Un Craciun luuuung!

Era 24 decembrie, ziua lu` Cristi (pe aceasta ocazie ii urez din nou LA MULTI ANI! si WE`RE FOREVER BLOWING BUBBLES!), eram in fumurile Backstage-ului, umeziti de vin rosu, si din senin ne bate o foame, ne reamintim ca ne e foame si trebuie sa mancam ceva cald. Fast-food sa fie, doarece pe langa faptul ca e calda si rapida (redundant), mai are si E-uri multe si cancer. Mai multe intr-unul. Si batem drumurile si nimic.
Ajungem de la Unirii in Ghencea si nimic de mancare si nimic deschis. De acolo ne riscam spre Apaca, unde nu vom gasii nimic...de mancare si de intors acasa. Idea era sa comandam ceva pentru acasa. Nimic. In seara de Craciun toti inchid. Daca imi doream o pizza sau shaorma de Craciun sigur nu primeam, norocul meu a fost ca mi-am dorit o plimbare prin frig. Asta am primit.
Infometati, ne intoarcem o parte buna din drum pe jos, acompaniati de cainii cartierului, caini aflati in compania babelor cartierului.
Ajunsi in casa pornim in urmarirea (pe internet) a restaurantului/fast-food-ului inca deschis. Nimic mancabil. Am dat peste ceva cu Hindu/Bangladesh Funky-Food, dar nu vreau sa am Hacaheana in farfurie nici daca traducerea inseama "Struto-camila in sos de lapte batut de soarta". Nu vreau. Chinezii nu mai aveau nici Ling-Cea-Puc, Farfuri-a-Goal-a si nici Jumari-Ly Praji-Ty. Nimic de mancare. Trebuie sa revin la vechile obiceiuri si sa ii cer Mosului dulciuri.
Am adormit dupa ce am devorat tot ce nu era de sarbatoare in frigider si am adormit nu inainte sa imi iau doza de calciu de pe pereti.
Dimineata m-am trezit devreme spre a ajunge acasa sa il prind pe Mos de barba, sa ii spun ca orice are in traista, daca nu e calda, cu ketchup si nu miroase frumos nu merita. Dar pana acasa am prins ultimul taxiu. Era si ultimul din cartier dar probabil si ultimul din viata mea.
Rambo de la volan arata ca ultimul client "La Cateaua Lesinata", si conducea ca si cum s-ar ocupa cu degustarea de acolo. Ii platesc cursa in avans + spaga, deoarece nu are rost sa ma complic si in fond cu banii dati in avans putea sa ma colinde tot Bucurestiul. Ce face Schumi? "Frate nu e nici un politist pe aici! Fi atent ce fac io mancatias (legat)". Si in mijlocul intersectiei frumusete de cerculete, si rotocoale si vuiete "WOW FRATE!E SUCAR NU?"...aveam centura pusa, ochii inchisi si ma rugam sa treaca un Jeep al Ambasadei Americane sa ne izbeasca si sa opreasca Disneyland-ul si pe Mickey Mouse-ul de la volan. Pe Drumul Sarii mergea din bordura in bordura doar sa imi arate ca el e Regele Soselelor. Ma intreaba de unde isi poate cumpara o "litruta" de vodka ca ii e sete. Ii spun apasat ca pana la mine nu gaseste. Imi era frica, daca va degusta langa mine?
In fata blocului parcheaza cu derapaj si scartait de roti. Sunt impresionat pana la a incaruntii. Cobor si invat sa merg din nou.
In fata blocului imi imbratisez masina, pentru ca ea nu face cerculete in intersectii si nici macar de fum, si frigiderul pentru ca el mereu are ceva bun de mancare. Mosu` era langa brad, beat si bolborosea ca l-a parasit Craciunita pentru unu...Colum...bea..nu?

CRACIUN FERICIT!

Caramida din zid.

