În această atmosferă de doliu național nu mai pot să scriu și eu ceva despre „cum era Vama” pentru că nu vreau să intru de tot în mulțimea asta tristă. Îmi păstrez optimismul, mai ales sub prelata faptului că de câțiva ani, oricum Vama Veche nu mai era ce a fost vreodată. Și nu puteți să negați asta...
Am decis să vă dedic următoarea piesă, mai ales pentru că e prima mostră de muzică bună din viața mea, datorită surorii mele:
The ancient White Rose Ladies society
Acum un an
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu