Mămăligchi şi bemvetăn

Habar nu ai câte poţi observa doar în simplele minute când aştepţi autobuzul. De exemplu, acum ceva zile, în timp ce făceam rădăcini în asfalt, că şoferul probabil avea degetele prinse în borcanul cu murături la autobază, am avut parte de o mică şcenă de film mut, balcanic, în dreptul unui târg de maşini SH.

Domnul, aka. Melteanul, coboară din autobuz, iar din umbra lui apar două personaje şterse, insignifiante pentru viaţa lui. Soţia, aka. Muierea (limbaj tradiţional) şi copilul, cunoscut şi sub numele de Plod sau Pedeapsa-lu`-Durex. Categoric boss-ul familiei nu a dat o mână de tractorist la ajutarea nevestei, ce cobora chinuită din autobuz cu căruţul copilului în cârcă. Lasă că poate să care şi singură, doar a mai cărat odată. Şi ăla mic să nu cumva să orăcăie în târg, doar am depus efort şi am cedat secreţii pentru facerea lui...

Intrarea în târg se face triumfător, cu mâna pe burdihanul de bere ieftină la PET, şi cu o mişcare din deget către "sclavii secolului XXI": ÎNAINTE!

Categoric, statutul economic şi social nu le permitea nici măcar o căruţă 1300 cu motor pe perfuzie, dar probabil copilul a supt aer şi părinţii au mâncat merdenele ca să îşi permită şi ei un trancarici. Unde putea Melteanul să se oprească? Aşa este, la Bemvetăn şi Merţanăn. Şi nu la modele din 19toamnă, semi-accesibile dacă mai vindea un rinichi. La cele scumpe, lucioase, puternice, parfumate, cu coffee-maker, sandvich-maker, rape-maker, cucu-maka-stick-maker. Adică lux!

Din acel moment am început să îmi doresc să nu mai vină autobuzul. Şi ştiţi cum e când nu îţi doreşti ceva? Aţi ghicit din nou, autobuzul nu venea, probabil şoferii făceau liniuţe prin autobază. Continuăm...

Şi Melteanul măsura cu ochiul, bălea pe sigle, ştergea capota, făcea precum un animal în sezonul de cumpărare pe lângă capotă... toate acestea cu buzunarul gol. Femeia se plictisea, de, ea vroia eficienţă în şomping, că d-aia ele fac acel ceva numit "cumpărături" (eng. şomping). Copilul era deja jumătate leşinat şi topit în afara căruţului sărăcăcios. 10 minute au stagnat lângă o maşină inaccesibilă. Îmi şi imaginez cuvintele Melteanului: "Fă, când o să crească băiatu meu, o să conducă o dasta! Asta dacă nu câştig eu la loto!".

Apoi a venit autobuzul... probabil familia aceea stă şi acum în târg, cel mai probabil la standul de Porsche.