de drum "tipic american", drept...şi fără gropi.

La ora 8 dimineaţa era încă linişte la Bran şi se mai putea parca maşina fără probleme. Am încălzit stomacul cu bulz (brânză direct în mămăligă, un fel de Kinder cu surprize), şi am admirat petrecerea.


Tot ciobanul are Humer. Personajul din imagine ori a muls mulţi ţapi, ori a tuns multe capre...oricum, demodata căruţă a murit demult...acum avem 300 de cai putere, tracţiune 4x4, GPS, airbag, mms, sms, hard disk, mp6, dividi...şi mirosim a parfum. De oaie!

Pot demonstra că am fost PRIMUL CLIENT! Grătărul nu este încins bine, şi singurele bucăţi de pastramă sunt ale mele.

La plecare am stat O ORĂ şi JUMĂTATE la coadă la Kurtos Kolaci! Şi copacii stau la coadă pentru aşa ceva. Aici am întâlnit şi două domnişoare "superbe, divine, graţioase". 4 colaci de fiecare şi unghii de...mulţi centimetri.

La plecare, se formase o coadă de intrare în Bran de 15 kilometri! De la Bran până în Braşov era O COADĂ! Asta ca să îmi justific plecarea cu noaptea-n cap.
Am mâncat, am băut, am plecat. Un veni, vidi, vici al gurmanzilor. Motto-ul meu: Dacă nu vizitaţi ţara, măcar mâncaţi-o!
Şi un câine a râs de mine...

Audiţie plăcută...Iggy! La masa 2 cu o cântare şi o pastramă!

Revenim cu Vama.

Am promis că pun şi poze (şi nu de hai5), ca să vadă tot poporul care nu ştie cum e în Vamă, mai ales ignoranţii care comentează mereu. Da domne, lumea e mai liberă dar nu trage din joint-ul tău. Evlavioşilor :P



După cum se observă plaja are ceva alge pe ea şi mai ales mucuri de ţigară. Dar nu îi pasă nimănui. Aici viaţa e ieftină şi sunt condiţii la fel ca în Mamaia, Neptun, etc.



Faţă de anul trecut acum avem o droaie de umbrele, care oricât de mişto ar părea, nu îţi uşurează şederea. Au venit şi nişte tupeişti pe plajă care "taxează" statul la umbră, şi nu e tocmai indicat să le spui să îşi bage umbrela undeva.



E o simplă impresie, sau vasul ăsta se scufundă anual?



"La Meduza". Mâncare multă, bună, mai multă, mult mai bună. Până faci POC!



Spital Mangalia. La o perfuzie de fericire. Cele mai bune şi aromate perfuzii.



Stuf. Dans până dimineaţă. Muzică până la ultimul val.

The End Vamă...To be continued!

De ce nu iubim Bucureştiul? Pledoarie pentru Vamă.

Titlul e numai bun. Am revenit şi în drum spre ACEST oraş, am început să gândesc (toată şederea mea în Vamă am fost un INCONŞTIENT). Era concursul ăla cu "scrie un eseu bla bla cu titlul <> şi bla bla". Nu pot! Serios dacă pot să iubesc acest oraş. Apreciez oportunităţile pe care le primesc pentru că locuiesc în acest haos, dar nu iubesc Bucureştiul, nu e nimic special la el. Îmi doresc sincer să ajung la altă părere.

În comparaţie cu Vama Veche, în Bucureşti nu există curăţenie (oricât de ironic sună), distracţie, diversitate şi mâncare FOARTE BUNĂ şi IEFTINĂ.

Ghid turistic? Mâncaţi peste tot cu încredere şi mult. E ieftin şi îţi pune în farfurie cât pentru 3 persoane, deci e urât să pleci nesătul. Eu recomand ciorbele, care după o noapte plină, sunt numai bune. Cât mai multe ciorbe. Fripturi şi restul după gusturi dar sunt delicioase şi până acum nu a murit nimeni.

Beţi bere. Multă bere. Hidratarea e importantă, deoarece o să dansaţi mult pe Prodigy, Zdob şi Zdub, Pendulum, ş.a.m.d. Nu există burtă de bere doar bere pentru burtă.

Beţi şi vin. Vinul e sănătos, mai ales că e vorba aia în popor că dacă bei vin, la 70 de ani o să stai în 3 picioare, dar nu ştiu dacă e valabil şi pentru fete.

Dansaţi nu ocupaţi plaja degeaba.
Nu deranjaţi drogaţii, nici ei nu vă deranjează.
Nu râdeţi de cocalari. A râs soarta destul de ei.
Nu fiţi teribilişti. E posibil să descoperiţi că buba doare.
Nu gândiţi. Acest obicei prost încetineşte procesul de distracţie.
Nu folosiţi mobilele. Sunteţi rupţi de lume şi orice deranj vă dă motive de gândire.

Asta e tot până acum. O să mai scriu ceva în următoarele zile despre Vamă, o să pun şi câteva poze...

Să o ardem chill...