Nuntă de pomană.

Bine v-am găsit, dragi cititori de vieţi mondene pe suluri de hârtie igienică şi ascultători de VIPe pe la trancariciu pătrat cu culori. Azi prezentăm nunta secolului.

Marişica îl ştia pe Cristinel încă din copilărie când se jucau de-a mama şi tata în grajd. Ea îi punea o mâncare de rahat în farfurie şi el o încingea cu dragostea şi bătaia cum văzuse la tasu`. Se iubeau de mici şi îşi jurau dragoste veşnică şi că vor ajunge nişte oameni importanţi în sat ca la nunta lor să vină toţi. Ea după lungi frecări pe bancile şcolii comunale, ajunge să livreze ziarul "Ţăranul Hi-Tech", iar Cristinel ajunsese ciobanaş la oi câteva dealuri mai sus. Aveau un statut bun de roman cu ţărani, dar îşi doreau mai mult. Şi au zis că până nu îi ajung vedete nu se lasă.

Şi pune de o nuntă ca în poveştile cu proşti. A venit toata plebea satului să o vadă în sfârşit pe Aadelincăi măritată şi aşezată la casa ei cu cei 5 plozi făcuţi cu barmanul (nu aveau poştaş, lăptar sau alte personalităţi), şi să vadă că şi pelticu ăsta a lu` Chivulete îşî bâlbâie şi el o familie. Ajunsese de râsul satului după îşi luase bătaie la barbut de la un italian, un francez şi un olandez.

Nunta era în toi, ea era proaspăt batută de mire, el proaspat băut de eveniment. Naşu mare se bătea cu naşu mic, naşa mare bătea pasu pe loc în horă iar alde Mutulică din deal, dă bir cu fugitele din corul bisericii. Că aşa-i nunta la noi. Cu cântec, joc, bătaie bună.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

La aşa o nuntă, cui îi mai pasă de Chivu şi Adelina? Israela şi tânărul...are buletin?
La noi, vip-uri ca gunoiul...

La final o dedicaţie. Versurile....pentru melodie click aici.

Welcome to the VIP room
Full of hypocrites and phonies
But no need to fear
Everyone kisses ass
Until you walk away, that is..

Before coming any further
Here's a mirror for you to see
Be sure your costume and mask are straight
We won't want to see the real you

WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF FAKES
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF RUMORS
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF EVIL
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF HATE

Now that you're settled down
We can follow the conversation
"Nice belt, nice shirt"
"Thank you very much, I like your shoes too"

Vine valul, îmi ia BAC-ul.

Gata drag popor. A venit şi aşa s-a şi dus. E vorba de BAC. Nu l-am aşteptat, nu ma speriat, nu nimic. Pur şi simplu e gata.

Am câteva mulţumiri de făcut. Persoanelor care au stat aproape de mine şi au tăcut din gură în apropierea examenului. La fel mulţumesc celor care te întrebau "Ai bacu?" "Da." "Frate ce naşşşşpa! Nu ştiu ce să zic, dar urât! Baftă oricum...". Foarte încurajator.

Mulţumesc profesorilor care nu s-au comportat ca nişte "tineri" comunişti şi au oferit măcar libertatea de a te scărpina. De asemenea mulţumesc profesorilor care atunci când respirai peste limita de dB făceau scandal până la Casa de Pensii şi înapoi.

Demn de respect sunt şi cei care au vânat scandalul din jurul examenului, aşteptând câte un elev "emininche" cu freza dată cu spuma mării să strige în gura mare "Am dat bani frate şi am copiat ca spartu! Sunt dăştept ce Audi Q7 al meu?!". Oameni de cartier...pardon, caracter.

Respect pentru cei care nu au pus nici măcar un picior pe o carte 4 ani şi au reuşit să treacă BAC-ul. Şi de asemenea o strângere de mână şi un pumn în gură celor care nu se mulţumesc doar cu fericirea interioară şi te consolează la modul "E bună şi nota ta, dar uite ce notă mişto am eu!".

În final doresc să îmi mulţumesc mie, să ma felicit, să ma pup şi să îmi dau o palmă pe spate în semn de recunoştinţă şi respect că am terminat cu fruntea sus liceul. Mulţumesc George.

Va urma...

La final o dedicaţie. Chiar dacă afară e caniculă şi urăsc asta, să ne răcorim cu o melodie veche şi bună.



Şi dacă preferaţi versiunea modernă ...

Hai să ne râdem!

Pentru că ieri am lenevit dupa ultima probă de BAC, acum vă dau mostră de prostie româneasca. IOTE NEAMULE tradiţie!