Trecusera 10 minute de la zguduire. Toti din familia P. era speriati, pititi in bezna, inghesuiti in coltul dormitorului. Copilasul plangea isteric si acoperea fondul de liniste morbida. Surprinsi ca au ratat singurul film pe saptamana aceea, isi dadeau palme nestiind cum se termina. De ce tocmai in aceasta minunata seara de de 4 mai, 1977 trebuia sa se zgaltaie pamantul in halul asta? Nu venisera nici invadatorii si nici pacifistii. Venise ora 21 si urmareau si ei un film in casuta lor de la marginea Bucurestiului.
In prima noapte mancasera ca nesatulii (inconstienta balcanica), tot ce gasisera prin casa, si deja in bezna aveau halucinatii. Era clar, nu mai aveau oxigen, mancare, palinca si nici Carpati. Situatia devenea critica. Copilul plangea neintrerup, neavand ce si de la cine sa suga lapte, iar ceilalti stresati deja il vedeau pe post de fel principal. Copilul se simte amenintat dar continua sa tipe, pana la urma nu avea nimic de pierdut.
Familia a ales (de parca era la alegerea lor), sa stea 2 zile in casa pana sa inceapa fiecare sa arate ce tehnici sinucigase are, consideram ca aveau si putine posibilitati, intr-o casuta in bezna, cu accesul blocat. Puteau sa rabde de foame pana mureau, dar asta dura ceva si disparea placerea. Nu puteau sa isi faca "felul" intre ei pentru ca erau rude, si la o adica, nu e moral. Era o problema de gandit.
De afara incepea sa se auda latratul cainilor. Cineva ii cauta. Mama soaca se isteriza inautru, in speranta ca cineva o sa ii auda. Nimic. Fica ei si sotul erau in celalalt colt certandu-se pentru ultima oara, iar cei doi fratiori isi dadeau ghionturi in amintirea clipelor placute. Era o reuniune de familie minunata. Visau sa mai ajunga si ei macar odata pe Stadionul 23 August, sa se isterizeze la tablourile cu Ceausescu mai rau ca la cele cu Elvis. Sa susoteasca la intalnirile de comitat al strazii, unde sa mai zica de una de alta, de vecine, de vecini, de bani si de cat de bine se tine tovarasu`.
Trecusera 2 zile si speranta (aia care moare ultima), era ingropata demult. Dar o minune se intampla. Printr-o gaurica care se mareste vazand cu ochii, se vede lumina. Erau salvati. Afara ii astepta televiziunea, Ceausescu, Elena, si restul patriei. Erau eroii supravietuitori ai programului "lupta cu foamea si cutremurele". Dupa 2 zile tinuti in cusca reusesc sa iasa. Si cand sa dea ochii cu lumina, fica cea mare (fata mamei soacre), o trazneste un POC. O Caramida ii cade fix in cap si moare.

Piata din Piata Unirii!

Au venit sarbatorile si lumea e in cautare de cadouri.

Unii mai isterici ca altii, cauta prin supermegagiga market-uri cadourile perfecte, stau pana la revelion la cozi si se mai si bat pentru ultima felie de paine, sau carnat oferit gratuit. Am si urmarit cum, in provincie (Constanta?), a fost deschis un nou supermegagiga market, si lumea a luat cu asalt raionul de scaune pliante, urcandu-se pe la 5 metri pe raft de unde aruncau cu ele in capul muritorilor de "sezatoare". Femeile erau extaziate "AM PRINS 6 SCAUNE! VALEI! A VENIT CRACIUNU SI LA MINE!" in schimb ce o doamna probabil cu musculatura subdezvoltata "Doar 2 scaune. E o tragedie greu de trecut cu vederea. Prevad cu aceasta ocazie seceta in Rusia si inundatii catastrofale in baia mea de la vecinu` de deasupra. Trist."

