Piesa zilei.

O dedicație pentru mine, de la Ade, pe care o dau mai departe:

Fischeru` lu` Tata

De câteva zile am ajuns la piesa cu numărul 87 pe CD și de acolo nu mai plec. Deschid geamul la mașină, mă pierd printre mașini și rânjesc la privirile maneliștilor care nu înțeleg piesa și acordurile. E Led Zeppelin - Black Dog. Am realizat abia acum că această operă este melodia copilărie mele. Dacă sunt printre voi copii care au crescut cu colinde, Hrușcă, Abramburica, Ala bala portocala, eu nu. Fischeru` lu` Tata rupea lemnul mobilierului vechi pe acordurile Led Zeppelin și Deep Purple.

Îmi amintesc și acum ce amuzant (și exasperant pentru mama) era să vină tata puțin „murat” de la muncă. Nici nu mânca. Se răcea ciorba pe masă, dar lui nu îi păsa. Oricum nu este genul telenovelistic de aruncător de ciorbe reci pe geam. Se așeza în picioare în fața casetofonului, acesta fiind pe cea mai bună „treaptă” a mobilierului masiv, comunist, dar La Modă în perioada trecută. Era un Fischer radio-casetofon cu două boxe detașabile și cu două spații pentru casete. Prima, veșnic Led Zeppelin (prima parte a casetei, a doua fiind Deep Purple), a doua, pentru restul: Queen, Elvis, Santana, etc. Dacă se făcea curățenie în casă se începea cu Fischeru` și se termina cu el.

Trebuie să fiu recunoscător casetofonului lui Tata. Fără el nu auzeam „solo-ul ăla”, „acordul ăla” sau „versul ăla”. Și tata se spijinea pe raftul de lemn, cu capul pe braț și asculta. Nu se mișca, nici nu știam ce gândește. Era în lumea lui. Din când în când sunetul se strica, și umbla la două butoane.. oricum fără rost. Se mai prindea banda. O repara, o lipea, meșteșugărea și totul era aproape ca nou. Apoi mă chema lângă el. Mama nu se mai deranja, știa ce urma să zică. Eu mă așezam pe canapeaua din fața casetofonului și mă uitam pe tavan. Tata închidea ochii pe Kashmir și Child in time și totul era liniște...

Îmi amintesc de o singură noapte când eram obosit și am strigat din dormitor la tata să oprească muzica (în 99% din familii e invers). A oprit-o. Oare ce a zis tata? „Vai de mine... am creat un manelist!”.

Pe internet nu am găsit absolut nimic despre firma Fischer. Doar câteva anunțuri. Eu nu îl mai am. A dispărut împreună cu mobilierul masiv. Sper să îl regăsesc și promit că îl așez la loc de cinste în camera mea. Pînă atunci, tata se plânge de CD-uri, deoarece nu sună „original” și nu au... acel ceva.

Acum când scriu textul ascult piesa și tata spune „ce asculți...”, dar nu e de la Fischeru` lu` Tata:

Idol...

...o piesă care mă readuce acolo unde pereții nu erau albi, ci puțin scorojiți și cu o tentă de roșu cărămiziu...

...când munceam doar pentru țigări și bere...

...când nu dădeam doi bani pe greșelile mele...

...când nu aveam griji...

Care e secretul tinereții fără bătrânețe? Billy Idol!

AC/DC. Nu fuse dar se duse.

Probabil până la această oră ați aflat: AC/DC nu va cânta nici un minut pe patria noastră. De ce? Simplu! Acum Ciordeală / Deloc Concert!

Înainte să înceapă fiecare fan AC/DC să înjure în stânga și în dreapta, vreau să scot în evidență GENIUL persoanelor care au pus la cale această mârșăvie. Este incredibil cum cineva a reușit, chiar și pentru termen scurt, să pună la punct o astfel de hoție.

Firma care a „organizat” concertul a fost înființată acum o lună. Probabil aș spune eu, la un notar jegos din Zăbrăuți. Oare există Birou Notarial în Zăbrăuți? Și ce au zis băieții care au înscris firma? Românul vrea rock, mult rock, festivaluri. Facem un contract fals cu o super-trupă (AC/DC) și apoi un contract cu un furnizor de bilete. Zis și făcut. Totul a mers ca pe roate, iar în contractul dintre firma organizatoare și furnizorii de bilete se specifica: neapărat să se trimeată în contul organizatorilor, vânzările ZILNICE.

La numai 4 zile de la confirmare s-au vândut 8.000 de bilete, echivalentul a 250.000 de euro. Se preconiza un furt total de aproximativ 3 milioane de euro. Un furt, național, de 3 milioane de euro. Spre bucuria celor care deja au cumpărat bilet, banii lor nu au fost trimiși în cont, conform contractului... avea directorul de la furnizor o bănuială.

