Acest blog, cu sutele de mii de cuvinte pe care le contine, a fost si este produs in circa 24 de ore de un grup de neuroni supusi colapsului, care lucreaza in cubical-uri si incearca sa ofere o informatie cat mai placuta unui cititor de la care daca obtin un zambet e PERFECT!
Continutul a fost determinat de o judecata subiectiva si de cele 6 simturi, deoarece nu am un patron, sponsor, finantator...deci nu am salariu! Unele articole apar pentru a soca, atrage atentia, informa s.a.m.d. Blogul este deschis spatiilor publicitare de orice fel, deoarece m-am saturat de merdenele.
Accept critici si remarci, deoarece este un blog deschis de pareri si opinii...Citire placuta!
Am revenit cu o nouă propunere de film, de data aceasta unul istoric. Este vorba despre filmul Bathory, un film nou, care relatează din alta perspectivă, personalitatea "Contesei Sângeroase", Erszebet Bathory, consemnată în primele 10 criminale din istorie.
Categoric filmul are o oarecare tentă patriotică maghiară, dar la fel şi cele româneşti. Ca o comparaţie, se aseamănă cu problema din România cum că Vlad Ţepeş a fost un vampir, Dracula, vârcolaci, Disneyland.
De ce spun tentă patriotică? În începutul filmului Ungaria este prezentată ca "ultimul bastion creştin în faţa otomanilor". A fost un bastion, dar categoric nu singurul. Asta dacă nu cumva turcii treceau prin ţările române ca prin brânză.
Contextul politic al perioadei, cât şi povestea, prezintă o Erszebet Bathory umană, devotată, dar afundată în iţele politice ale începutului de secol XVII. Nu este un film care trebuie crezut ca atare, dar într-o lume afundată în conspiraţii poate însemna ceva.
Are 5 ani și a crescut în praful și sărăcia țării care are „Hollywood” cu elefanți. Se numeşte... nu contează, oricum sunt şanse mari să nu îţi aminteşti numele lui când vei merge la ghişeu la cinema. Este doar un copil-actor care a jucat în premiatul film Slumdog Millionaire și ca orice vedetă în devenire, mă așteptam să își cumpere deja casă pe Bulevardul american și să uite praful din care a plecat. Dar nu e așa. Șansa nu e bună nici cu cei care o au...
Revenit acasă a primit o casă și multe strângeri de mână, dar și o „tată de bătaie”. Părintele lui, un posibil om simplu, a considerat că fiul lui nu are nevoie de odihnă după un zbor de câteva ore cu avionul și nu a acceptat ca acesta să nu meargă la școală. Era învoit de profesori, dar nu și de părinte, care din exces de zel părintesc și-a zvântat fiul-vedetă în bătaie. „Hakăna hakâna și ciuri ciuri mă-tii! Treci la școală!”
Câtă ironie, ieri, pe un post de televiziune, doi părinți oameni de afaceri, își apărau odrasla răsfățată în fața unui „dascăl” cu valențe de boxer. Mama a deranjat plodul în oră cu un apel telefonic, iar acesta fiind în culmea plictiselii la matematică a decis că dacă vede câteva cifre pe tastatură e mai mijto. Profesorul, un bătrânel cu o mentalitate demnă de „10 e de la Deus, 9 de la Soartă, 8 de la Profesor și 7 pe merit” (cel puțin așa am înțeles) a considerat că o scatoalcă e numai bună să îi cadă semnalul pușlamalei. A căzut și semnalul, ochelarii, nota la purtare și se pare și IQ-ul copilului. Fafaștocul a amenințat cu tăticul, profesorul a scăzut nota la purtare, iar acum, armata națională e în pericol să piardă un brav... bucătar?
Copilul e absolvit de vină de părinți, care probabil își vor caza odrasla în dormitor între mofturi și toane, ca să treacă mai ușor peste durerea suferită. Profesorul, pe cuvântul meu, nu merită să intre nici măcar în curtea școlii. El, împreună cu dascălii care au dureri în salariu de frezele elevilor/ hainele lor și care țin neapărat să învețe elevul pe cine să urască să își vadă de nepoți... care au.
În India, o vedetă este bătută să se meargă la școală, la noi un rahat cu ochi (expresie bătrânească) este adormit cu „premii” de părinți ca să miștocărească instituția... dar este bătut de profesori neșcolarizați.
Cred că este una din cele mai bune comedii din istoria cinematografiei. O recomand cu căldură, și vă urez vizionare plăcută. Urmăriți ambele părți chiar dacă eu am postat doar trailerul „episodului 2”. Hot Shot!
Dacă nu mai ai 13 ani şi îţi place un film artistic cu o doză de realism, în care personajele nu zburătăcesc prin ceruri ca Son Goku şi alţi eroi japonezi, Batman - The Dark Knight e filmul perfect. Nu e nou (am primit o remarcă că recomand filme vechi, dar îmi pare rău că nu rup netu să prind filmele piratate imediat cum apar), dar e sincer, cel mai bun din seria Batman.
Are şi o doză de realism. Se pare că problema financiară de la nivel global îl afectează şi pe şoarecele cu aripi, acesta fiind cazat la bloc (sanchi, cică are castelul în renovare), fără multe gadgeturi, fără avionul în formă de liliac şi cu o maşină fără flăcări dar cu o motocicletă încorporată. Costumul de liliac este făcut ceva mai prost fiind penetrat de dinţii unor "pichinezi", dar are componente pompoase ca: titaniu, oţel, cripton, plastelină, hubba bubba, etc.
Actorul principal? Cică e bun. Nu ştiu. Prea fals, ss-it, peltic uneori, rr-it când e Batman, mistic. Dar Heath Ledger (Joker) este magistral. Păcat că a murit pentru că după cum interpretează rolul de psihopat, era un nelipsit al trilogiei.
