Casă nouă, blog nou!

Pentru că am mâncat destule merdenele şi am strâns bani ca să îmi cumpăr un domeniu (sunt un nemernic), am mutat blogul într-o nouă matrice, unde joc barbut cu prietenul Neo: www.numadebine.eu

Acum o să mănânc Poale-n Brâu până o să îmi permit o şaorma pe an. Mulţumesc de încurajări, critici şi aprecieri.

Responsabil pentru această nemernicie este Tibby punct eu, acest Tiberiu Ursan al informaticii, care pe vremea când eu ronţăiam merdenele, el arunca şaorme în lăutarii indieni de la Unirii.

Numa` de bine. Punct Eu.

Summer of Punk!

Parteneri media: RRM Student Fm
www.investigatii.ro

Ne vedem acolo! Creasta sus!

Să-l ajutăm pe Alex

Alex Damian Brisc are 3 ani este din Cluj si din luna mai 2009 se lupta cu un diagnostic teribil: NEUROBLASTOM stadiul III (tumoare gigant). Alex Damian are sansa de a se vindeca in strainatate, la Institutul Gustave Roussy din Villejuif, Franta, unul dintre cele mai vechi si recunoscute institute oncologice din Europa. Tratamentul costa initial 165 000 de euro. Cazul este deja in atentia opiniei publice asa ca speranta de a strange aceasta suma uriasa a crescut. Fiind vorba de o suma semnificativa va fi nevoie de ajutorul fiecaruia dintre noi.

Centrul pentru Proiecte Sociale va invita sa faceti parte dintr-un lant care il poate trage la suprafata pe Damian, deasupra indoielilor si suferintei.

LaserMaxx Romania (Bucuresti), partenerul Centrul pentru Proiecte Sociale in aceasta actiune, va gazdui luni 3 august si marti 5 august, o actiune de strangere de fonduri. In aceste zile, de la ora 14.00 la ora 24.00, toate incasarile din jocurile de laser tag vor merge catre Damian. Datorita costului scazut al unui joc de laser tag (15 minute – 15 lei) pretul unui joc va fi majorat la 20 de lei. Va vom astepta acolo cu un suc, ceva de rontait si multa buna dispozitie. Desigur, cine doreste sa ofere mai mult pentru un joc de laser tag este invitat sa o faca. Daca nu ai timp sa ni te alaturi poti dona cash la LaserMaxx in orice zi, in timpul programului arenei.

De asemenea, conturile lui Alex iti stau la dispozitie pentru donatii bancare.

Sa luptam impreuna pentru salvarea unei vieti! Convinge 10 prieteni sa joace laser tag in zilele de 3 si 5 august 2009 sau sa doneze orice suma pentru Alex!

Trimite-ne confirmarea prezentei la LaserMaxx la numarul de telefon 0726 140 106 (Ioana Tatar) sau contact@proiectesociale.ro. De asemenea, trimite-ne numele tuturor care ti s-au alaturat in aceasta lupta. Vom alcatui o lista cu sustinatori si vom transmite din mesajele voastre de incurajare parintilor si lui Alex. Nu fiti modesti, trimiteti-ne numele voastre si ale sustinatorilor care vi s-au alaturat. Acolo unde sunt multi oameni, mai vin intotdeauna si altii iar unde-s multi puterea creste.

Haideti sa fim cat mai multi! Lista va fi afisata pe site-urile www.lasermaxx.ro si www.proiectesociale.ro. Astfel, vom urmari cu totii in timp real cati suntem cu adevarat!

Pentru informatii suplimentare accesati www.alexdamian.com

CONTURI SI DATE DE CONTACT

PENTRU DONATII :

IN BANCA TRANSILVANIA SUCURSALA CLUJ NAPOCA

RON : RO36 BTRL 0670 1201 T187 87XX

EUR : RO11 BTRL 0670 4201 T187 87XX

USD : RO60 BTRL 0670 2201 T187 87XX

TITULAR CONT: BRISC ALEXANDRU DAMIAN

COD SWIFT : BTRLRO 22

ING BANK N.V. Amsterdam Sucursala Bucuresti

RON : RO31 INGB 0000 9999 0019 3771

EUR : RO85 INGB 0000 9999 0155 2157

USD : RO46 INGB 0000 9999 0155 2471

Codul SWIFT : INGBROBU

POSESOR CONT TATA : BRISC CLAUDIU MARIUS

Adresa LaserMaxx:

Subsol parcare City Mall, Eroii Revolutiei la 5 minute de Piata Unirii

(sos. Oltenitei 4A, intre Billa si BCR)

Sect. 4, Bucuresti.