Şi nu e tot...



Am mâncat şi eu...bun bun...



Şi ultima. Elocventă pentru "niamul românesc".



Să ne fie substanţa uşoară. Ramin!

Cum e să fiu gravid?

Acum cu Bacalaureatul ăsta, sunt foarte stresat. Atât de stresat încât am puseuri. Şi acum 2 zile mi-a căzut tensiunea mai ceva ca lumina pe Giuleşti în meciul cu PSG. Deci eram în beznă. Şi ca orice ipohondru care se respectă, dăi cu "sărci" pe google. Să vezi şi să nu crezi. Sunt gravid! Cică atunci când fătul prinde viaţă şi începe să îi bată inima, ai tu probleme cu tensiunea...Şi mama mă ştie de băiat cuminte.

De aici am început să ma întreb. Cum e să fiu gravid? Încep cu începutul...

Eram într-o seară pe hai-cu-5u-la-bac.com şi mă agaţă o piţy. Eu fiind naiv, cad în plasa ei şi ies la întâlnire. Şi nemernica abuzează de mine...m-am simţit ca o bucată de carne. De ce sunt femeile aşa? De ce vor doar plăcere carnală şi nu pun sentimente. WHY GOD!?

Apoi am aflat că sunt gravid. Şi nu am mai dat de ea...

Cu timpul am făcut burtică şi îmi făceam desene pe ea cum fac vedetele. Eram cel mai frumos gravid.

Apoi apar complicaţiile. Trebuia să mănânc pentru două persoane (mai multă pizza, paste, shaorma, etc.), să beau pentru două persoane (draft, bidon, damigeană). Şi mai e şi tradiţia asta să pui mâna pe burtă să rămâi gravid/ă. Eram atracţia lumii.

Se apropia termenul de 9 luni, în ciuda faptului că eu vroiam să îl ţin până învăţa să meargă. Aşa nu mă mai chinuiam. Dar de...

Şi exact în seara când am ieşit şi eu cu băieţii la bere să vedem meciul, se trezeşte ăsta mic că vrea afară. Am încercat cu vorba bună, cu bere, cu vodka...nimic. Vroia să vadă meciul de pe scaunul de lângă mine. Şi dăi fuga la spital, fă POC! şi înapoi la meci.

Ce uşor e să fi gravid.

Dacă...?

Mă gândesc cum ar fi fost dacă, înainte să plece ca zidar în Spania, Costel ar fi fost întâmpinat la aeroport cu flori şi mesaje ca „Du-te şi munceşte pentru ei, ca să crească şi economia noastră când trimiţi bani acasă”. Mă gândesc că poate şi Iftimoaie înainte să plece ca hamal în Italia, ar fi putut primi un îndemn „Munceşte la noi că poate descoperim că eşti un sportiv extraordinar”. Parcă nu am avea intuiţie.

Mulţi spun că în România nu se perseverează spre îmbunătăţirea domeniul sanitar, educaţional sau economic. Dar se perseverează în îmbunătăţirea statutului de ROMÂN? În descoperirea de talente? De minuni?

Sportivii pleacă peste hotare, unde ajutaţi de o ţară vitregă, ridică tricolorul deasupra capului. Cu mândrie. Costel, fiindcă el este ultimul exemplu de succes, a cântat imnul naţional unor străini, impresionându-i. A trebuit să spele vagoane, să maseze bolnavi şi să zidească la bunăstarea spaniolilor, ca cineva să îl audă. Nu cum cere „o viaţă mai bună, salarii mai mari, condiţii de viaţa” şi altele. Să îl asculte cum cântă.

Ascult cum doctorii pleacă în străinătate pentru bani. Mulţi au recunoscut că nu vor lucra ca medici, probabil vor îngrijii familii sau vor da cu trafaletul. România se depopulează? Foarte posibil, pentru că cei care rămân ori îi împing la muncă peste hotare pe „Costei”, ori declară cu fruntea sus că preferă să taie frunză la câini aici...cu patriotism. Restul românilor stau pentru că aici au avut noroc să muncească.

Cum ar fi dacă înainte să plece fiecare român ar fi supus unui chestionar? Ştii să cânţi? Da să pictezi? Poţi da cu pumnul? Da cu piciorul? Poate nu ar mai pleca aşa mulţi. Poate...

Ghidul părinţilor cu copii cretini.

Mergând prin Bucureşti nu se poate să nu vezi cum specimene de copii te calcă pe teneşi sau mai grav pe pantofi, ori cum se uită la tine insistenţi şi din senin încep să plângă stârnind o reacţie dură din partea unui părinte ce împărtăşeşte IQ-ul pruncului.

