Spitalul Disneyland

Decât să ţipăm şi să ne lamentăm că nu sunt condiţii în spitale, mai bine vedem lucrurile bune. Astea le avem, cu asta ne laudăm.

La intrare tronează un munte de portocale si banane. Binecunoscutul remediu pentru toate. Cadoul perfect pentru orice suferind şi plictisit al pereţilor nevăruiţi. Suferinţa lor îi împinge spre gesturi necugetate. Aşteaptă nerăbdători plecarea vizitatorilor şi expediază pe geam kilu` de portocale.

Mirosul de mâncare te atrage ca o muscă, imaginaţia jucându-ţi feste: supe chioare, piure verde ori pui opărit. Până să ajungi acolo ai de trecut de liftieră. Cochetă şi sictirită te întreabă la ce etaj. E unul mult prea sus pentru poziţia ei, astfel încât pentru efortul depus de a apasa pe un buton îţi adauga şi 2 epitete şi o glumă nesărată.

Odată ce ai trecut de lift, mirosul de spirt te loveşte în figură. E Bifidus Esensis peste tot în aer. Bătrâneii cu ciroză de la etajul 13 sunt mereu puşi pe şotii: pastă de dinţi pe clanţe, spumă de ras în halatele doctorilor şi bătaia cu perne în sala de operaţie. Nici spirtul nu e admis la etajul 13. Dar "Bătrânii de Şoc" pun mâna pe câte o sticlă, filtrează spirtul prin pâine, iar apoi se adună şi beau ca nişte adevăraţi rockeri pe TNB.

Ultimul nivel este probabil şi cel mai greu. 2 asistente trecute prin sălile de fitnes te îndeamnă cu nonşalanţă: "Cum adică a spus doctorul că nu ai voie sare? Fatăăă ascultă la mine. Bagă sare că are iodâ şi eşti dăşteaptă după aia!".