Contact LaserMaxx Romania:

0740 222 809 sau maxx@lasermaxx.ro

Contacte

Tata - Claudiu Brisc : (004)0744/538256

Mama - Ioana Brisc : (004)0740/523918

Contact Centrul pentru Proiecte Sociale:

Ioana Tatar – 0726 140 106 sau contact@proiectesociale.ro

Centrul pentru Proiecte Sociale – asociatie sprijinita de Inari Parish, Finlanda

Chiar suntem mămăligchi...

Acum ceva ani timp, un mare fotbalist bulgar a spus despre noi - ca naţie - că suntem înapoiaţi, şi că atunci când el circula cu Bemvetăn şi Merţedesăn noi foloseam bicicleta. Domnule Stoicikov, se pare că nu aţi auzit de Cătălin. El conduce Bemvetăn 1300 Papuc când dumneata conduceai modele vechi de C.E. (Ce Eftin).

Îţi mulţumim Cătăline, fără tine mândria noastră de români se scurgea pe malul celălalt al Dunării. Mare om, mare caracter.

Mai multe pe www.investigatii.ro

OOOOOOO ce TV!

Televiziunea care scoate detectivi pe bandă rulantă a mai făcut o descoperire incredibilă. După ce nu au găsit-o pe Elodia, după ce nu au găsit rating-ul pe care îl consideră "incredibil" şi după ce au căutat în zadar etica şi deontologia profesională, hO!TV a mai făcut o descoperire: HOMOXESUALUL! Toate pe www.investigatii.ro



Nu e aşa că Discovery pierde audienţă şi cercetătorii britanici sunt nişte agarici?

Radu Mazăre = nazist? tâmpit? ambele?

De ce titlul? Deoarece "Eba de PSD" a demonstrat din nou că face exact ce îl duce capul, şi de cele mai multe ori, nu îl duce nicăieri.

În timpul unei parade de modă, Mazăre cel Mare şi Mazăre cel Mic au purtat uniforme de ofiţeri ai armatei lui Hitler. De la cel Mic nu am pretenţii pentru că "aşa tată, aşa fiu", dar cel Mare depăşeşte cu mult linia penibilului. Cum a motivat gestul? Se pare că primarele de Constanţa a fost inspirat de un film, în care un ofiţer făcea multe... pentru Hitler. Foarte interesant. De ce nu se îmbracă la şedinţele de partid în legionar sau bolşevic?

Îmi este milă de tinerii care îşi rup coatele pe băncile facultăţilor de Ştiinţe Politice, cu scopul de a ajunge "cineva" în domeniu, când alde Mazăre, Vanghelie sau Becali ajung să aibe grijă de... hitlerjugend.

Dacă Raducu a fost impresionat de un personaj de film, îi recomand pentru următoarele defilări:

Prea cald...

E pre prea cald... inspiraţia se topeşte în jurul meu... subiectele care îmi colcăie în cap se topesc... nu am energie... e caniculă... pragul meu de confort este de mult depăşit... topire plăcută:

Ştirile de la hora cinci

Bună ziua şi bun găsit la o nouă emisiune "Moralitatea lui Peşte". Sunt gazda voastră, Peşte, şi astăzi vom discuta despre nesimţirea oamenilor.

Mă doare sufletul, plânge corasonul în mine să văd că Mişel Jacson nu are linişte după moarte. Cum este posibil să nu lăsăm un rege să îşi ducă somnul de veci liniştit? Acum după moartea lui au apărut în presă filme cu acesta când a suferit accidentul din anii 80 când filma pentru o reclamă. Cum să redai aşa ceva în toată presa pentru a face "mijto" de el? Nu există pic de ruşine? Priviţi imaginile pe care le-au redat toţi cu nesimţire...

...Film cu Mişel în flăcări (de două ori)...

Sunt scandalizat. Cum au fost imaginile? Scandaloase nu? Cum să nu ai suflet şi să redai aşa ceva la televizor? Pe cine amuză viaţa tulburată a Regelui Pop? Vă rog să mai vizionaţi încă odată filmul cu accidentul ca să realizaţi nesimţirea presei care redă la nesfârşit filmul...

