Jurnalul unei vânzătoare sictirite...

Dragă Jurnalule,
Azi dimineață m-am trezit cu o stare nașpa. Porcul ăsta de bărbate-miu iar a băut ca porcul și a adormit pe mine ca pe o saltea bulgărească. Eu nu mai rezist și mă duc la mama. Gura lui de alcoolic! Mâine îi pun detergent în ciorbă! Să îmi moară ce am pe casă.

Am așteptat să plece Paguba de acasă, cică la muncă, barbugiul dracu, și pe ușă a intrat Ricky. Nu ăla a lu Columbeanca că eu nu-mi permit. Unu ieftin de pune la noi gresia și le trăfălește pe toate pe o suta de vodcă. E bun la pat dar mai bun la ghiuvetă și oală. Ma pus tata să mă mărit cu pleava asta!

Am pierdut și „Noră pentru mamă!”. Băi nene ce viață e asta?! Dacă se bat alea? Păi ele e ca viața mea! Pfuai și se termină și emisiunea în reluare cu Nikita. Bag picioarele astea neepilate și crăcănate și mă duc la muncă! Cu ce mă îmbrac? Cu tricoul ăsta cu paiete, blugii aștia de mă strâng și abibașii. Poate mâine îmi iau ceva mai festiv că vine șefu.

La muncă, a dracu, ștoarfa de Mioara îmi spune mie „curvă!”. AUZI TUPEU! FĂ frigidero (așa se zice, nu?) eu numa cu bărbatătu nu m-am culcat. Pe cine faci tu curvă?! Și îmi venea să îi dau una de să îi cadă peruca aia... Pfuai ce nervi.

Stau și citesc Liberțâțea la tejghea și vine un ochelarist, cică „vreau și eu...” la care eu „da nu te poți servi singurel?!”. Băi ce mă enervează tupeiștii ăștea! Ți-ai dreacu!

Mă întorc acasă la porcul meu și la serialele mele bune. Viața e greu, dar era un cântec bun: Living la vida coca... parcă Guță sau... Sorinel?