Un Craciun luuuung!

Era 24 decembrie, ziua lu` Cristi (pe aceasta ocazie ii urez din nou LA MULTI ANI! si WE`RE FOREVER BLOWING BUBBLES!), eram in fumurile Backstage-ului, umeziti de vin rosu, si din senin ne bate o foame, ne reamintim ca ne e foame si trebuie sa mancam ceva cald. Fast-food sa fie, doarece pe langa faptul ca e calda si rapida (redundant), mai are si E-uri multe si cancer. Mai multe intr-unul. Si batem drumurile si nimic.
Ajungem de la Unirii in Ghencea si nimic de mancare si nimic deschis. De acolo ne riscam spre Apaca, unde nu vom gasii nimic...de mancare si de intors acasa. Idea era sa comandam ceva pentru acasa. Nimic. In seara de Craciun toti inchid. Daca imi doream o pizza sau shaorma de Craciun sigur nu primeam, norocul meu a fost ca mi-am dorit o plimbare prin frig. Asta am primit.
Infometati, ne intoarcem o parte buna din drum pe jos, acompaniati de cainii cartierului, caini aflati in compania babelor cartierului.
Ajunsi in casa pornim in urmarirea (pe internet) a restaurantului/fast-food-ului inca deschis. Nimic mancabil. Am dat peste ceva cu Hindu/Bangladesh Funky-Food, dar nu vreau sa am Hacaheana in farfurie nici daca traducerea inseama "Struto-camila in sos de lapte batut de soarta". Nu vreau. Chinezii nu mai aveau nici Ling-Cea-Puc, Farfuri-a-Goal-a si nici Jumari-Ly Praji-Ty. Nimic de mancare. Trebuie sa revin la vechile obiceiuri si sa ii cer Mosului dulciuri.
Am adormit dupa ce am devorat tot ce nu era de sarbatoare in frigider si am adormit nu inainte sa imi iau doza de calciu de pe pereti.
Dimineata m-am trezit devreme spre a ajunge acasa sa il prind pe Mos de barba, sa ii spun ca orice are in traista, daca nu e calda, cu ketchup si nu miroase frumos nu merita. Dar pana acasa am prins ultimul taxiu. Era si ultimul din cartier dar probabil si ultimul din viata mea.
Rambo de la volan arata ca ultimul client "La Cateaua Lesinata", si conducea ca si cum s-ar ocupa cu degustarea de acolo. Ii platesc cursa in avans + spaga, deoarece nu are rost sa ma complic si in fond cu banii dati in avans putea sa ma colinde tot Bucurestiul. Ce face Schumi? "Frate nu e nici un politist pe aici! Fi atent ce fac io mancatias (legat)". Si in mijlocul intersectiei frumusete de cerculete, si rotocoale si vuiete "WOW FRATE!E SUCAR NU?"...aveam centura pusa, ochii inchisi si ma rugam sa treaca un Jeep al Ambasadei Americane sa ne izbeasca si sa opreasca Disneyland-ul si pe Mickey Mouse-ul de la volan. Pe Drumul Sarii mergea din bordura in bordura doar sa imi arate ca el e Regele Soselelor. Ma intreaba de unde isi poate cumpara o "litruta" de vodka ca ii e sete. Ii spun apasat ca pana la mine nu gaseste. Imi era frica, daca va degusta langa mine?
In fata blocului parcheaza cu derapaj si scartait de roti. Sunt impresionat pana la a incaruntii. Cobor si invat sa merg din nou.
In fata blocului imi imbratisez masina, pentru ca ea nu face cerculete in intersectii si nici macar de fum, si frigiderul pentru ca el mereu are ceva bun de mancare. Mosu` era langa brad, beat si bolborosea ca l-a parasit Craciunita pentru unu...Colum...bea..nu?

CRACIUN FERICIT!

Caramida din zid.