...Film cu Mişel în flăcări (reluare în slow motion)...

Sunt şocat să revăd imaginile. Mă doare sufletul! OFF UNDE O SĂ AJUNGEM CU UMANITATEA!? DOAMNEEEE!!! LILIII ŢAŢĂĂĂĂ!!!!
Doamnelor şi domnilor aceasta a fost emisiunea noastră de azi, sper că sunteţi la fel de nervoşi şi revoltaţi ca şi mine. În încheierea emisiunii revedem şcenele de toată jena, noi fiind singura televiziune care nu le prezintă ca restul presei deoarece aceasta este emisiunea "Moralitatea lui Peşte". Mâine revenim cu alte şcene care îl arată pe Mişel într-o joacă dubioasă cu doi copii. Doar aici la "Moralitatea lui Peşte".

...Film cu Mişel în flăcări (bis bis bis)...

Oldies but oldies.

Am revenit cu partea a doua a topului românesc de muzică uitată după 2 luni. Începem cu... AXXA, o trupă care a rămas în istoria muzicală prin nimic, dar care pentru anul 2000 a reprezentat un boom muzical. Din acel moment Dinu Maxer a realizat că are nevoie de Luciu. Nicoleta Luciu. De restul băieţilor nu se mai ştie absolut nimic, la fel ca şi în anii când cântau:


După ce am ascultat imnul turismului pe anul 2000, ne întoarcem în acelaşi an în care Apocalipsa ne-a dat ţeapă, pentru a asculta Angels. Trupă despre care nu am auzit nici atunci şi vă daţi seama că nu ştiu absolut nimic nici acum. Se pare ca piesa de referinţă a fost "Aşa-s băieţii", piesă acceptată pe atunci deoarece nu apăruse Q7, fuchsia şi Vama Veche nu era Obor 2:


Şi încheiem deliciul muzical cu o doză muzicală de 3 Sud Est, aceşti trei "făcători" de muzică, un fel de Elvis, Lennon şi Mercury la un loc. Băi cum i-am avut noi pe toţi... Piesa următoare a fost lansată în 1998, an pe care vi-l amintiţi datorită faptului că pe 15 aprilie 1998 guvernul condus de Radu Vasile este validat de către Parlamentul României. Nu? Atunci pentru că în data de 19 noiembrie a fost vândut tabloul "Portretul artistului fără barbă" (van Gogh) pentru suma de 71,5 milioane de dolari? Nu? Nici asta nu v-aţi amintit? Măcar ştiţi că în 1998 a fost lansat Gospodina TV, adică Acasă TV?

Bathory

Am revenit cu o nouă propunere de film, de data aceasta unul istoric. Este vorba despre filmul Bathory, un film nou, care relatează din alta perspectivă, personalitatea "Contesei Sângeroase", Erszebet Bathory, consemnată în primele 10 criminale din istorie.

Categoric filmul are o oarecare tentă patriotică maghiară, dar la fel şi cele româneşti. Ca o comparaţie, se aseamănă cu problema din România cum că Vlad Ţepeş a fost un vampir, Dracula, vârcolaci, Disneyland.

De ce spun tentă patriotică? În începutul filmului Ungaria este prezentată ca "ultimul bastion creştin în faţa otomanilor". A fost un bastion, dar categoric nu singurul. Asta dacă nu cumva turcii treceau prin ţările române ca prin brânză.

Contextul politic al perioadei, cât şi povestea, prezintă o Erszebet Bathory umană, devotată, dar afundată în iţele politice ale începutului de secol XVII. Nu este un film care trebuie crezut ca atare, dar într-o lume afundată în conspiraţii poate însemna ceva.

Doru de la Brăila

Într-o societate în care nimeni nu mai dă doi lei pe problemele tale, unde nimeni nu este interesat nici măcar dacă te prăbuşeşti pe trotuar în Centru, există un om... un suprea om... Nu este o pasăre, nici un avion, nici măcar Superman sau cheliosul ăla malefic din film, ci SUPER DORU DE LA BRĂILA!

