Azi, am luat parte la o chestie "misto" (cum zice Mihaela Radulescu :P). Mentorship. Persoane publice, realizate in anumite domenii isi impartasesc secretele. Si chiar asa a fost. Mihaela Radulescu, Leonard Doroftei, Oana Pellea, Andrei Cohn, Alexandru Gavan si Dragos Bucurenci.
Subiectele au fost diverse, dar cel mai important e cum au ajuns acesti oameni aici. Frapant, cred ca in nici unul din cazuri scoala nu a fost importanta sau si mai grav folositoare. Ambitia, curajul, determinarea si da, adevarul crunt e ca si norocul au jucat un rol important.
Ce sa inteleg eu? Ca sistemul educational e de rahat si nu ofera optiuni de viitor ci doar toceala fara viitor? Cel putin asta vad la liceu, dar sper ca facultatea imi va deschide mai multe orizonturi, altfel cred ca vom ajunge in situatia regretabila sa lucram intr-un domeniu cu care nu avem nimic in comun sau doar de dragul parintilor ("Copilul meu va ajunge doftor, advocat sau inginer").
Si deschid ochii, din nou, si vad cum educatia romaneasca e o statuie: mare, impunatoare, suflata cu aur, situata central...dar...se c*c* toate pasarile pe ea.
O sa imi urmez visurile, pentru ca DA, se poate. Se poate fara banii parintilor, toceala proasta si mai tarziu nefolositoare s.a.
The ancient White Rose Ladies society
Acum un an
1 comentarii:
ministeru` educatiei si in invatamantului sucks, toata lumea stie asta.
si cum zicea mihaela radulescu (da! tot ea, k numa ea a vorbit mai mereu :)) suntem SINGURI, trebuie sa ne descurcam SINGURI pt k nu e nimeni (sau aproape nimeni) sa ne sprijine in ce vrem sa facem
Trimiteți un comentariu