Filmul este lung, dar aproape trei ore, nu o să te poţi mişca din scaun deoarece povestea este captivantă şi uşor de înţeles. Finalul este surprinzător şi tot ce mai pot spune este: Vizionare plăcută...
Un nou desen animat, marcaPixar, a apărut şi cred că va câştiga cu uşurinţă titlul de "Desenul anului 2008-2009". Well-e este o poveste fascinantă de dragoste dintre doi roboţei simpatici, din ere diferite care se întâlnesc şi se amorezează platonic... aham:P.
Wall-e este gunoierul solitar al Terrei acoperite de gunoi, fără oameni, fără viaţă, iar E-va este "roboţica" unei noi generaţii care vine în cercetare pe Pământ şi îl găseşte pe Wall-e Chitaristu`. Poveste întortocheată, cu glume romantice demne de Casablanca, cu o intrigă atrăgătoare şi chiar şi cu pac-pac.
Cei doi trec prin aventuri captivante împreună şi ajung să formeze un cuplu mai frumos ca Bănică şi Marin (ce comparaţie!). Filmul stă la baza a 2 idei:
Dragostea nu are limite!
În spatele fiecărui bărbat puternic este o femeie mai puternică!
Nu credeam că o să mai văd vreodată un film bun, dar cinematografia românească îmi salvează din nou globul ocular. Şi vorbesc aici despre un film fără "băieţi buni", Lazariuc, Sergiu Nicolaescu în toate rolurile sau mai ştiu eu ce statuie de actor mai avem prin telenovele.
Filmul pe care îl recomand se numeşte "12:08 la est de Bucureşti. A fost sau n-a fost?", un film făcut cu doar 200.000 de dolari care a câştigat 3 premii TIFF (Transilvania International Film Festival), premiul Camera d'Or (pentru debut), şi La Belle Europa Cinema (marele premiul al secţiunii Quinzane des Realisateurs). Adică nu vorbim de "lacrimi de iubire", "Nicolaescu Reloaded" sau "Nicolaescu şi restul lumii".
De ce merită? - pentru că prezintă cutumele unei societăţi restrânse (oraşul Vaslui din câte am aflat).
- umorul este tipic românesc, neaoş şi de nota 10.
- mai multe efecte speciale am eu în clipuri decât are tot filmul ăsta. Simplitatea denotă un mare gust.
- actorii joacă magistral rolul de români. O să înţelegi când o să asculţi replicile tipice.
- prezintă o Românie a anului 2006. Nu departe de anul în care ne aflăm.
- pentru că e românesc şi e bun.
Vă doresc vizionare plăcută şi să râdem împreună... Trailer film:
.......................................................................................................................................................................... Îl felicit pe cel care a făcut acest colaj de imagini pentru concertul Ramones. Scoate în evidenţă atmosfera...
Bună seara dragi cititori. Sunt Bebe Filmologu` şi pentru această seară vă recomand, după cum bine v-aţi obişnuit, un alt film prost.
Numele producţiei este "Step Brothers" şi a primit nota 6,5 pe IMDB.
De ce merită CONSUMATĂ o oră şi jumătate din viaţă pentru acest film?
- muzica. Soundtrack-ul cu melodii punk, rock, operă şi chiar ska (la final e melodia de la The Mighty Mighty Bosstones pe care am pus-o mai jos) fac deliciul filmului. Mai mult îl cânţi decât să îl vizionezi.
- povestea este penibilă din start şi doreşte să forţeze limita umorului. Doi tipi de 39 de ani ,retardaţi (nu ştim dacă au acte pentru aşa ceva), devin fraţi vitregi. Locuiesc pe spinarea părinţilor şi se poartă ca nişte puştani.
- părinţii INCREDIBIL de proşti şi înţelegători.
- replicile între "scârbos" şi "penibil".
- glume cu răşini...aham.
- unu din fraţi parcă e Costel Busuioc...descoperă subit că este un bun cântăreţ de operă.
- partidele de sex între Dale şi soţia fratelui lui Brendan sunt penibile şi forţează inteligenţa oricărei fiinţe cu două creiere.
De ce trebuie să vezi acest film? Pentru că cineva trebuie să le vadă şi pe astea...
Vă mai amintiţi când eraţi copii şi ADMIRAŢI filmele cu bătăi. Şi nu mă refer doar la baieţi, că şi voi fetelor băleaţi la pectoralii lui Van Damme: "Liliii fată ce mascul!".
Să trecem în revistă, odata cu trecerea anilor, reacţia la un film cu bătăi: -clasa a IV-a: "Frate ce reveeeeer! A rupt mau întregului popor chinez. Cum dădea el bă! Uite aşa! JPOC!"
-clasa a VI-a: "Frumos! Chiar jmecher. Mai ales că apare şi jocul ăla pe calculator şi să vezi ce îi sparg pe ăia aşa virtual! JPOC!"
-clasa a VIII-a: "Băi frate ce naşpa e mama că am Capacitatea şi ea vrea să dorm devreme şi eu vroiam sa văd filmul. Dar am văzut secvenţe şi îi rupea pe ăia. Crimă! JPOC!"
-clasele IX-XI: "Am fost la un party aseară. Mai există actorul ăsta? Nu ştiu. Eu încă îmi reculeg ficatul."
-clasa a XII-a: "E old school frate. Eu vreau efecte! JPOC! MATRIX alea alea! O ardem cu filme ca pe vremea lu bunicu?"
-facultate: "Acest film prezintă un grad ridicat de violenţă şi nuditate, astfel încât neoconservatorismul ideologizant nu îmi creează o stare plăcută de vizionare. Asta şi faptul că textura învechită a filmului îi conferă un aspect de film cu buget redus." JPOC!