Doru de la Brăila îţi poate face ziua mai plăcută doar prin simplul fapt că îţi ascultă problemele. Mai are de lucrat la reacţia post-poveste, dar de, toate au un început. Cum am aflat de el? Un apel telefonic:

-Alo? Firma X?
- Mnauhum (posibil "nu"), firma Z, dar spune...
- Păi am sunat că am o problemă cu blogul...
5 minute mai târziu, timp în care am vorbit ca un papagal
... Deci ce pot să fac în legătură cu problema mea?
- Foarte interesant, dar nu te pot ajuta. Eu sunt Doru din Brăila. E greşeală.

Ska-P şi Bursuc

În timp ce eu plâng trist în batistă că vine Ska-P în România şi nu am cum să ajung să îi ascult, pe un program TV se desfăşoară primul episod dintr-un nou serial. De recrutare de manelişti, un fel de "Britain`s got talent", dar fără britanici, fără talent, doar cu manele. Guru programului, însuşi Bursucul în sine.

Pe lângă frumuseţea de a-î vedea pe dragii concetăţeni scremându-se , avem parte şi de învăţături direct de la zeul Bursuc. Ce spune acesta:
- "Ca să fi vedetă trebuie să ai voce" = hai nu mai spune. Deci voi nu sunteţi vedete.
- "Ca să fi vedetă trebuie să ai un comportament" = lipitul bancnotelor cu scuipici pe frunte denotă un adevărat comportament de Standford.
- "Trebuie să ai un aspect plăcut" = la câţi bani ai bursucule, nu ţi-ai cumpărat şi tu o oglindă? Vrei una?

Trist dacă am ajuns sp avem astfel de emisiuni. Foarte trist... oricum nu mă aşteptam la o recrutare de artişti, dar cum se vor descurca în criză atâţia lăutari?

Pentru sufletul rănit al celor care nu vor ajunge la Ska-P:

Lilieci de soare

În timpul promenadelor mele prin Bucureşti, precum răposatul Steve Irwin ("WOW! O FAFAŞTOACĂ! WOW!), am mai descoperit şi analizat o serie de specii, noi, şi regretabil nu sunt pe cale de dispariţie. Să începem cu primul exemplar:

1. Punk-faştoaca = specie relativ nouă, care a preferat să evolueze de la o punkistă plinuţă, la o fafaştoacă obeză. Obezitatea este amplificată de hainele strălucitoare, mulate pe şunca presată. De, ce să îi faci, nu toate se mulţumesc cu o bere ieftină în Argentin, unele vor un cico în CocaLand.

2. Jmecherul Rotundus = jmecherul incredibil de jmecher şi gras, care este ajuns în urmă de geamul de sticlă al uşilor care se rotesc. Se deplasează prin rostogolire sau motostivuitor meltenesc.

3. Duduia de BiGieS = specie care se prelinge pe lângă maşinile din dotarea MIB (nu Man in black, ci Maimuţe în bikini). Leşină des, mai ales la încordarea bicepşilor şi a cailor putere. A se ascunde portofelul, cardul şi mama (posibilă viitoare soacră).

4. Just beat it woman = doamnă bătută în autobuz de soţul iubitor şi modern, care este mai interesată să îşi refacă machiajul ocular (rimel, ojă, sclipici) decât să îşi dreagă buza "în sânge".

5. Poliţistul (şocant!) gras = specie plictisitor de veche de poliţist supraponderal, înrudit cu Jmecherul Rotundus, dar mai politicos, deoarece urlă după infractori: "Stai băăă... Aoleu... STAI MĂ! La dracu` ce aproape am fost...".

Vă aşteptăm şi data trecută pe Dezintoxicary Şanel.

Mitică, între legendă şi turkish delight.

Acum câteva luni am postat un filmuleţ cu un personaj mistic, mitic (ce redundant) şi neaoş dintr-un nou sitcom (poveştile sunt inventate, deci e sitcom). E vorba de Mitică, cel cu fata lui neastâmpărată, care face şi drege pe la spatele părinţilor.
De ce scriu acest text? Pentru că Mitică a reapărut, în acelaşi înveliş. Reluare adică. Domne, omul este un fenomen.

Să "detailăm". Fata lui este bănuită de comportament inadecvat pentru vârsta ei (şeptişpe ani), şi cică tânjeşte la cluburi, parcuri şi să alerge liberă din lesă. Mămica ei este genul de femeie care nu vede oceanul nici dacă pluteşte în mijlocul lui. Tatăl? Mai exact, Che Tata, un domn respectabil, dar probabil membru PRM.