Azi la Spotvertising va recomandam ceva mai lejer si la fel de competitiv ca orice supermarket. Se numeste "Piata din Piata Unirii", si in functie de raziile Politiei (cat mai rare), acesta poate ajunge de o suprafata egala cu a unui supermegagiga supermarket. Cu ce ne intampina Piata? Pai cu vesnicul "Na mancatias (legat) de la noi, ca la alti e nasoi!", "Sosete baietii, Abibas, Mike, Fuma. Na baietii!" si nou venitul de peste mari si tari: "Proaspete plovere (pulovere) lume, acum sosite de pe vapor via China. Na neamule jucaria cu catelu`, proaspat lipita cu scuipici aici in spatele magazinului". Oferte ce dau suturi in derriere firmelor mari.

Cu ce incepem? Intrarea? E de peste tot. In functie din ce directie apari, in functie de cat de aiurea traversezi strada, tot acolo ajungi. Design? Revolutionar. Pe sistemul "cumpara si mergi mai departe in sir indian". Mesele de vanzare prezinta un model Vx3000 cu picioare rabatabile si posibilitatea de incarcare in carca ("Pacala trage usa dupa tine") si fuga cu sarituri peste hopuri...bineinteles din calea Politiei (siguranta si neincredere).

Oferta consta in plovere (pulovere stiu!) din mohair cu optiune de desirare pentru a-ti face altul singur, bijuterii di` la Milano, Paris, Londra via Slobozia, Baicoi. Jucarii lucitoare si zgomotoase, care atrag si surzesc in aceeasi masura, si cel mai interesant "Potaia Zburatoare" (cunoscuta si ca Super Zdreanta), ce faci 2-3 pasi, pasi chinuiti de latratul bolnav si bateriile 777, o tucahara pe spate cu aterizare in barna si o ridicare cu mana...vanzatorului.

Shomping placut!

Ninge.

A inceput sa ninga. De fapt e cam lapovita. dar idea e ca pentru prima data pe anul asta e zapada. Nu stiu de ce (sau poate stiu), dar nu ma simt asa....craciun. In primul rand zapada se va aseza cat sa iasa de un bulgare micut de pe capota unei masini murdare.
Iarna asta e u prag intre libertate si lipsa de griji si faptul ca la anu` prin iunie dau BACu` si alte sperietori de existenta.
Planurile de iarna nu mai par asa aproape si totul nu mai e asa frumos.
Dar sa ne bucuram ca ninge si ca cei mici se vor distra.

Craciun Fericit!

Poza de grup...mortuar.

Era o seara rece de toamna. Afara ploua cu monezi grele de 50 de bani, iar lumea in lacomia specifica statea cu gura deschisa, dar cu buzunarele inchise sa nu le fure goliciunea. In familia V. don`soara Mimi, o rebela in toata firea, se certa cu parintii ei, Grigore si Lucica, demodati, fosti UTC-isti, acum pantofari sau sau palarieri.
In seara aceea, minunata dealtfel, familia are o problema. Tanara Mimi doreste bani de bautura ca sa isi intretina obiceiurile burgheze, si tipa din toti bojocii ca e satula de Carpati de contrabanda si vrea tigare cu filtru si tutun greu. Meduza vrea Marlboro, si nu oricare, vrea dala rosu rosu si lung. Lucica si Grigore incearca sa o convinga "Mai mama nu avem, de abea ce am avut de 2 paini si o rosie ca sa mai dregem o supa chioara. Fumeaza si tu de la prietenii tai". Mimi "nu" si "nu". Si dai cu tipete, sparge bibelouri cu ingerasi, rupe cu dintii mileurile de pe televizor si daramat covorul cu "Rapirea din Serai" de pe perete. Ingerasul vrea tigari, adica niste amarati de 5 lei. Nu e ca si cum ar fi studenta si ar cere milioane pentru carti si studii. Intelegere Doamneeeee!
Deja discutia nu ducea nicaieri. Asa ca tanara silfida pune mana pe cutitul de transat halcile din porcul de iarna, si in sus si in jos pana isi lasa parintii balta...de sange si transpiratie de la tipete. Cuprinsa de remuscari, ii mai hacuieste putin. Fiind sigura ca omul traieste si dupa operatie pe creier, decide sa ii spanzure in baie, ca sa se scurga si mizeria. Apoi calculeaza fapta si decide sa ii ingroape de vii in curtea blocului langa hamsterul ei si cainele vecinei. Fapta este efectuata ca la carte, numai ca ea lucra dupa o culegere bulgareasca veche, astfel incat politistii o prind cand tarsaia cadavrele pe scari in pungi de Metro.
Mimisor scapa pe caz de nebunie de scoala de corectia, si pe caz de bani si eroare judiciara de Sapoca/ Balaceanca si revine la liceu dupa ce pierde un an de zile la terapii. Fara parinti.
Vine sfarsitul anului. Un an in care a fost vorbita pe la spate pentru fapta ei, si toti se fereau de ea prin liceu si profesorii ii zambeau tampi cu gandul la parintii ei. Poza de sfarsit de an cu clasa. Toti frumos aranjati, frezati si fezandati se aseaza asa cum le dicteaza fotograful profesionist. "Zambiti va rog" si din spate se aude de la Mimi: " Daca nu iese bine poza va omor". A fost cea mai frumoasa poza a liceului.

