Dacă...?

Mă gândesc cum ar fi fost dacă, înainte să plece ca zidar în Spania, Costel ar fi fost întâmpinat la aeroport cu flori şi mesaje ca „Du-te şi munceşte pentru ei, ca să crească şi economia noastră când trimiţi bani acasă”. Mă gândesc că poate şi Iftimoaie înainte să plece ca hamal în Italia, ar fi putut primi un îndemn „Munceşte la noi că poate descoperim că eşti un sportiv extraordinar”. Parcă nu am avea intuiţie.

Mulţi spun că în România nu se perseverează spre îmbunătăţirea domeniul sanitar, educaţional sau economic. Dar se perseverează în îmbunătăţirea statutului de ROMÂN? În descoperirea de talente? De minuni?

Sportivii pleacă peste hotare, unde ajutaţi de o ţară vitregă, ridică tricolorul deasupra capului. Cu mândrie. Costel, fiindcă el este ultimul exemplu de succes, a cântat imnul naţional unor străini, impresionându-i. A trebuit să spele vagoane, să maseze bolnavi şi să zidească la bunăstarea spaniolilor, ca cineva să îl audă. Nu cum cere „o viaţă mai bună, salarii mai mari, condiţii de viaţa” şi altele. Să îl asculte cum cântă.

Ascult cum doctorii pleacă în străinătate pentru bani. Mulţi au recunoscut că nu vor lucra ca medici, probabil vor îngrijii familii sau vor da cu trafaletul. România se depopulează? Foarte posibil, pentru că cei care rămân ori îi împing la muncă peste hotare pe „Costei”, ori declară cu fruntea sus că preferă să taie frunză la câini aici...cu patriotism. Restul românilor stau pentru că aici au avut noroc să muncească.

Cum ar fi dacă înainte să plece fiecare român ar fi supus unui chestionar? Ştii să cânţi? Da să pictezi? Poţi da cu pumnul? Da cu piciorul? Poate nu ar mai pleca aşa mulţi. Poate...