Oricum e lovită

Dimineaţa, după cum bine ştiţi sunt un entuziast al mersului la muncă, mai ales că ora 5:30-6 mă avantajează din plin pentru agăţat şantieriste. Ca orice membru al clasei muncitoare, beau în sictir o cană de ceva, nici nu mai contează ce, trag o haină pe mine, poate să fie şi costumul de ginerică sau cine ştie ce budigăi de plajă, şi plec agale spre locul unde grupul muncitoresc zâmbeşte a milă somnambulă.

Sunt obişnuit să nu văd absolut nimic original sau şocant. Acelaşi maxi-taxi pe care îl ratez la secundă, tot domnul şi doamna care îţi plimbă potăile la 6 dimineaţa pentru luxul şi tranzitul lor intestinal, tot feţele tumefiate de somn puţin.

Astăzi un puşti a reuşit totuşi să mă înveselească. Ceva străzi mai departe de mine se află un Merţan, lovit de soartă, cel mai probabil de un stâlp. Are o bună bucată din bot distrus, cred eu, ca urmare a unui şofer isteric sau imprudent. Până la urmă, omul a avut bani de iepe putere, face ce vrea cu ele, din partea mea, să doarmă cu dihania în pat. Copilul de care vorbeam, ciudat, se afla pe stradă încă de dimineaţă, probabil în căutare de noi aventuri. Şi într-un moment de inspiraţie a tras de sigla maşinii până a rupt-o. Era de asemenea singurul element care mai stătea "în picioare" în zona frontală a maşinii. Fără nici un sentiment vizibil m-am uitat la el, el la mine, şi apoi a venit replica de geniu prematur: "E lovită oricum".

Mirobolant acest principiu, care se aplică de multe ori şi la beţivii căzuţi, "oricum sunt la pământ", aşa că un ghiont în coaste ce mai contează...

Şi totuţi puştiul nu are nici o vină. 50 Cent e vinovat (trebuia găsit un vinovat) pentru exemplul negativ oferit micilor cioraperi, atraşi de gândul de a purta la gât sigle, bannere, holşuruburi, pinioane, cadre, ax, maşini de cusut şi alte obiecte mari şi lucioase.

Mă gândesc eu, dacă domnul cu Merţan a fost lovit de un ghinionist, cum a gândit problema? Ipotetic: "Oricum e prost, aşa că o serie de pumni, picioare şi îmbrăţişări nu mai contează".