Si prostia-i o virtute.

Ma satur. Ma satur si imi e scarba. Ajung sa imi trag de parul din nas (atat de disperat sunt uneori), de nervi, cand unii deschid gura.
Imi joaca pe creier discriminarea (de orice fel), misoniginismul, misandria, si mai presus de tot: PROSTIA SPECIFIC ROMANEASCA! De ce sa nu iti vezi de viata ta si sa te intereseze de "barna din ochiul tau", cand poti merge pe ideea "Sa moara vecinul, ca sa ii fur capra". Toate cred ca au legatura cu invidia. Si din nou PROSTIA!
Pastram in noi, aceeasi barfa, pe care o contestam, si o numim "de moda veche". Ne dam filfizoni, in fatacui consideram ca merita, dar nu suntem in stare sa ne exprimam o parere despre cineva fara sa incepem cu "stii ce a facut aia?".
Cand sunteti contestati, va mentineti debitatile, cu o inversunare demna de Jiji Porcaru`. Va tiganiti (expresie), imbracati la 4 ace, iar apoi va aranjati gulerul, mandrii ca inca odata gura voastra a fost mai mare ca a celor cu bun simt.
Va lamentati in declaratii "cum sa facem o lume mai buna" si alte baliverne de fatada, cand nu stiti cum sa sapati mai adanc santul pentru ceilalti. Fac un apel general. Daca esti de o prostie grosolana, si te regasesti in cele de mai sus, inchideti slitul de la gura si aseazate pe scaun, pentru ca in picioare nu ai nici un statut.
Asa a decurs ziua mea. Am fost martor cand mai multi cantau frenetic in fata altarului prostiei. Semana cu una din miile de secte nascute in lume.