Mitică, între legendă şi turkish delight.

Acum câteva luni am postat un filmuleţ cu un personaj mistic, mitic (ce redundant) şi neaoş dintr-un nou sitcom (poveştile sunt inventate, deci e sitcom). E vorba de Mitică, cel cu fata lui neastâmpărată, care face şi drege pe la spatele părinţilor.
De ce scriu acest text? Pentru că Mitică a reapărut, în acelaşi înveliş. Reluare adică. Domne, omul este un fenomen.

Să "detailăm". Fata lui este bănuită de comportament inadecvat pentru vârsta ei (şeptişpe ani), şi cică tânjeşte la cluburi, parcuri şi să alerge liberă din lesă. Mămica ei este genul de femeie care nu vede oceanul nici dacă pluteşte în mijlocul lui. Tatăl? Mai exact, Che Tata, un domn respectabil, dar probabil membru PRM.

Tânăra silfidă, în lipsa părinţilor, umbla din floarea aleasă de tată în ceea aleasă de ea. Şi mai mergea şi la ghicitoare să scoată argintul viu din... plumb topit.

Dar a venit Cobe, cu tot cu detectivii lui (pe imnul "Cobe şi echipa lui, cascadorii râsului") şi au deconspirat întreaga poveste, exact când tânăra se gigibigi cu alesul în pat.

Când Mitică a vizionat filmul incriminator urla, zbiera ca mai apoi să îi fugă ochii, şi apoi corpul, spre casă unde se întâmpla fapta incalificabilă. Acolo a început să urle, să zbiere: "fata mea nu mai e domnişoară din cauza ta (băiatul)!". Fata nu mai e domnişoară pentru că s-a împiedicat. "Vă omor!". Calmează-te că mori şi faci mizerie!

Mitică e un fenomen al parinţilor isterici, şi aştept cu nerăbdare un alt descreierat care îşi educă fata cu toporul. Sper ca la următorul să nu fie teatru şi să facă "apoplexie" în direct.