joi, 31 iulie 2008

Am plecat!

Dragi cititori, am plecat.

Merit şi eu o vacanţă aşa că mă găsiţi pe plajă în Vama Veche. O să mănânc hamsii, o sa beau berică şi seara o să ma delectez cu o ciorba de văcuţă. Lux!

Ca să nu se pună praful pe blog, mă gândeam ca cei care deja au fost la mare, sau munte, oriunde de fapt, să împărtăşească un episod amuzant. Să ne râdem în grup :D

Tai tai.

O dedicaţie pentru nostalgici :P Audiţie plăcută :)) Asta pentru că am fost isterizat de acest "mega hit". Nu râdeţi prea tare :D

miercuri, 30 iulie 2008

Stilul ucide! Diferit...

A fost ieri un avânt de crime. Am spus-o aşa franc şi sec pentru că aşa e. Se omoară lumea în ţara asta într-o fericire. Dar oricum,acum cât e vară şi sunt concerte multe, lumea se omoară după specificul muzical.

Avem, una bucată puşti emo ce îşi hăcuieşte iubita (a vrut să îi dea Vanşii, pentru că papucii şi dau ăştia de modă veche), şi el supărat nevoie mare, a gândit să îi lase un semn amintire. Şi a aşezat-o pe săraca fată în amintirea tuturor. Cu un cuţit de bucătărie a înjunghiat-o în zona gâtului. E groaznic! Înainte se sinucideau, dar acum...Şi cu părinţii în casă. Cât bun simţ pe ei, înainte când veneai acasă cu o fată intrau peste tine în dormitor cu "Să vă aduc o prăjitură? Mai aveţi cico? Prezervative? Ceva? Mai revin în 2 minute oricum...", acum poţi să faci harem, să faci şi copii + procesul de fătare, ca să nu mai vorbim de crime, că ei nu mai intră peste tine.

Un cuplu de punkişti a murit în condiţii necunoscute într-o scară de bloc. Erau înconjuraţi de sticle de vodka şi bere. Primele cercetări arată că erau 2 studenţi emininche, câştigători ai concursului "Pace şi ecologie pentru o lume în anarhie!". Poliţia a demarat o anchetă să afle cine e sadicul om care înainte să îi oblige să îşi bea minţile, i-a obligat să se îmbrace aşa dezordonat şi să le facă creste. Familia băiatului e şocată, acesta urmând să plece cu bursă la Hardvard pentru studii economice. De fată se ştie că era ghid turistic pe Lipscani. Aşa se pierd valorile naţionale...of of oi oi...

Ultima crimă a avut loc într-un apartament din cartierul Zăbrăuţi când cetăţeanca Mandravica a abuzat sexual cu tot cu cele 130 de kilograme de soţul ei, taximetristul Fanie (55 de kg, 90-60-90). Pe ritmul manelistic şi mistic al melodiei: "Eu am kile şi valoare / Fac valuri la ştrand şi mare!", Mandravica, dusă de ritm, i-a aplicat soţului una bucată şuncă peste tâmplă, acesta ajungând inconştient. Considerând că e minunată în ale dansului (la fel de graţioasă ca Magda de la OTV, cine a văzut-o dansând), şi-a aruncat bărbatul în pat, şi la violat până la sufocare. A murit asfixiat, înconjurat de dragoste.

Să cântăm în codul morse...e mai sănătos.

marți, 29 iulie 2008

Mântuirea trece prin stomac!

În ziarul The Times (nu mai avea Libertatea la chioşc), am descoperit una din cele mai hilare ştiri. Totul începe cam aşa:

Dacă dragostea trece prin stomac, atunci şi dragostea pentru Dumnezeu trece prn stomac. Din ciclul "Dumnezeul meu dulce", au apărut batoane de ciocolată "evanghelice" şi bomboane "biblice". Poate la asta se referea Solomon în proverbele sale când spunea: "Pînea minciunii este dulce omului,dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.".