Trecusera 10 minute de la zguduire. Toti din familia P. era speriati, pititi in bezna, inghesuiti in coltul dormitorului. Copilasul plangea isteric si acoperea fondul de liniste morbida. Surprinsi ca au ratat singurul film pe saptamana aceea, isi dadeau palme nestiind cum se termina. De ce tocmai in aceasta minunata seara de de 4 mai, 1977 trebuia sa se zgaltaie pamantul in halul asta? Nu venisera nici invadatorii si nici pacifistii. Venise ora 21 si urmareau si ei un film in casuta lor de la marginea Bucurestiului.
In prima noapte mancasera ca nesatulii (inconstienta balcanica), tot ce gasisera prin casa, si deja in bezna aveau halucinatii. Era clar, nu mai aveau oxigen, mancare, palinca si nici Carpati. Situatia devenea critica. Copilul plangea neintrerup, neavand ce si de la cine sa suga lapte, iar ceilalti stresati deja il vedeau pe post de fel principal. Copilul se simte amenintat dar continua sa tipe, pana la urma nu avea nimic de pierdut.
Familia a ales (de parca era la alegerea lor), sa stea 2 zile in casa pana sa inceapa fiecare sa arate ce tehnici sinucigase are, consideram ca aveau si putine posibilitati, intr-o casuta in bezna, cu accesul blocat. Puteau sa rabde de foame pana mureau, dar asta dura ceva si disparea placerea. Nu puteau sa isi faca "felul" intre ei pentru ca erau rude, si la o adica, nu e moral. Era o problema de gandit.
De afara incepea sa se auda latratul cainilor. Cineva ii cauta. Mama soaca se isteriza inautru, in speranta ca cineva o sa ii auda. Nimic. Fica ei si sotul erau in celalalt colt certandu-se pentru ultima oara, iar cei doi fratiori isi dadeau ghionturi in amintirea clipelor placute. Era o reuniune de familie minunata. Visau sa mai ajunga si ei macar odata pe Stadionul 23 August, sa se isterizeze la tablourile cu Ceausescu mai rau ca la cele cu Elvis. Sa susoteasca la intalnirile de comitat al strazii, unde sa mai zica de una de alta, de vecine, de vecini, de bani si de cat de bine se tine tovarasu`.
Trecusera 2 zile si speranta (aia care moare ultima), era ingropata demult. Dar o minune se intampla. Printr-o gaurica care se mareste vazand cu ochii, se vede lumina. Erau salvati. Afara ii astepta televiziunea, Ceausescu, Elena, si restul patriei. Erau eroii supravietuitori ai programului "lupta cu foamea si cutremurele". Dupa 2 zile tinuti in cusca reusesc sa iasa. Si cand sa dea ochii cu lumina, fica cea mare (fata mamei soacre), o trazneste un POC. O Caramida ii cade fix in cap si moare.

Piata din Piata Unirii!

Au venit sarbatorile si lumea e in cautare de cadouri.

Unii mai isterici ca altii, cauta prin supermegagiga market-uri cadourile perfecte, stau pana la revelion la cozi si se mai si bat pentru ultima felie de paine, sau carnat oferit gratuit. Am si urmarit cum, in provincie (Constanta?), a fost deschis un nou supermegagiga market, si lumea a luat cu asalt raionul de scaune pliante, urcandu-se pe la 5 metri pe raft de unde aruncau cu ele in capul muritorilor de "sezatoare". Femeile erau extaziate "AM PRINS 6 SCAUNE! VALEI! A VENIT CRACIUNU SI LA MINE!" in schimb ce o doamna probabil cu musculatura subdezvoltata "Doar 2 scaune. E o tragedie greu de trecut cu vederea. Prevad cu aceasta ocazie seceta in Rusia si inundatii catastrofale in baia mea de la vecinu` de deasupra. Trist."