Eu nu am văzut pe site-ul AC/DC nici un text cum că aceștia vor cânta în România, dar am citit dezmințirea AI MAI OFICIALĂ direct din Australia, ca să fiu cât mai corect: „Romania? WTF no!”. Să mă mai aștept la vreun concert AC/DC pe bune? Nu cred.

Acum, aștept să văd dacă cineva din firma respectivă o să fie prins. La prima vedere hoția nu a reușit dar planul a avut un succes răsunător pentru patru zile.

Cunoscute fiind preferințele mele muzicale am fost întrebat ieri dacă mi-am cumpărat bilet. Nu. Și nu îmi cumpăram oricum după două-trei zile de la anunț. De ce?

1. Nu aveam bani. Deducem din asta că sărăcia salvează România.
2. Un concert de o asemenea anvergură nu se anunță cu mai puțin de 6 luni înainte.
3. E un concert în câmp. Dacă sunt delăsător și nu apuc să îmi cumpăr bilet (slabe șanse), stau în câmp.
4. Chiar dacă au fost cumpărate 8.000 de bilete în patru zile, asta nu înseamnă că așa se vor vinde biletele mereu. Să nu uităm că biletele sunt scumpe și românul sărac. Deci, aș fi găsit bilete lejer și peste trei săptămâni.

Îmi pare foarte rău să o zic dar, TOTUL A FOST UN VIS! O Minciună. Și nici măcar nu au fost 8.000 de camere ascunse.

P.S. - Moment de mare bucurie pentru cei care la 5 minute după confirmarea concertului umpluseră netul de mesaje: „ROCKUL E CU SATANA! BUGA BUGA BUGA!”. Cât de hilari sunt oamenii ăștia? Cam atât de hilari (obligatoriu să urmăriți filmul până la final):

Fără chitări în priză.

Am rămas șocat să văd cât de bine interpretează trupele românești partituri rock-punk-semi-rock la preselecția Eurovision, cu chitările scoase din priză. E surprinzător sincer cum imită ei mișcările istorice a la AC/DC dar fără să bage un cablu în trancariciu cu corzi.

Acum a apărut un val în muzica românească: trupe care adoptă stilul rock-punk, cu chitări în față, sintetizatoare în boxe și tot tacâmul. Inclusiv fafaștoacele șoubâzului românesc au spus că vor adopta un stil mai „rebel”, adik haine de piele, ținte și tot ce ține de rock, adică: Avril Lavigne, Tokio Bordel, ș.a.m.d.

Ce-ți doresc eu ție,
Dulce rockărime
Lili Sandu beată
În Argentin drogată...

De ce Lili Sandu? Pentru că ea a fost prima care a spus că va adopta acest stil șucar. Dar pe lângă ea sunt multe alte vedete și vip-uri de la noi. Vă mai amintiți de Animal piX? Ce isterie mai făceau zoofilii ăștia în rândul fetelor de clasa a VI-a. Au dat-o pe brazdă cu stilul lor electro și după ce și-au vopsit unghiile cu negru au început să cânte balade, numai bune de tăiat venele. Pe cine mai avem noi în acest borș al stilului? Aaa, Costi Ioniță, care în timpul unui concert de manele a apărut cu un tricou cu Jimmy Hendrix din paiete. STIL! Și tot el pentru că a scos pe piață trupa de plângăcioase skate-punk-emo-moartea-pasiunii, Blexy Girls (așa se scrie?). Toate aceste trupe își afișează imaginea de „revoltați punk” pe afișe dar petrec în Bamboo.

Înainte să închei acest text țin să precizez că pe emtivi e în acest moment un tânăr care are un videoclip pe sistemul trupelor underground punk. Diferența? Cântă trist, patetic și instrumentele sunt degeaba deoarece se aude un sintetizator.

Cum să faci din rahat, bici.

Încă din primele zile ale acestui blog am precizat că "e foarte tare frate!". E frumos să ai un loc unde să îţi spui părerile, şi să nu fie "glossy" ca hai5. De asemenea, e frumos să primeşti comentarii politicoase (atunci când cititorul are chef să scrie). Repet, politicoase, nu laudative, dar nici înjurături doar de dragul de a spune "ce jmecher sunt, hă hă hă!". Dacă faci aşa eşti un mitocan.