Astăzi dorim să reprezentăm câteva din caracteristicile unui copil cretin. Dacă doriţi, puteţi completa.

1. Când Shreck Junior are juma` de membru superior în cavitatea nazală, trebuie sa te intrebi dacă fiul tău îşi caută inteligenţa sau micul dejun.

2. Dacă plânge isteric fără motiv, şi chiar dacă ar fi un motiv pe tine nu te interesează, până ajungi să îl baţi cu propria lui jucărie, înseamnă că nu îşi înţelege statutul şi merită să doarmă o noapte în beci.

3. Nu învăţaţi copilul la prostii. Fără televizor mult, calculator, cărţi, mâncare puţină să aibe mai multă, apă reciclată. Odată ce îi merge mintea şi începe să realizeze ce îi faceţi o să aveţi runde de Street Fight cu el.

4. Dacă în generală îl bat copii de 1-4 pentru că joacă fotbal ca un ciung şi stă genunchi peste genunchi vorbind de Monica Columbeanu, nu e problema societăţii.

5. La liceu nu iese în oraş? Preferă să stea şi să citească? Citeşte Platon (nu că ar înţelege ceva) când alţii reînvaţă tabla înmulţirii? E posibil să fie un geniu...dar e posibil să îi sară ţandăra şi să se proclame Napoleon. E posibil chiar să intre in PRM.

6. La 35 de ani continuă cu acelaşi gest cu membrul în nară? Încă îşi caută inteligenţa. Columb nu a descoperit America într-o zi.

Am fost în Fiţe-Land...

Dar m-am întors şi sunt acelaşi, numai că mi s-au rupt "tenişii" All Star Boschetar, geanta Louis Vuitton e puţin jerpelită şi cele 2 curele cu ţinte pe care le port să îmi susţin ego-ul au fost furate de două "pancăriţe" îmbrăcate în ie cu Green Day şi opinci Mall Star.

Sincer trăiesc o oftică mare. Alţii se duc duminica la prezentări de chiloţi (Botezatu style), defilări de botoşei (Romaniţa Iovan style) sau pur şi simplu beau o apă de la robinet din Bamboo. Eu am ales să fac pe "jurnalistul de investigaţii" (am studiat la Universitatea Luis Lazăruş), şi am plecat să văd care e treaba cu concertele de duminică de la Foişorul din Herăstrău.

Prima impresie contează. 30-40 de persoane strânse în jurul şcenei, se vedea pe feţele lor că erau toţi telectuali dai lu` Liiceanu şi Patapievici, cu Kant sub braţ şi Verdi (sau verde) în suflet.

Şi dăi cântare. O domnişoară salvează aparenţa de show, încălzeşte publicul, îşi salută iubitul la telefon în timpul melodiei, adică ştia să facă şou. După ce cântă tânăra Anna Lesko (nu ştiu alt exemplu demn de urmat al muzicii româneşti, poate Laura Lavric), se urcă pe şcenă ce putem denumii "Grădiniţa Şucar", grădiniţă fără număr. Vedetele sunt Asu` (arăta mai mult a Damă) şi MC Dan (parcă?) care au spart plombele târgului prin melodiile lor pline de experinţă dureroasă în " ză ghetto frate". La 12-12 ani au cântat despre ce grea e viaţa când nu le cumpără tăticu` tricouri de firmă, scuter, sau public la concerte. De ce public? Pentru că după o melodie jumate căutam un colţ de perete să mă tai.

Am uitat să precizez că sunt învechit. Nu mai merge să duci "păpuşa" în club şi să dansezi frumos lângă ea. Trebuie! E NEVOIE să ştii să faci Ţucahara, Flick Flacuri şi alte faze de circ, ca să o impresionezi pe don`şoară. Pur şi simplu îi spui "Dansezi?" "DA ELVIS!" "Atunci dute în colţul celălalt al clubului că vreau să mă dau peste cap pe aici şi să nu te lovesc în botox."

Duminica viitoare concert Corul Milogilor, la Circul Foamei...să vezi acolo fiţe...

Minerii şi tapiţerii!

Pentru că anul acesta nu au mai găsit topoare, bâte şi "pulane", studenţii s-au încins cu perne. Nici minerii nu mai sunt ca pe vremuri, nici Iliescu nu mai trezeşte dragostea naţionalo-muncitorească ca pe vremuri.