Azi la Spotvertising va recomandam ceva mai lejer si la fel de competitiv ca orice supermarket. Se numeste "Piata din Piata Unirii", si in functie de raziile Politiei (cat mai rare), acesta poate ajunge de o suprafata egala cu a unui supermegagiga supermarket. Cu ce ne intampina Piata? Pai cu vesnicul "Na mancatias (legat) de la noi, ca la alti e nasoi!", "Sosete baietii, Abibas, Mike, Fuma. Na baietii!" si nou venitul de peste mari si tari: "Proaspete plovere (pulovere) lume, acum sosite de pe vapor via China. Na neamule jucaria cu catelu`, proaspat lipita cu scuipici aici in spatele magazinului". Oferte ce dau suturi in derriere firmelor mari.

Cu ce incepem? Intrarea? E de peste tot. In functie din ce directie apari, in functie de cat de aiurea traversezi strada, tot acolo ajungi. Design? Revolutionar. Pe sistemul "cumpara si mergi mai departe in sir indian". Mesele de vanzare prezinta un model Vx3000 cu picioare rabatabile si posibilitatea de incarcare in carca ("Pacala trage usa dupa tine") si fuga cu sarituri peste hopuri...bineinteles din calea Politiei (siguranta si neincredere).

Oferta consta in plovere (pulovere stiu!) din mohair cu optiune de desirare pentru a-ti face altul singur, bijuterii di` la Milano, Paris, Londra via Slobozia, Baicoi. Jucarii lucitoare si zgomotoase, care atrag si surzesc in aceeasi masura, si cel mai interesant "Potaia Zburatoare" (cunoscuta si ca Super Zdreanta), ce faci 2-3 pasi, pasi chinuiti de latratul bolnav si bateriile 777, o tucahara pe spate cu aterizare in barna si o ridicare cu mana...vanzatorului.

Shomping placut!

Ninge.

A inceput sa ninga. De fapt e cam lapovita. dar idea e ca pentru prima data pe anul asta e zapada. Nu stiu de ce (sau poate stiu), dar nu ma simt asa....craciun. In primul rand zapada se va aseza cat sa iasa de un bulgare micut de pe capota unei masini murdare.
Iarna asta e u prag intre libertate si lipsa de griji si faptul ca la anu` prin iunie dau BACu` si alte sperietori de existenta.
Planurile de iarna nu mai par asa aproape si totul nu mai e asa frumos.
Dar sa ne bucuram ca ninge si ca cei mici se vor distra.

Craciun Fericit!

Poza de grup...mortuar.

Era o seara rece de toamna. Afara ploua cu monezi grele de 50 de bani, iar lumea in lacomia specifica statea cu gura deschisa, dar cu buzunarele inchise sa nu le fure goliciunea. In familia V. don`soara Mimi, o rebela in toata firea, se certa cu parintii ei, Grigore si Lucica, demodati, fosti UTC-isti, acum pantofari sau sau palarieri.
In seara aceea, minunata dealtfel, familia are o problema. Tanara Mimi doreste bani de bautura ca sa isi intretina obiceiurile burgheze, si tipa din toti bojocii ca e satula de Carpati de contrabanda si vrea tigare cu filtru si tutun greu. Meduza vrea Marlboro, si nu oricare, vrea dala rosu rosu si lung. Lucica si Grigore incearca sa o convinga "Mai mama nu avem, de abea ce am avut de 2 paini si o rosie ca sa mai dregem o supa chioara. Fumeaza si tu de la prietenii tai". Mimi "nu" si "nu". Si dai cu tipete, sparge bibelouri cu ingerasi, rupe cu dintii mileurile de pe televizor si daramat covorul cu "Rapirea din Serai" de pe perete. Ingerasul vrea tigari, adica niste amarati de 5 lei. Nu e ca si cum ar fi studenta si ar cere milioane pentru carti si studii. Intelegere Doamneeeee!
Deja discutia nu ducea nicaieri. Asa ca tanara silfida pune mana pe cutitul de transat halcile din porcul de iarna, si in sus si in jos pana isi lasa parintii balta...de sange si transpiratie de la tipete. Cuprinsa de remuscari, ii mai hacuieste putin. Fiind sigura ca omul traieste si dupa operatie pe creier, decide sa ii spanzure in baie, ca sa se scurga si mizeria. Apoi calculeaza fapta si decide sa ii ingroape de vii in curtea blocului langa hamsterul ei si cainele vecinei. Fapta este efectuata ca la carte, numai ca ea lucra dupa o culegere bulgareasca veche, astfel incat politistii o prind cand tarsaia cadavrele pe scari in pungi de Metro.
Mimisor scapa pe caz de nebunie de scoala de corectia, si pe caz de bani si eroare judiciara de Sapoca/ Balaceanca si revine la liceu dupa ce pierde un an de zile la terapii. Fara parinti.
Vine sfarsitul anului. Un an in care a fost vorbita pe la spate pentru fapta ei, si toti se fereau de ea prin liceu si profesorii ii zambeau tampi cu gandul la parintii ei. Poza de sfarsit de an cu clasa. Toti frumos aranjati, frezati si fezandati se aseaza asa cum le dicteaza fotograful profesionist. "Zambiti va rog" si din spate se aude de la Mimi: " Daca nu iese bine poza va omor". A fost cea mai frumoasa poza a liceului.

