SuperEU.

Nu e vorba de mine in mod special. Dar parca...hmmm. E una din zilele alea. Cand alerg pe langa lume ca un fulger. Am o energie DEBORDANTA! Nu traiesti si tu momente de asemenea intensitate?
Cand pot urca cel mai inalt munte, pot cobora cea mai adanca vale sau pot zbura cel mai sus.
Nu am nevoie de pelerina magica sau sa imi pun chilotii pe deasupra. Trebuie sa fiu eu. Eu sunt un super erou. Pentru mine, pentru altii, dar sunt. Cred ca fiecare e. Ori poti fi tipul rau, dar nu despre asta vorbim azi.
Azi nu am facut nimic special ca sa imi induca aceasta stare. Am avut o zi chiar destul de urata. In metrou o domnisoara si-a varsat cafeaua pe mine, si miroseam de parca dimineata in loc sa o beau mi-am aruncat-o in fata. Dar am zambit la fel de prostesc ca ea, probabbil ea jenata, eu somnambul. In liceu am intrat cu acelasi chef pe care il am de 3 ani. Astept pauza sa ma destind, cu o gluma, uneori un fum sau doar cu aerul rece si mereu tanar din curtea scolii. Apoi a urmat aflarea ca tema la o materie (tema in cantitati considerabila) nu am facut-o bine. Cu aceeasi scarba am facut doar jumatate din ea. Si la aceasi materie am dat si un test inopinant. Deci pentru ce as zambii?
Vremea si-a batut joc iar de noi. Frig dimineata de te tarasti intr-un cub de gheata la scoala si la pranz cald de mori in hainele groase. Si am gresit si tramvaiul spre casa. Deci totul a mers ca "La multi Ani!"-ul pe coliva.
Si totusi....zambesc. De ce as fi trist. Nu merita. Tu ce crezi?