Şi dăi cu perna şi urlă...şi dăi. Păcat că majoritatea studenţilor din timpul "unirii clasei muncitoare cu gulerele albe" au plecat. Şi-au laut dragostea naţională, paşapoartele şi contuzile şi au plecat. Acum ori lucreaza prin Microsoft, ori dau cu mătura pe 2500 de dolari.

Aşa că dragi studenţi când o să terminaţi cu pernele, avem un număr impresionant de TAB-uri cu care vă puteţi sparge bătăturile de la picioare, MIG-uri care cad teleghidat (Doamne ajută!), şi arbalete cu care să faceţi pe Cupidonii cu atacatorii. Baftă.

Îmi place viaţa la ţară. Ţara România. Fără număr....

CONCURS!

Particip la un concurs pentru Realitatea TV! Despre Romania in UE.
Intrati vizionati si votati. Multumesc frumos.

http://www.realitatea.net/tiff_393576.html

P.S.- Problema cu cookies o rezolvati din tools-internet optiones-security...si puteti vota

Mister Univers!

Doamnelor şi domnişoarelor (dacă nu aţi înţeles, ele sunt publicul, pentru ele impresii), azi doresc să vă spun că "vreau linişte şi pace pe Pământ. Încetarea foametei în Africa, vindecarea SIDA şi cancerului. O lume mai bună!". O să spuneţi ori că nu mi-am luat pastilele ori că am intrat în PRM. Nu...categoric nu. Dar sunt înconjurat de războaie. Să vă enumăr...

România se bate cu Ucraina pentru o stâncă de petrol ( ÎnSula Şerpilor), că vezi domne e a noastră sau a lor. Să sperăm că nu se bate pentru ea cum se bate pentru EURO 2008. Şi încă ceva. Eu sincer zic să o ia Ucraina. Nu de alta, dar peste tot unde e petrol, se găsesc americanii să "viziteze". Au un interes pentru turismul din Irak, Iran şi alte ţări cu petrol, ceva de speriat domne.

Americanii (de data asta publicul american) probabil aruncă cu ouă şi cărţi de muzică în Ambasada României în SUA, pentru că am trimis pe capul lor 2 fete din specia "Ciocoflenderiţe de Dâmboviţa", trase la Indiggo...cărora americanii le-au spus un simplu şi tradiţional " GO HOME! PLEASE GO HOME! JIHAD KEBAB AL SALAM! GO GO!".

Pentru că lumea se calcă pe nervi şi pe nări în fiecare zi. Dacă şi la metrou a început să pută e trist. Am impresia că de câte ori mă urc in metrou ma duc underground spre Glina. Dar mă mulţumesc să cânt "Trag aer în piept / Mă îndepartez încet..."

S-au termiant alegerile şi e deprimant să vezi că lumea asta din politica noastră de şosea de centură, încă se împroşcă cu noroi. Şi nici măcar nu e noroi dăla de terapie. PD-L-ul se iubeşte pe partea dreaptă a patului cu PNG. Asta după ce şi-au spus rugăciunea. PSD mimează un orgasm cu PC-ul. Dar ştim cu toţii că nu se simte bine. PNL e săraca la mijloc. Parcă şi virgină şi proastă. Şi Oprescu e independent ce mama măsii...e pe lustră.

În continuare cartierul meu erupe de bun simţ şi bună creştere. Lumea se înjură în plină strada (denotă familiaritate şi lipsă de jenă), se calcă cu maşinile (glume prieteneşti), tovarăşii îşi violează mamele, soţiile şi amantele...toate astea pe mess. Suntem moderni acum.

Iubesc viaţa la ţară. Ţara România. Fără număr...

Generaţia de HAUR!

Am preconizat acest moment încă de la început. De când toată ţara se isteriza la pozele cu dormitorul lui Chivu, jocul de table al lui "Nea Piţi" sau WC-ul lui Mutu. Căldarea cu penibil a fost din plin umpluta de "ginta daco-romana" cea plină de mândrie. De ce au învăţat imnul? Pentru că de fotbal nu aveau timp.

E penibil, repet PENIBIL, ca un personaj ca Mutu să fie etalon de viaţă sportivă. Nici in Trinidad-Tobago nu ar fi avut acest statut. Ce să înveţi de la el? Să tragi liniuţe? Să abuzezi de un statut nedemn, şi să faci legea pe teren în faţa unor hobbiţi (sportiv vorbind)? Observ că presa îi şterge dosul, că vezi domne "el a avut cea mai prolifică activitate". Când îl bagi titular 3 meciuri, dai un gol din greşeala adversarului şi ratezi penalti-ul calificării, eşti prolific. 3 meciuri a jucat ca iapa, a ţipat să i se ofere mingea în picior, a executat (e mult spus executat) fiind unul din cei mai slabi în acest domeniu şi a ţinut locul pe teren unui alt jucător. Pe scurt, a făcut umbră gazonului "dă firmă".