Un tramvai numit speranta.

Vesnicul 32. Consider ca fiecare avem predestinat un nume, un caracter, dar pe langa astea, si un tramvai/autobuz/troleibuz prin care sa ne consumam existenta. Eu am fost oferit ofranda unui colos, rapid, nemilos...32-ul.
Pe parcurs ce am scris am relatat diferite evenimente din el. Azi, dupa cateva zile pauza, am adunat destula informatie, si voi incepe, ca intotdeauna, cu vesnicul cersetor si/sau momentele hilare, pentru cele triste altadata.
Dimineata zilei de 6 decembrie. Toti cu un zambet tamp pe fata, si aici prin "toti" ma refer la cei de peste 18 ani, fericiti nu inteleg pentru ce? Doar Mosu` nu mai vine chiar asa pentru toti, norocul meu cu cei 2 nepoti, ce la 6 dimineata, imparteau dulciurile cu mine si ma tarau din pat, in sufragerie langa ghete, ca sa ne jucam cu papusi si soldatei fiorosi (apropo, e chair asa groaznica mancarea in armata, pentru ca majoritatea soldateilor sunt versi si pe fata, nu numai pe haine, si ma gandeam ca..).
Revin la tramvai. Drum lejer, spanzurat de umbrela, umbrela spanzurata de bara. Era un fel de "Tramvaiul spanzuratilor", unde mai multi zambeau talamb, si chair fioros. Si mergem, si mergem, tagdam-tagdam.
Mai era o statie, parea ca azi nu voi avea parte de nimic interesant in drum spre liceu. Dar speranta moare ultima (asta daca nu moare de la miros).
Se urca un tanar cetatean al patriei, imbracat decent, posibil muncitor dupa caracterizarea facuta de lumea din jur. Si incepe "Azi e ziua mea! Azi e ziua mea! Azi, nu maine, e ziua mea!", si tot asa pana la infinit. Clar cersea. Si ajunge in capatul la drisca electrica, si o babuta ii spune "Daca e ziua ta nu dai ceva de baut, de mancat?! Pai ce inseamna asta!", si ii intinde ghidusa o bancnota de 1 leu. Acesta rusinat, pune capul in pamant si coboara grabit. Ma intreb daca a plecat dupa mancare si bautura.
Morala? Vreau si eu aceasta abilitate de a enerva omul pana la punctul de maxim stres=placere. Daca aveti parinti, care de ziua voastra se fac ca ploua, uitati reteta: 2 cepe pentru lacrimi, o pereche bocanci grei pentru mers apasat si repetati mergand in jurul mesei cand mananca, "Azi e ziua mea! Azi e ziua mea!". Rezultat garantat.