Un tramvai numit speranta.

Vesnicul 32. Consider ca fiecare avem predestinat un nume, un caracter, dar pe langa astea, si un tramvai/autobuz/troleibuz prin care sa ne consumam existenta. Eu am fost oferit ofranda unui colos, rapid, nemilos...32-ul.
Pe parcurs ce am scris am relatat diferite evenimente din el. Azi, dupa cateva zile pauza, am adunat destula informatie, si voi incepe, ca intotdeauna, cu vesnicul cersetor si/sau momentele hilare, pentru cele triste altadata.
Dimineata zilei de 6 decembrie. Toti cu un zambet tamp pe fata, si aici prin "toti" ma refer la cei de peste 18 ani, fericiti nu inteleg pentru ce? Doar Mosu` nu mai vine chiar asa pentru toti, norocul meu cu cei 2 nepoti, ce la 6 dimineata, imparteau dulciurile cu mine si ma tarau din pat, in sufragerie langa ghete, ca sa ne jucam cu papusi si soldatei fiorosi (apropo, e chair asa groaznica mancarea in armata, pentru ca majoritatea soldateilor sunt versi si pe fata, nu numai pe haine, si ma gandeam ca..).
Revin la tramvai. Drum lejer, spanzurat de umbrela, umbrela spanzurata de bara. Era un fel de "Tramvaiul spanzuratilor", unde mai multi zambeau talamb, si chair fioros. Si mergem, si mergem, tagdam-tagdam.
Mai era o statie, parea ca azi nu voi avea parte de nimic interesant in drum spre liceu. Dar speranta moare ultima (asta daca nu moare de la miros).
Se urca un tanar cetatean al patriei, imbracat decent, posibil muncitor dupa caracterizarea facuta de lumea din jur. Si incepe "Azi e ziua mea! Azi e ziua mea! Azi, nu maine, e ziua mea!", si tot asa pana la infinit. Clar cersea. Si ajunge in capatul la drisca electrica, si o babuta ii spune "Daca e ziua ta nu dai ceva de baut, de mancat?! Pai ce inseamna asta!", si ii intinde ghidusa o bancnota de 1 leu. Acesta rusinat, pune capul in pamant si coboara grabit. Ma intreb daca a plecat dupa mancare si bautura.
Morala? Vreau si eu aceasta abilitate de a enerva omul pana la punctul de maxim stres=placere. Daca aveti parinti, care de ziua voastra se fac ca ploua, uitati reteta: 2 cepe pentru lacrimi, o pereche bocanci grei pentru mers apasat si repetati mergand in jurul mesei cand mananca, "Azi e ziua mea! Azi e ziua mea!". Rezultat garantat.

Broken Ribs - Revolta

Primul videoclip al trupei.