Exista viata dupa fapte.

O persoana draga imi reprosa azi ca nu scriu pe blog mai des despre mine. Adica sa fie un jurnal. Am stat si m-am gandit. Eu nu am trait nici intens ca Sergiu Nicolaescu care si-a regizat, filmat, scris si jucat existenta si nici talentul de a scoate bunatatea si romantismul Oanei Roman nu-l am. "Sunt un ratat" cum spune Sonat (un adevarat guler alb al societatii). Dar hai sa incerc sa enumar ultimele episoade ale vietii mele de trepadus.

Am descoperit ca exista viata dupa despartiri. Asa ca pentru emoistii care nu au colturi, va anunt ca mereu se gaseste cineva care te face sa te simti important. Tot aici doresc sa rezolv o problema elementara. DRAGI FETE COCHETE! Am si eu un stres. De fapt 2 "stresi":
1. De ce se fardeaza unele fete in exces daca nu au cosuri, riduri, buncare sau alte monstruozitati pe fata? De ce stratul dce 2 cm de pudra/fond de ten cand tenul lor e neted?
2. Merg pe bulevard si vad cate o manelista/taranca/imbuibata ca ii curge osanza pe margini si se desfasoara pe tot trotuarul. Are maieu cu buricul acoperit de sunca, la vedere. Nici un complex. Domnisoara frumoasa, se pregateste sa iasa in oras. Are un inceput de burtica. BOMBA! "doamne sunt odioasa, de ceeeee?" si tot asa pana incepe sa se bata singura. De ce fetele frumaose se persecuta psihic?

Si am terminat si cu partea asta.

La liceu viata e lejera. Nu prea ma duc. Ori eu ori profesorii, tot aia. Si daca ma duc ce fac? Nepoata mea de 6 ani tocmai ma lasat lat la matematica azi. Nici la scoala nu e si stie sa calculeze, sa scrie si sa citeasca...eu la varsta ei visam ca la 18 ani sa stiu sa ma leg la sireturi. La 18 ani visez sa invat ce sunt alea sireturi...

Pana la aceasta ora asta e tot ce ma de comunicat. Ma duc sa mananc grisuletul si sa ma spal pe dinti cu peria de sticle....vorbim cand ajung...unde?..la Balaceancam nu e clar?...nu claxonati!