Broken Ribs - Revolta

Primul videoclip al trupei.

Campanie ANTI!

Pentru ca sunt atatea lucruri ce ne enerveaza m-am gandit sa fac o campanie anti-prostie si anti-lucruri-ce-ne-enerveaza. Puteti lasa un comentariu despre asa ceva. Apoi le putem discuta. Astept. Ce ne streseaza la micul dejun, pranz si seara?

In vesta printre restu`.

Weekend. Sambata mai exact. Penultima zi de Gaudeamus, si nu am venit ca in alti ani pentru tone de carti, am venit doar pentru una (ca am plecat cu 4 asta e alta poveste). Cartea despre care e vorba se numeste"In vesta, printre fracuri" si este scrisa de Ion Cristoiu. Toti il stim (sau ar trebui sa stie), de la televizor (asta daca nu esti genul ce se uita 24/24 la "Nora pentru mama" sau alte programe educationale), si din presa, daca ii citesti editorialul. Sunt fericit sa spun ca sunt unul din cei (sper nu putini), care ii "urmaresc" munca, si ca un hot, incerc sa fur ce e mai bun de la el.
Ca un tribut pentru cariera indelungata, am stat la coada si am asteptat, sa priemsc un autograf pe noua carte. Sunt multumit acum. Nu ma mai interesat de discursurile lui Basescu, Iliescu, sau aparitia sporadica a lui Nastase. Mai multe despre asta in paginile revistei.
P.S.- in spatele meu la coada, e Mihai Gadea.

Inca un vot dat/ pentru al' mai fermecat.

VALEUU!!! Vin alegerile. Publicitate, promisiuni, certuri, lamentari, LILiiiii cate si mai cate. Si toate vechi. Se chiuie pe la televizor, se zbiara la radio si se scrie cu LITERE MARII, in presa. Si pentru ce? Pai asta e o intrebare buna. Mie unu, disperarea lor, imi cam da de gandit. Harmalaie mare dom`le.
Deja clasicul "cetatean turmentat" e uitat demult. Acum sunt eu, cetateanul violat, prototip secolul 21, dotat cu nervi de otel, isterii cu o intensitate de 60 dB si musculatura pentru o fuga egala cu primul prototip de masina.
Sunt o victima sigura. Vin din toate directile, inarmati cu brichete, fulare, umbrele, chibrituri, s.a.m.d. Unde sa fug? Aia e ca nu am unde. Asa ca stau linistit. Primesc micile atentii (sigur voi vota, daca primesc chibrituri, ca de, aveam tot ce imi doream numai chibrituri nu), le arunc la primul cos (dovada de simt civic), si imi continui mersul mai departe, fericit ca am socializat.
Ce mi se pare hilar si nou in acelasi timp la campania asta, este faptul (totusi cred ca e veche dar acum e mai virulenta ca niciodata), faptul ca partidele isi inchiriaza niste masini care sa se plimbe prin oras, facand reclama. De la masinile impozante pentru PSD, PNL, PD, am sarit in extrema cealalta, cu Dacia 1300 Berlina pentru PRM (dotata cu steag si drapel sters de sudoarea Tribunului, si difuzoare de stadion) si Matizul lu` Jiji, de culoare verde, dotat cu imn si melodii patriotice. Mi-am promis ca atunci cand voi avea partid, ma voi plimba cu dricul tras de cai vopsiti pestrit, din boxe va rasuna "Marsul funerar" de Chopin, si de deasupra de pe coviltir, va voi promite ceva ce pot face: "Dragi concetateni. Eu nu va promit bani si averi. Ca acolo unde va duc eu, e loc pentru toata lumea. E liniste si toti vor avea parcela lor de iarba verde. Va asigur drumul dus, si sederea pe 50 de ani. Cazarea este gratuita, si confortul sporit, dantela la discretie". Umor negru? Da. Cine mai promite asemenea conditii. Asemenea sinceritate. Nimeni. Deci voi castiga detasat.
Recunosc, campania asta electorala e mai obositoare si bombastica ca niciodata, dar umorul si balcanismele o tin mereu in viata si proaspata. Pui stampila, na Berlina.

