"Aici robotul. Cu cine doriţi?"

După ce şi-a vândut un rinichi şi frimituri de cornee, acum Grigore are şi modem de internet de la firma RomBelicom. Cu banii de rinichi şi-a permis acest Pencium Q7, cu piese turnate aiurea în carcasă. Şi se chinuie de 3 zile să lege cablurile, dar cu ajutorul vecinului său cu ochelari "fund de sifon" şi cămaşă cu buline, a reuşit imposibilul.

După instalare, manualul îţi spune că "pentru a finaliza instalarea trebuie să apelaţi la XXXXXX şi să cereţi deschiderea conexiunii". Simplu!

Ţrrrr...Ţrrrr....
- Bine aţi venit în reţeaua RomBelicom! Pentru servicii aburitoare apăsaţi tasta 1, pentru aflarea notei de plată apăsaţi tasta 2, pentru a afla ce face vecina Florica seara apăsaţi tasta 3, pentru a afla când încetează criza economică din Yemen apăsaţi tasta 4...pentru a afla zodiacul echipei RomBelicom apăsaţi tasta logaritm din 314...pentru a fi redirecţionat spre un consultant în probleme de internet apasaţi tasta f(x)=450+23-x, unde x=123...Pentru repetarea listei vă rugăm reveniţi după ce derulăm banda. Mulţumim.
- Pfiu...Bine că eram olimpic la mate...ăăă...3...5...0
- Bine aţi venit. Robotul numărul doi vă salută. Apelul tău este foarte important. Imediat după ce Gherghina îşi termină de făcut unghiile, te vom pune în legătură cu ea. Până atunci audiţie plăcută..."Y-m-c-a ... you'll find it at the y-m-c-a...Y-m-c-a ... you'll find it at the y-m-c-a..."...Bună ziua. Gherghina Apostovaru. Care e problema?
- Sărut mâinile. Am pus cablurile şi acum trebuie să dau telefonul de confirmare. Urmează să îmi porniţi internetul nu?
- Mda...vă redirecţionez spre un coleg de la tehnic. Imediat...te-n gură...!
Ti! ti! ti! ti! (adică ocupat)
- Din nou...
- Salut omule. Din nou primul robot. Urmează să îţi recitesc lista. Dacă eşti gata apasă tasta 1, dacă nu aşteaptă să afli ce tastă trebuie să apeşi ca să intri în legătură cu un sictirit de la noi...(2 vieţi mai târziu)...apasă tasta 672 pentru Ghiţă Mariana...
- Of...6...7...2
- Apelul tău e din nou cel mai important aşa că ascultă Gloria Gaynor până te bagă cineva în seama..."First I was afraid I was petrified...". Mdea. Ce doriţi?
- Sărna. Am pus şi eu net şi vreau să..
- Vă direcţionez către...
Ti! Ti! Ti!
- NUUUUU!!!!! Din nou...
- Omule nu te-ai săturat de mine? Îţi pot repeta lista asta toată ziua. Să începem....(Gigi Becali ajunge preşedintele României între timp)...tastează 1242 şi vezi ce rezolvi cu netul...distrusule...
- 1242!
- Apelul tău nu contează...eşti un distrus...aşteaptă...
Alo? Ce vrei?
- FEMEIE! VREAU NET ACUM! După ce că merg la toaletă cu un rinichi şi îmi bag un singur ochi bun în filmele porno, acum nu îmi porniţi nici netu. VREAU NET! Îmi rup mâinile şi mă bat cu ele!
- O secundă să vă redirecţionez la...
Ti! Ti! Ti!

"Ultima oră la ştirile de la hora cinci: un bărbat s-a spânzurat de părul din nas, murind în chinuri groaznice. Se pare că înainte s-a mutilat psihic sunând la RomBelicom. Atât pentru astăzi. Noapte bună."

Cum s-a sinucis sufletul.

E seară. Sunt puţini oameni în staţia de metrou, prea puţini să bage de seamă că mă plimb aiurea şi calc apăsat pe ritmul melodiei. Un tânăr cu plete parcurge deja de 100 de ori peronul, cu o expresie a feţei ce nu arată nimic. E doar un om palid care merge...şi merge...şi merge. O doamnă aşezată pe bancă se uită speriată în zare de frica beţivului care tocmai s-a aşezat lângă ea. Poate vrea să plece, poate nu, dar şi noua ni se întâmplă să tragem de oasele noastre spre a ne ridica, chiar dacă suntem obosiţi, dar compania este mai mult decât neplăcută.

Metroul nu mai vine şi devin nervos. Micile ecrane de la capătul peronului nu mă surprind niciodată...mă văd o figură îndepărtată şi neinteresantă. Mă uit în gol spre şine şi îmi amintesc că prin toate acele fiare circulă curent şi odată atinse cu ambele picioare, te străpunge cu o putere uimitoare...şi te prăjeşte EFECTIV! Un mijloc de transport în comun şi atâtea posibilităţi de a murii.

Adierea metroului din sens opus se simte din ce în ce mai apăsat şi mă îndrept absent spre marginea peronului, să observ faşcinat cum apare "luminiţa de la capătul tunelului". Sunt foarte aproape de margine şi sunt exact în capătul unde metroul vine cu viteză. Mereu am fost speriat de ideea că cineva, oricine, mă va împinge în faţa metroului. Nu ştiu de ce, dar când metroul s-a apropiat am început să mă îndepărtez de margine şi m-am întors cu spatele. Eram la jumătatea peronului, cu spatele la metroul care tocmai venea şi timpul se dilata...metroul venea...şi simţeam cum mintea vrea să sară, din curiozitate, din curaj, din prostie, în faţa lui...era mai aproape...şi aveam zvâcniri "să mă întorc?"...viteza metroului creştea!...şi atunci o parte din mine, ca un eu fantomatic, a făcut o întoarcere de 180 de grade şi s-a aşezat ca un maratonist în poziţie de start...metroul vine!...de undeva se aude un scâşnit de şine ce îmi dă startul...e tot mai aproape!...în paralel cu el, la fiecare secundă, eu înaintez cu viteză....aproape a ajuns!...calc marginea care îmi delimitează spaţiul pe peron...becurile metroului ies din tunel!...mă împing disperat înainte...metroul ZBOARĂ spre mine!...planez...simt răceala fuselajului!...şi...

Mă trezesc...