Mă amuză că în unele partide fundaşii trageau mai mult la poartă ca "briliantul". Oricum, piŢurcă eşti mare antrenor. Scheme, faze, construcţii, gândire tactică...de toate...dar nu la tine. Tactică:
1. Toate mingile la Mutu.
2. Restul echipei în poartă.
3. Nu avem obiectiv deci vedeţi-vă de soţii şi "şomping".
Eşti mare domne.

Sincere regrete pentru cei care au cheltuit bani pe "naţio-oala". Goală, seacă şi prostească.

N-ai cu cine domne...n-ai cu cine...Nişte:.....(completaţi după preferinţe)

Am terminat si liceul!

Dragi mei, am terminat liceul. Vreau sa va marturisesc ca NICI O LACRIMA! In tot liceul nu a plans nimeni! Pentru mine acest mit a cazut...

In continuare va las cu un clip realizat din plictiseala....inainte de absolvire....si dupa...

Vizionare placuta!

Castraveciori muraţi şi muzică bună.

Dragi români cu ego, astăzi vă lovesc în zona sensibilă...în industria muzicală. De ani de zile ne prezentăm la Eurovision cu melodii tragi-comice scrise de Mozzarino al patriei sau alţi talentaţi naţionali. UITE NEAMULE ce fac vecinii noştrii cu cefe groase pentru un aşa festival... Neam de mămăligari muzicali ce suntem!

DEE DEE RAMONE!

Pentru ca a scris istorie...pentru ca e primul....pentru ca e unul din cei mai buni...pentru ca se leaga cu articolul de dedesupt...pentru ca au trecut 6 ani de la ziua cand a plecat sa cante punk rock impreuna cu Johnny si Joey... GABBA GABBA HEAVEN!

Multumim Dee Dee Ramone!

Un pacăr.

Mă voi preface că nu îl cunosc pe acest erou chiar dacă 70% din istoria lui îmi este apropiată.

Plec de la premisa că toate stilurile muzicale au eroi si idoli, şi cum era de aşteptat azi am să vorbesc de punk rock. Acest stil muzical care a atras atâtea generaţii prin simplitate, mesaj şi forţă. Acest curent neînţeles din motive de "etică şi morală" dar întiparit de mai bine de 40 de ani în minte şi suflet.

Nu voi vorbii despre Sid Vicious, Dee Dee Ramone sau Paul Simonon pentru că ei au facut istorie acum mulţi ani, chiar şi unii păgâni ai stilului ştiu cine sunt. Am să vorbesc despre "fetiţa cu chibrituri" a punk-ului, acel basist care învârtea micii pe grătar sau transpira ca un cal în birouri de firme dubioase pentru a strânge o suma de bani necesară unui Maxine, numai bun de aruncat la ghenă dupa 8 luni...nepriceperea şi graba.

Când asculţi pentru prima dată Ramones, şi spui cu acustica în mână (la care nu ştiai nici măcar un acord), "asta vreau să cânt!", şi încerci să îl imiţi pe NEBUNUL de Iggy Pop, amuzând audienţa unei săli de repetiţii şi îi mai şi corectezi basistul "TUPEISTULE", atunci eşti un pacăr.

Eşti dăruit unui stil muzical fără să te amesteci în doctrine, mulţumit să rupi afişe şi să nu stai la masă cu persoanele care îşî transformă doctrinele în curve. E aşa simplu...

Motivul pentru care scriu aceste rânduri nu este sacrificiul şi nervii pe care i-a îndurat când chitariştii lu Keo, Blondy sau 3 Sud Est comentau, ci momentul când din supradoză de Red Bull, ţigări şi alcool, a făcut crize...spasme...nici eu nu ştiu ce a fost...a fost un SLC Punk transpus în faţa CBGB-ului de lângă "Fucşia". După ce şi-a revenit, tot a găsit resurse să cânte...mai bine sau mai prost.

Ăsta e un erou al stilului. Nu? Al oraşului. Nu? Al cartierului. Nici asta? Al scării de bloc? Al basului. Da...
P.S. - Pentru că istoria se repetă, precum Dee Dee Ramone (Dee Dee King), aştept cu nerăbdare transformarea lui din C Rib în C Bling-Bling. F-f-f-f-f-f-FUNKY!