Așa nu...

O doamnă de vârsta a 3-a, cochetă, spilcuită și faradată în exces, se prelinge pe un scaun de autobuz. Se rățoiește la tinerii care se iubesc și se gândește la ultimul episod „Noră pentru mamă”. Autobuzul se târșâie prin trafic și își rupe suspensile în gropi. Cu 20 de metri înainte de stație doamna nu se ridică. Cu 10 metri înainte de stație doamna nu se ridică. Când se deschid ușile și coboară puhoiul, doamna tot nu se ridică. Când ușile scârțâie de închidere, duduia se gândește că e momentul să se rașcheteze de pe scaun și să facă „un pas mare pentru ea, un pas insignifiant pentru omenire”. Nu se pune problema să fi uitat de stație, deoarece Mad Moazele își strânsese de mult geanta la piept „a coborâre”. În decolarea ei surprinzătoare, am fost surprins, împins și bruscat (cu -ins în coadă să aibe rimă). Am reacționat ca orice român, plătitor de taxe și impozite, care a ascultat ca un prost lecții de morală de la generația bătrână, când puteam să citesc biblioteci întregi. Am reproșat verbal, „aoleuuu!”, comportamentul de vacă bălțată. Duduia a realizat jos că nu e stația bună și că mai trebuie să stea o tură. Dar ce te faci? Locul a fost ocupat de o altă doamnă. Eu de colo, drăcos și „nesimțit”, am punctat dureroasa problemă: „nasol că nu mai e loc... cât de trist...”. Ofuscată și cu fondul de ten în picaj, duduia a început să victimizeze că sunt prost crescut, virulent și că o jignesc în preajma unor domnișoare (3 la număr).
Dragă duduie. În primul rând, NEAM PROST nu se scrie cu liniuță (-). Virulent nu sunt, doar ironic, o formă chiar intelectuală de umor. Iar în privința fetelor și a celorlalți tineri, eu sunt cel care a spus NU! victimizării dumneavoastră.

Aceasta e țara în care mi se cere să fiu un cetățean model.

Autobuzul în care a avut loc incidentul de mai sus era dotat cu aer condiționat. Șoferul, probabil, avea o plăcere morbidă să ne vadă schimonosiți de căldură, așa că nu a deschis aparatul de făcut oxigen. Să nu îl deschidă. Eu nu plătesc abonamente astronomice pentru el. Eu nu sunt agresat de controlori pentru că nu am bilet, în lipsa unui ghișeu de bilete. Eu nu pot face o reclamație la RATB, pentru că nu am citit toate codurile de pe un autobuz.

Aceasta e țara în care mi se spune să fiu un tânăr cinstit.

Studenții plătesc taxe pentru a studia. Știm deja asta. Dar nu știm că pentru acești bani profesorii sunt nevoiți să presteze. Nasol cum unii profesori ăși bat joc de elevi prin chemări la examen la o oră și prelungirea perioadei de așteptare de până la 3 ore. Nasol cum unii profesori scriu cărți de toată jena și dau examene din ele, special pentru a le vinde. Jenant de asemenea să nu scrii cărți în limba în care predai. Nu sunt frustrat, sunt doar nemulțumit că în țara asta studenții (și elevii I-XII) sunt bătaia de joc a sistemului educațional și a profesorilor cu interes.

Aceasta e țara în care sunt încurajat să învăț.

De asemenea, urât să nu fie respectată Constituția. În ea se precizează că ești liber să îți alegi religia, chiar dacă ea este obligatorie în școală. De ce să ai lecții de morală și etică socială în școală, când poți învăța despre cutia milei, lupte religioase și că Queen e o trupă satanistă?

Aceasta e țara în care sunt încurajat să gândesc liber.