De unde titlul? Păi dacă faci o incursiune în lumea blogărilor afli că sunt mulţi care se bat acolo sus în top, dar se luptă în cititori şi bani. Aseară, Badea (e prima dată când zic ceva de el) se umfla ca ...ce putea şi el, că e mai citit ca Huidu. De asemenea, cică Huidu, zice de Badea ca să facă rating. Adică: nu contează că suntem persoane publice şi poate blogurile noastre nu fac 2 bani că spunem rahaturi, dar noi să avem cititori. ZI BĂ DACĂ EŞTI TARE, CĂ TU SCRI MAI INTELIGENT, dacă tot te dai rotund! Lasă dracu` ratingul, că aveţi destul la TV. Pe voi vă mănâncă palma de fericire să aveţi căcălău vizitatori sau cititori/ abonaţi? Când eraţi puştani, presupun, ca să faceţi concursuri şi "rating-uri" între voi, vă măsuraţi tricicletele cu rigla. Penibililor. Fetiţelor.

Mai e unu, care şi-a făcut o meserie din blog. E şucar să îl pui în lista de bloguri, dar numai numele e interesant, de "zoso" cere ceva imaginaţie. Nu zice nimeni că blogării sunt jurnalişti şi sunt nevoiţi să fie "deontologi", dar nici să ajungi nesimţitul WWW şi să îţi faci din păreri, altar. Pentru Zoso, cine nu e ca el, e ori "prost", "idiot" sau "mitocan". Frumoasă educaţie mon cher!

Sunt atâţia oameni care chiar au ceva de spus pe bloguri, dar nu sunt băgaţi în seamă pentru că nu au... rahatul ăla de vedetă în ei. Dar voi! Voi deja sunteţi praştii, depăşind de mult nivelul bici.

Şi să nu îşi facă vreunu din voi griji că îmi fac publicitate pe spatele vostru, prin simplul fapt că vă precizez. Trăiesc cu impresia că scriu ceva mai interesant ca voi (măcar mă mint singur şi nu îi las pe ei să mă mintă).

ORA PE BUNE!

În această seară, de la ora 21, o să aveţi parte, DIN NOU, de o nouă emisiune ORA PE BUNE! Gazdele emisiunii, George şi Maria o să vă ofere o mostră bună de caterincă şi muzică FOARTE TARE FRATE! Punk, rock, ska, ş.a.m.d până la ora 22. Şi să nu uit. Caterincă PE BUNE! Te ţine?! Click AICI! sau dă pe 103,4!

This is rock n` roll radio. Let`s rock n` roll with THE RAMONES!

De ce nu iubim Bucureştiul? Pledoarie pentru Vamă.

Titlul e numai bun. Am revenit şi în drum spre ACEST oraş, am început să gândesc (toată şederea mea în Vamă am fost un INCONŞTIENT). Era concursul ăla cu "scrie un eseu bla bla cu titlul <> şi bla bla". Nu pot! Serios dacă pot să iubesc acest oraş. Apreciez oportunităţile pe care le primesc pentru că locuiesc în acest haos, dar nu iubesc Bucureştiul, nu e nimic special la el. Îmi doresc sincer să ajung la altă părere.

În comparaţie cu Vama Veche, în Bucureşti nu există curăţenie (oricât de ironic sună), distracţie, diversitate şi mâncare FOARTE BUNĂ şi IEFTINĂ.

Ghid turistic? Mâncaţi peste tot cu încredere şi mult. E ieftin şi îţi pune în farfurie cât pentru 3 persoane, deci e urât să pleci nesătul. Eu recomand ciorbele, care după o noapte plină, sunt numai bune. Cât mai multe ciorbe. Fripturi şi restul după gusturi dar sunt delicioase şi până acum nu a murit nimeni.

Beţi bere. Multă bere. Hidratarea e importantă, deoarece o să dansaţi mult pe Prodigy, Zdob şi Zdub, Pendulum, ş.a.m.d. Nu există burtă de bere doar bere pentru burtă.

Beţi şi vin. Vinul e sănătos, mai ales că e vorba aia în popor că dacă bei vin, la 70 de ani o să stai în 3 picioare, dar nu ştiu dacă e valabil şi pentru fete.

Dansaţi nu ocupaţi plaja degeaba.
Nu deranjaţi drogaţii, nici ei nu vă deranjează.
Nu râdeţi de cocalari. A râs soarta destul de ei.
Nu fiţi teribilişti. E posibil să descoperiţi că buba doare.
Nu gândiţi. Acest obicei prost încetineşte procesul de distracţie.
Nu folosiţi mobilele. Sunteţi rupţi de lume şi orice deranj vă dă motive de gândire.

Asta e tot până acum. O să mai scriu ceva în următoarele zile despre Vamă, o să pun şi câteva poze...

Să o ardem chill...