Descopery Sanel.

Toti radem de ei, dar de fapt ce sunt ei? Facem glume pe seama lor si totusi de putine ori ne impunem. Se numesc "manelisti" si in acest text voi prezenta un documentar, studiu realizat pe o asemenea specie, pe parcursul unei zile.
..............................................................................................................................................................................
-ora 9= trezirea este intampinata de telefonul mobil ce tipa din toate difuzoarele "Cine bate la fereastra mea o oooo". Nu serveste nimic la masa, deoarece isi aranjeaza parul, procedeu ce dureaza prea mult. Satisfacut de noile haine mini-manelisto-style si freza cu creasta plostita de gel si suvite blonde, pleaca la scoala.
-intre ora 10 si 11:30= pe drum este insotit de un coleg de aceeasi specie, care il acompaniaza vocal si cu ajutorul telefonului mobil, intr-un concert semi-live, semi-playback dar maxi-kitch, concert ce crapa geamurile autobuzului, si ridica parul in cap calatorilor. 2-3 persoane, le cer respectuos, sa opreasca "muzica": "Da opreste dracu schelalaitu ala!". Nici un rezultat. Indiferenta da roade. Si lumea isi roade unghiile de nervi.
-ora 12=liceu. Este intampinat de altii ca el, cu acelasi stil de haine si aceeasi muzica. Se simte in centrul atentiei. Nu respecta intregul program scolar. Nu considera necesar statul la ore asa ca prefera sa domine trotuarul din fata liceului, unde imbracat in trening cu Puma, agata boboace.
-ora 14=paraseste incinta liceului si pleaca cu "baietii" sa colinde Magazinul Unirea in cautarea existentei pierdute. Nu cumpara nimic, nu cucereste nimic, nu gaseste nimic. Vorbesc despre telefoane cu 27 de pixeli si memorie cat pentru toata istoria manelelor.
-intre orele 18 si 20=merge pe jos pana acasa, pentru ca "mersul pe jos, face piciorul bengos".
-ora 21=intra prin efractie pe mess, violand buna dispozitie a tuturor. Incepe sa dea mass-uri cu manele, situri de manele si cerinte de melodii...evident manele. Incearca cateva cuceriri cu scopul de a obtine o partida de...cyber-sex. Nu iese nimic, fetele raspunzand cu indiferenta la apelativa ca: "papuse", "silfido", "sucaro".
-se face ora 23=in dormitor intra mama personajului. Femeie trecuta prin viata, isi pupa cu satisfactie progenitura, il intreaba cum o mai duce cu fetele, daca mai e "cuplat" cu alde Lucica, si intr-un final cand sa iasa pe usa ii spune ca la sedinta cu parintii va face "sou" pe seama profei de engleza care la taxat pe "pui" cu 2, nota gresit acordata pentru cata engleza stie: "funk you", "son of a plaja" si altele care le stie de la emisiunea de cultura generala "Vacanta Mare".
-ora 23 si juma`=isi termina grisuletul si se aseaza in patul, ce are ca imprimeu chipul tuturor manelistilor. Isi pune telefonul la incarcat, pentru maine, si adoarme.
Acesta este studiul organizat de Discopery Sanel, pe seama manelistilor.

Primul episod din serialul Familia Crampescu.

SAWezi si sa nu crezi.

