Si brazii au sentimente.

Eu nu o sa am niciodata un brad artificial, pentru ca pe brazii adevarati ii dor.
Ma plimb in frig, asteptand zapada ce pare ca nu o sa apara prea devreme nici anul acesta, si ridic privirea. In fata mea se ridica un "monstru" metalic, o chestie in forma de con, parca format din spite de bicicleta. Intreb ce e cu "ciudatenia" asta, si primesc un raspuns al fel de ciudat. Un brad. Casc ochii si observ ca verde nu-i, de mirosit a brad, nu miroase, si nici varf nu are. Ceva e putred in...Piata Unirii. Un "brad" gigant, de ~80 metri, troneaza in parcul din centru, si din cauza utilajelor de constructie (care distrug o buna parte din parc), trebuie sa ocolesc o bucata buna de drum. Foarte nenatural pentru o sarbatoare asa frumoasa.
Peste tot vad decoratiuni cu motive de Craciun: fulgi de nea, Mos Craciun, craciunite s.a. Dar nicaieri un brad natural. Toti dau cu spray cu miros de brad. La fel de original.
Lumea e "moderna" acum. Decoreaza "brazi" cu pini de hartie verzi, mirosind a plastic chinezesc, dar problema se rezolva cu spray-ul minune.
Ce frumos era cand aveam 10-11 ani si peste tot erau brazi. In fiecare casa. Cu mirosul natural venit din creierii muntilor, chinul de a-l baga in casa (in functie de cat de mare era) si faptul ca isi mai scutura pinii, vesnic verzi, pe covorul din sufragerie.
Din grandomanie, avem un schelet argintiu in mijlocul orasului. Consider ca un brad, nu la fel de inalt, dar mult mai frumos, era mai potrivit.
Am scris acest text asa devreme in speranta ca ceva se va schimba, altfel cei care vor trece pe langa bradul urias in zilele de iarna, nu vor simtii caldura Craciunului, ci mai degraba, frigul inoxidabilului.