Tânăra silfidă, în lipsa părinţilor, umbla din floarea aleasă de tată în ceea aleasă de ea. Şi mai mergea şi la ghicitoare să scoată argintul viu din... plumb topit.

Dar a venit Cobe, cu tot cu detectivii lui (pe imnul "Cobe şi echipa lui, cascadorii râsului") şi au deconspirat întreaga poveste, exact când tânăra se gigibigi cu alesul în pat.

Când Mitică a vizionat filmul incriminator urla, zbiera ca mai apoi să îi fugă ochii, şi apoi corpul, spre casă unde se întâmpla fapta incalificabilă. Acolo a început să urle, să zbiere: "fata mea nu mai e domnişoară din cauza ta (băiatul)!". Fata nu mai e domnişoară pentru că s-a împiedicat. "Vă omor!". Calmează-te că mori şi faci mizerie!

Mitică e un fenomen al parinţilor isterici, şi aştept cu nerăbdare un alt descreierat care îşi educă fata cu toporul. Sper ca la următorul să nu fie teatru şi să facă "apoplexie" în direct.

Armata lu` Kiwi Legendaru`! Gear 2!

După antrenamente înverşunate pe Quake 3 Arena, am reuşit! Împreună cu o armată de super războinici am reuşit să ne calificăm în sferturi de finală.

Eroii de la Termoplane sunt:
- Ramona aka. Pofticioasa Şefă
- Adelina aka. Ade
- Mumu aka. Mumu
- Peewee aka. UR ANUS
- Eu aka. Kiwi Legendaru`

Acum trebuie să recunosc. Ne-am calificat cu ajutorul celor două echipe, care nu s-au prezentat, daaaaaaar echipa joacă mult mai bine, nu am mai punctat pe minus. Am ajuns chiar la scoruri de 8.000 de puncte. Felicit echipa adversă, împotriva căreia am jucat trei partide (scor 3 la 0) şi aştept partidele de lunea viitoare.

Audiţie plăcută:

Mămăligchi şi bemvetăn

Habar nu ai câte poţi observa doar în simplele minute când aştepţi autobuzul. De exemplu, acum ceva zile, în timp ce făceam rădăcini în asfalt, că şoferul probabil avea degetele prinse în borcanul cu murături la autobază, am avut parte de o mică şcenă de film mut, balcanic, în dreptul unui târg de maşini SH.

Domnul, aka. Melteanul, coboară din autobuz, iar din umbra lui apar două personaje şterse, insignifiante pentru viaţa lui. Soţia, aka. Muierea (limbaj tradiţional) şi copilul, cunoscut şi sub numele de Plod sau Pedeapsa-lu`-Durex. Categoric boss-ul familiei nu a dat o mână de tractorist la ajutarea nevestei, ce cobora chinuită din autobuz cu căruţul copilului în cârcă. Lasă că poate să care şi singură, doar a mai cărat odată. Şi ăla mic să nu cumva să orăcăie în târg, doar am depus efort şi am cedat secreţii pentru facerea lui...

Intrarea în târg se face triumfător, cu mâna pe burdihanul de bere ieftină la PET, şi cu o mişcare din deget către "sclavii secolului XXI": ÎNAINTE!

Categoric, statutul economic şi social nu le permitea nici măcar o căruţă 1300 cu motor pe perfuzie, dar probabil copilul a supt aer şi părinţii au mâncat merdenele ca să îşi permită şi ei un trancarici. Unde putea Melteanul să se oprească? Aşa este, la Bemvetăn şi Merţanăn. Şi nu la modele din 19toamnă, semi-accesibile dacă mai vindea un rinichi. La cele scumpe, lucioase, puternice, parfumate, cu coffee-maker, sandvich-maker, rape-maker, cucu-maka-stick-maker. Adică lux!

Din acel moment am început să îmi doresc să nu mai vină autobuzul. Şi ştiţi cum e când nu îţi doreşti ceva? Aţi ghicit din nou, autobuzul nu venea, probabil şoferii făceau liniuţe prin autobază. Continuăm...

