Pentru că azi am avut 8 ore de muncă=scris asiduu de mă dor picioarele (nu întrebaţi cum, doar că nu le mai simt), o să pun în discuţie o problemă des întâlnită şi nu mă aştept la prea multe comentarii, pentru că...de ce ţi-ai da cu părerea la ceva ce eşti de acord.
Mulţi dintre noi (care avem acolo o şcoală terminată), ne trezim la 7-8, în funcţie de statutul în firmă, şi plecăm la muncă. Unii spun cu zâmbetul pe buze "Ce frumos e să lucrezi! La la la! Cât îmi place locul meu de muncă! La la la!". Până să îi oprească poliţia pe cei care fac aşa pentru că par nişte drogaţi, apar din spate şi cei care cu lehamite/sictir/scârbă/emoism se duc la locul lor de muncă. Azi discutăm despre cei care visează să lucreze undeva..anume.
Dacă vrei să fi cântăreţ/cântăreaţă dar corzile tale vocale sunt la Băile Herculane cu bătrânii şi nu poţi nici măcar să falsezi, nu face o dramă că ajungi o simplă funcţionară la ghişeu. La fel e valabil pentru toţi cu vise măreţe care nu au tangenţe cu acestea.
Îmi plac persoanele (nu că ar conta ce îmi place mie), dar apreciez persoanele care îşi dedică o mare parte din timp, poate chiar întreaga carieră visului POSIBIL dar nu şi uşor de îndeplinit, de a devenii CINEVA! Sunt multe domenii pentru care mulţi ar face sacrificiul suprem să renunţe la vis, pentru, de cele mai multe ori bani. Da! Banii te fac fericit/ă, dar nu şi cum îi face. Ai 4 săptămâni pe lună în care te duci la un job unde îmbătrâneşti, îţi moare cheful de viaţă şi se scurge timpul pe lângă tine. Dacă nu eşti un angajat devotat acestui calvar, ai parte de 4 weekend-uri în care îţi consumi banii munciţi şi ce a mai rămas din tinereţe....adică dormi! Nu la propriu. Dar simpla activitate e un somn latent.
E aşa mult de vorbit despre asta. Că ai bani, că ai faimă, stres, lipsa unor amintiri, lipsa unei familii, etc etc. Eu personal încurajez urmarea viselor POSIBILE! Crezi altceva?
Pentru tinerele în căutarea unui viitor acest job aduce totul. De salariu nici nu mai vorbim că sunt prostituate în Paris care câştigă mai puţin.