Si da. Stau in intuneric. Electrica sau Renel imi ofera 2 ore de vis. Singuratatea in bezna, romantism la lumanare de biserica.
Caut buimac sa scot computerul si ce mai am prin casa din priza, deoarece astia se mai joaca cu lumina, ca la petrecerile fara efecte. Servesc o masa grozava dompusa din: Eugenii, cereale (fara lapte, nu ma risc la aragaz pe bezna, risc sa nu vad flacara) si un suc pe care nu il mai gazesc in bezna.
Stau infofolit sub plapuma. Nu de altceva, dar daca nema curent, nema caldura. Un dus cald ar fi minunat dar la fel...bezna.
Ultima speranta. Telefonul mobil. Bag un joc. Si timpul trece si eu duc lipsa computerului care isi trage sufletul langa mine. De cand visa nesuferitul sa mai cada curentul, sa se mai aseze praful in carcasa si virusii in fisiere. Bestia.
Se duce bateria la telefon, lumanarea se stinge si lanterna nu am. E clar. O sa trebuiasca sa gandesc pana se aprinde un bec in cap. Prea multe desene.
Ma uit tamp pe geam la casele din fata mea, unde oamenii au lumina in casa si o folosesc ca nesimtitii numai pentru ei, obstructionand-o sa ajunga pana la mine. Ei se vad la bec, eu ma incalzesc la lumanare. Am un deja-vu...Baietelul (era o fetita dar se schimba) cu chibrituri?
Ar fi trebuit sa invat. Dar pe semi-intuneric e imposibil, asa ca decid sa ma asez in pat si sa dorm (regret ca am donat unei case de batrani bicicleta mea cu care pedalam Wati prin casa cand cadea curentul, mai faceam si fibra).
Si inchid ochii, apropo nici o diferenta intre cum e sub pleoape si cum e cu ochii deschisi. Decid sa nu dorm iepureste. 5 minute mai tarziu se aprind toate luminile, casa devine o discoteca luminoasa. Sar in tavan de bucurie si ma grabesc sa pun totul la loc in priza. Termin cu toate. Apas sa deschid computerul si...POC. Cade iar curentul!
Dupa usa se aude o voce: "Hello George! I wanna play a game!Monopoly? Scrabble?Lapte gros?"
Ma asez in genunchi si strig "Vreau sa jucam FIFA pe net prostule!"

Liceu undercover.

De la incidentul cu elevii injunghiati prin autobuz, Nichita Stanescu, liceul, a devenit o a 2-a sectie de politie. Sunt peste tot. Si nu inteleg, de ce? Nu avem gogosi la budic (daca gluma e prea "americaneasca" schimbam), nu avem merdenele.
Dupa atatia ani in care elevii s-au dat cu capetele de catedra, se aruncau prin geamuri si mai multe lovituti aplicate cu colegialitate, apare acest Factor X cu "cascheta" sa perturbe yingu` si yangu` educatiei. Pai eu ma multumeam cu filmele cu violenta si semi-pornografie ce apareau pe youtube.
Observ ca acum toti acorda atentie elevilor. La butic, vechea vanzatoare a fost schimbata cu un agent cu peruca si sort, astfel ca de cate ori cumpar ceva imi verifica banii la ultraviolete. La toalete nu mai vorbesc. In 2 toalete se fumeaza si se paseaza Burgeru` la 2 litri pe dedesubt, in cel din mijloc 2 elevi (de sexe diferite) se cunosc mai bine, si in ultimele 2 politisti fac o misiune de supraveghere intensa "Aici pe receptie. Sunt aproape sa depun microfoane. , mai esti pe receptie?". Din ultimul WC se aude o voce infundata "Sunt pe vine".
Profesorii au o tehnica noua de predare: "George Bacovia. Terminat. Poet simbolist. Terminat. A scris poezia Plumb. Terminat". Si asa trece ora. Si caietul se termina intr-o saptamana.
Mai multe sincer nu mai astept. Sunt obisnuit deja. Dar va rog sa imi semnalati daca ceva ciudat se mai intampla in licee. De exemplu: la proba de sport cand alergati sa fiti urmariti din spate de o masina cu sirenele pornite, iar cand iesiti la fumat, sa fiti supravegheati de pompieri. Oricum e bine ca dupa fiecare incident neplacut se mobilizeaza si politia. Prevenirea incidentelor ar rezulta 0 incidente. 0 incidente 0 lucruri interesante. Faliment OTV, Libertatea si Click!
Ca la detergent. Infractiunea este buna!