Şi Melteanul măsura cu ochiul, bălea pe sigle, ştergea capota, făcea precum un animal în sezonul de cumpărare pe lângă capotă... toate acestea cu buzunarul gol. Femeia se plictisea, de, ea vroia eficienţă în şomping, că d-aia ele fac acel ceva numit "cumpărături" (eng. şomping). Copilul era deja jumătate leşinat şi topit în afara căruţului sărăcăcios. 10 minute au stagnat lângă o maşină inaccesibilă. Îmi şi imaginez cuvintele Melteanului: "Fă, când o să crească băiatu meu, o să conducă o dasta! Asta dacă nu câştig eu la loto!".

Apoi a venit autobuzul... probabil familia aceea stă şi acum în târg, cel mai probabil la standul de Porsche.

Aha, mda...

În Basement, acum mai bine de 2-3 ani, timp de două zile a apărut în incinta necunoscutului club (imitator de CBGB) o domnişoară, în anii legali băutei, care atrăgea cam toate privirile prin atitudine şi aspect. Nu se îmbrăca precum o punkistă vulgară care îşi întinde bere pe tricou şi râde ca o curcă, nu adopta ţinute hippy, nu era o rockăriţă în piele şi nici nu se alătura altui stil. Era doar ea. Inclusiv atitudinea din priviri spunea "eu sunt aici doar pentru că e cald afară şi locul ăsta a sărit în priviri".

După o zi de tatonare, masculii erai pregătiţi a doua zi să facă pasul spre cucerirea ispitei. S-au încercat toate metodele, de la "sunt nebun după tine", "te doare când cazi din cer aici?", "vreau să te sărut oral" şi "eşti interesantă", dar nici măcar una nu prindea, şi mereu răspunsul era un sictirit "Tz", "mda" sau "mmmm...nu". Nu se putea afla nimic de la ea, şi parcă acum după ani îmi amintesc... parcă era şi genul care ura bărbaţii. Dar ceilalţi nu ştiau asta.

În ultima zi de apariţie, înainte de plecare, sunetistul localului, un motociclist pletos, cu valenţe pedofilice şi "aere" de chitarist nepereche a hotărât să adopte o tactică unică.

"Bună, numele meu este X. Pot să stau lângă tine?" "Mda" "Plăcută atmosfera. Şti ce îmi place să fac după ce plec de aici?" "Ă...?" "Să fac dragoste, să beau un pahar de coniac, să cânt ceva la chitară şi să ascult ceva din Led Zeppelin... Asta mă relaxează... Ce zici?"

Domnişoara, vădit impresionată şi cucerită, şi-a ţuguiat buzele pregătită parcă să se arunce în braţele ispitei şi a şuşotit încet la urechea Don Juan-ului: "Mda... nu."

Kung fu în Vama Veche?

La o săptămână de la evadarea în Vama Veche am decis să relatez ce mai e prin Vama Veche. Exact cum am anticipat de anul trecut, Vama este pe moarte, mai exact în moarte clinică, asemenea unui om care mai este ţinut în viaţă de aparate, aşa este Vama ţinută în viaţă de ultimii rockeri, ultimele bodegi şi... cam atât.

Plaja îşi pierde din originalitate şi nu te mai poţi mişca liber de frică să nu dai cu capul de o umbrelă sau să cazi peste un teanc de şezloange. De curată nu se pune problema, nu sunt curate altele din România, de ce ar fi tocmai asta? Cea mai mare dezamăgire? Stuff! De departe! De când au DJ (aşa am auzit) oferă numai muzică la tigaie şi strachini. În două seri de şedere nu am mai auzit acel playlist "învechit", ci muzică făcută în bucătărie de un copil care aruncă vesela pe jos. Stuff a dezamăgit mai mult decât preţurile mari.

Preţuri? Dragostea mea, ciorba de văcuţă, a ajuns 8 lei, adică MULT! dacă mă gândesc la faptul că mănânc trei ciorbe pe zi în Vamă. Hamsii, 3 lei, petu` de bere 7 lei şi toate scumpe. Nici spirtul nu cred că mai e ieftin, dacă vrei să te îmbeţi.

Puţine locuri mai impresionează noaptea... Lângă Tequila Sunrise e o terasă unde seara se face un foc pe plajă şi toată noaptea asculţi Clash, U2, AC/DC, etc etc. Şi am trecut şi prin Culcat, unde Adina a avansat, nu mai învârte ciorapi, ci bile de foc, dar DJ-ul îşi prinde degetele în platane şi piesele sar sau se comporta ca la Fischeru` lu` tata.

