Viitorul urlă bine

Prin 1970 când mama mea a fost întrebată la şcoală "Cum vezi tu viitorul?", a precizat împreună cu colegii, că prin anul 2000 oamenii vor circula cu maşini zburătoare. După cum deja ştim, nimeni nu zboară cu maşina, cel mult un Dorobanţ să aibe o paraşută... dar doar atât.

Pe când aveam 7-8 ani, mama a intrat într-o transă părintească, aceea că e sănătos să îţi îndopi odrasla cu sucuri proaspăt stoarse în casă. Eu exagerez, mama vroia să beau măcar un pahar pe zi de suc proaspăt, dar eu, ca orice copil isteric am zis "NU! CÂH! BLEAH! CUCU MAKA STICK!". Adevărul e că atunci când făcea sora mea sucuri îţi venea să te izolezi de lume. Ştiai sigur că o să vină Apocalipsa gustativă. Nu am înţeles niciodată de ce ea combina ardeiul gras cu portocalele şi ţelina cu de toate... Cică e sănătos să vomiţi.

Tehnologia de acum 10 ani era destul de precară. Cel puţin în ceea ce ţine de storcătoare de fructe. Storcătorul de atunci era un tanc, mare, negru, blindaj de 7 mm, obuze laterale şi o mitralieră deasupra. Când îl puneai în funcţiune ştia tot blocul: "Bonea face suc!". Era şi un bun ceas deşteptător... pentru cartier. Nu am ştiut niciodată: urlă dihania, sau fructele?

Acum, la auzul atâtor WOW-uri pe la TV (ştiţi: "WOW! INCREDIBIL! Ce bine stoarce COPITA-X 3000! Comandă acum!"), mama a hotărât că e nevoie din nou de sucuri proaspete. Ea ignoră faptul că portocala e steroidizată şi trag ţăranii de fiare ca să crească fructul mare şi portocaliu. Zis şi făcut!
Am cumpărat o altă dihanie, de data asta cu toate opţiunile (ABS, ARS, servo, MP3-player), dar care are în CV multe WOW-uri. Ce să mai, cea mai tare din raion! Diferenţa dintre ea şi vechea dihanie? Asta e albă şi urlă puţin mai... decent. Măcar mama e bucuroasă, mai stoarce o legumă, o telecomandă şi nepoata mea o temă la şcoală.

Să ne fie de bine!