Nu cu picioarele pe catedra.

De cand am intrat in "lumea" asta a scolii, am vizionat in fiecare an un circ ieftin al scaderilor si majorarilor de salarii. Avand doar 7-8 ani ma bucuram, ca toti ceilalti, ca se amana scoala pentru 4-5 zile, si felicitam Ministerul. Acum ajung sa gandesc altfel.
In acest post nu voi spune nimic rautacios la adresa Ministerului Educatiei, pentru ca nu e vorba de ei. Da, am intrat in UE, da, ar trebui o echipa competenta acolo sus, dar la fel ca si in religie (doar duhneste evlavia in noi in Postul Craciunului), sa ne interesam ce facem pe Pamant ca sa ajungem in Rai.
La ce ma refer? La licee, la profesori, la scandalurile de mita din scoli, la meditatile care le dau profesorii. In primul rand as recomanda urmatoarele, in masura in care pot fi aplicate: majorarea salarilor astfel incat un profesor sa nu fie platit cat o femeie de servici de la o banca, majorarea pensilor ca sa nu ii vedem marsaluind pe bulevarde cu plosca si proteza si in final pensionarea la o varsta mai mica. Nu 40 de ani. Sa nu exageram. Dar un profesor de 55-60 de ani...e depasit de multe situatii.
In liceu am observat influenta varstei asupra profesorilor. Accept comentarii sau exemple in contradictoriu, dar imi mentin parerea ca un profesor tanar, ce stie sa inteleaga un elev mai apropiat de varsta sa, si cu o experienta post-comunista, ajuta mai mult. Cu ce ma ajuta faptul ca un profesor are 40 de ani de profesie, daca majoritatea sunt pe vremea lui Ceausescu, si in decursul a 18 ani de la revolutie, acesta nu are un stil de a preda..demn de UE.
O alta "bila neagra" a profesorilor consta in unele exemple care le ofera la ore. Profesori trecuti prin viata, considera de cuvinta sa isi impartaseasca ideile in fata unor elevi care percep tot ce nu cunosc. La fel cum in Italia profesorii discrimineaza romanii, in spatiul Carpato-Dunarean, profesorii discrimineaza tot ce considera ei de cuvinta, si impartasesc asta cu minti fragede.
Vine BAC-ul. Toti sunt nervosi, stresati, doresc sa streseze elevul si mai mult si isi revarsa frustrarile personale pe elevi. Vin nervosi de acasa sau de unde mai vin, sar torpilati la catedra, si cu o autoritate prosteasca dicteaza extemporale. Sa nu ma contrazica cineva ca in 12 ani (sau mai multi) de educatie, niciodata nu a patit asa ceva. Profesorilor le pasa prea putin daca tu treci cu bine BAC-ul sau daca ai macar medie de trecere. Multora le pasa de salarii. Si sunt complet de acord cu meditati. Inclusiv elevii recunosc ca asa invata mai bine.
In legatura cu liceele si conditile pe care le ofera e discutabil. In unele se baga mai multi bani, in altele se fac fantani arteziene de la tevile de apa sparte. Unele au calculator si la toaleta, altele nu au caldura in clasa. Discrepanta e mare in functie de importanta liceului si cantitatea de materie cenusie produsa, de multa ori in contradictoriu cu conditile oferPite.
Daca parerea mea pare exagerata, nue dintr-o frustrare juvenila ci doar din simplul fapt ca scoala o fac in scoala, nu in Minister. Si problema nu e numai a profesorilor. E vina istoriei, deoarece comunismul a fost asa aproape de anul in care eu sunt la liceu.