Ce mai pot adăuga? Dacă vă cazaţi la Cipri o să aveţi parte de ultimul vamaiot, Nicolas. "La Meduze" chelnerii/chelneriţele sunt la fel de prietenoşi. Au apărut valuri de cocalari şi rozalii. Rockerii "săraci" vin cu Bemveul la mare. Portbagajul de Skoda este spaţios şi comod.

Terminus paradis

Revin cu o nouă recomandare de film. Mai exact un super film, românesc, premiat, aplaudat şi din nou premiat. Poftim şi trailer. Vizionare plăcută:

Involuţia fafaştoacei

Singură la părinţi, tânăra Simona G. avea două mari defecte: părinţii şi pe ea. Acum să nu înţelegeţi că era proasta pământului, dar fizicul nu o ajuta nici la petrecerile la care se consuma alcool şi droguri în exces. Aşa se născuse ea sărăcuţa, cu o faţă de lopată de la reduceri, un spate lucrat de Zmărăndescu, două protuberanţe feminine pe post de preşuleţe de baie, o umflătură dubioasă sub burtă şi două picioare paricopitate. Ce să mai, avea tot ce are o grădină zoologică. Într-un concurs de Miss la Cernobâl avea toate şansele să rupă gura juriului (la propriu), dar în buricul unui oraş mare, cu Mall-uri şi alte nebunii, era o simplă, umilă şi inimaginabilă făptură.

Părinţii? Bogaţi, nebuni şi producători de dezastre naturale cu aspect de semi-om. Puţini masculi feroce s-au încumetat să fure inima divinei, dar părinţii făceau ca nebunii când auzeau că "Bezna ochilor lor" este plimbată prin oraş pentru ca mai târziu să aibe pretenţie la căsătorie şi implicit avere. De fapt, aşa şi era. Au existat doi-trei cocozauri, fără respect de sine, care au încercat să intre cu şlapii chinezeşti în viaţa Simonei, doar de dragul banilor acesteia. Dar părinţii au mirosit parfumul de tricou chinezesc Dolce&Corvoada şi au spus răspicat: "Frumoasă eşti, dăşteaptă eşti, dar te asaltează bărbaţii! Ei vor să te despărţească de noi, familia! Vei pleca la ţară la bunici, un timp scurt, ca să nu mai fi agasată de fani şi idoli! CLAR?!".

Şi uite aşa, singura fafaştoacă de oraş din istorie, se întoarce în ţărâna din care a plecat... istoric vorbind. Problema este că, melteanul de ţară, fără tricou mulat, dar cu bronz de tractor, a mirosit portofelul Simonei şi a zis "mă chear de are faţăul în colţuri şi se vor speria copii mei de ea, e bună de nevastă că are gip şi parfumuri scumpe cât vaca mea Dojana... carei mai frumoasâ ca ia". Cu un şarm ieşit din comună, Costică aka. Costi-Moartea-Femeilor a început să i se ofere ca ofrandă carnală pofticioasei de oraş. Şi uşor uşor, povestea de dragoste a prins contur, mai ales la ochi, deoarece Costi obişnuia să facă amor sălbatic, cu latex, bici, cătuşe, pumni, înjurături, picioare, Bruce Lee, lovituri fatale şi sticla de tărie.

A venit şi momentul fatidic, când Simonica a ajuns la părinţi cu cerinţa să îi ofere averea pentru măritiş. Tăticul, care încă nu îşi vindecase schizofrenia, a spus tare şi răspicat: "De bătut nu te bat, că te-am lovit dăstul când erai în burtă şi ai ieşit aşa bine că i se sparse siliconul lui măta la alăptare. Alege. Rămâi cu noi şi te măriţi după o călugărie de 50 de ani, sau pleci pe jos acum..."

Şi de atunci, Simona G., acum trecută sub numele soţului de Simona Cocârzău, spală closete în căminul cultural şi mai face pe spioanca satului pentru o bucată de carne. Acasă o aşteaptă acelaşi om, dar cu mult mai intelectual, murat în alcool, Costi... adică nimeni.

Ia-ţi dihanie ziua bună
De la tată şi arvună!