Aha, mda...

În Basement, acum mai bine de 2-3 ani, timp de două zile a apărut în incinta necunoscutului club (imitator de CBGB) o domnişoară, în anii legali băutei, care atrăgea cam toate privirile prin atitudine şi aspect. Nu se îmbrăca precum o punkistă vulgară care îşi întinde bere pe tricou şi râde ca o curcă, nu adopta ţinute hippy, nu era o rockăriţă în piele şi nici nu se alătura altui stil. Era doar ea. Inclusiv atitudinea din priviri spunea "eu sunt aici doar pentru că e cald afară şi locul ăsta a sărit în priviri".

După o zi de tatonare, masculii erai pregătiţi a doua zi să facă pasul spre cucerirea ispitei. S-au încercat toate metodele, de la "sunt nebun după tine", "te doare când cazi din cer aici?", "vreau să te sărut oral" şi "eşti interesantă", dar nici măcar una nu prindea, şi mereu răspunsul era un sictirit "Tz", "mda" sau "mmmm...nu". Nu se putea afla nimic de la ea, şi parcă acum după ani îmi amintesc... parcă era şi genul care ura bărbaţii. Dar ceilalţi nu ştiau asta.

În ultima zi de apariţie, înainte de plecare, sunetistul localului, un motociclist pletos, cu valenţe pedofilice şi "aere" de chitarist nepereche a hotărât să adopte o tactică unică.

"Bună, numele meu este X. Pot să stau lângă tine?" "Mda" "Plăcută atmosfera. Şti ce îmi place să fac după ce plec de aici?" "Ă...?" "Să fac dragoste, să beau un pahar de coniac, să cânt ceva la chitară şi să ascult ceva din Led Zeppelin... Asta mă relaxează... Ce zici?"

Domnişoara, vădit impresionată şi cucerită, şi-a ţuguiat buzele pregătită parcă să se arunce în braţele ispitei şi a şuşotit încet la urechea Don Juan-ului: "Mda... nu."