Hai să vă împărtăşesc din acest managment religios şi culinar.

Vă amintiţi când Nicoleta Luciu mânca batoane de slăbit şi se simţea sănătoasă tun? Da, frumos, nu am ce zice, dar nu mânca aşa ceva...


Îţi duhneşte gura în deşert? Nu este nici o problemă. Noile Testamints te reîmprospătează şi mai citeşti şi un verset din biblie.


Dacă îţi place să faci baloane "dumnezeieşti"...


Vă plac alunele? Mâncaţi alunele lui Noe...tristă traducerea, dar cine are una mai bună sa spună.


Ce e şi cu mântuirea asta. Până data viitoare să savurăm cu toţii meniul "Sfânta Treime: mici, muştar, bere (fără alcool)".

Poftă bună.

luni, 28 iulie 2008

Sunt bogat! MUHAHAHA!



Probabil vă miră poza. Dragi cititori am o veste mai mult decât mare. Sunt bogat. Ştiţi cocalarii care îşi fac poze în munţi de Euroi, Dolari şi Pula (bancnota măi!)? Eu nu am putut să ajung la nivelul lor, şi pe parcursul unui an am strâns într-o sticlă tot măruntul de la pâine şi nu numai. Da, eu eram ăla din intersecţie ce scana pe jos în căutare de mărunt...

Am agonisit frumoasa sumă de....cine ghiceşte? Să vă aud:

Cine ghiceşte nu ştiu ce câştigă, dar sigur bani nu, că doar nu îi strâng de UN AN ca nebunul să îi dau premiu.

Oricum încurajez această practică, deoarece când aveţi nevoie de bani, tăiaţi sticla, puneţi de numărătoare şi cât aţi spune "Floccinaucinihilipilification", aveţi bani de o haină, o zi la mare sau o apă în Bamboo.

duminică, 27 iulie 2008

Influenţă muzicală...

Azi revin şi vă anunţ că sunt mândrul unchi al unui mic pacăr.
Pentru că nu am putut să îmi tund şi nepoţica chelsea (e o tunsoare), m-am mulţumit cu nepoţelul. E mic, e băiat şi rezitenţa familiei e mai mică, şi se pare că o să aibe parte de multă influenţă din partea mea.


După cum vedeţi, se simte bine în pielea lui. Şi în poza care urmează o să vedeţi că e foarte bine integrat în lumea lui...


Da. Am terminat cu Bebe Pacărul, şi urmează dialogul: "Eşti unchiul lui!" "Da." "Awwwww! Soooo sweet! El, nu unchiul.", şi oricum el a vrut să semene cu mine, să nu aud comentarii, eu doar l-am dus la frizerie, şi am schimbat puţin din aspectul lui :D Cel puţin nu îi fac poze cu euroi în mână sau în Bemve, să moară duşmanii lui de la grădiniţă.

De la ce am pornit. Ţin minte când eram la fel de mic, faptul că tata punea Led Zeppelin, Queen sau ce casete vechi mai avea, la un Fischer din 19toamna. Venea de la muncă, scotea o casetă pe care o lustruia zilnic şi dădea drumul la muzică. "Uite aici solo....mamă ce face ăsta la chitară!". El chiar punea suflet în muzica pe care o asculta...şi eu am crescut fiind un mini-tata. Cu plete, geacă de piele şi blugi rupţi. Nimic nu ma schimbat şi nici nu o să o facă, la fel cum sper ca influenţa mea asupra nepotului să rămână.

Voi când eraţi mici nu a-ţi fost luaţi de mânuţă de cineva şi pus în "faţa" stilului ABSOLUT de muzică? Sau aţi descoperit rock-ul, punk-ul, rap-ul, etc singuri?

Imaginaţi-vă ce muzică a-ţi fi ascultat acum fără persoana aia...

vineri, 25 iulie 2008

Ză riturn of ză mumi!

Exact azi, de ziua mea (mulţumes mulţumesc), am fost surprins să văd în ziarul de largă circulaţie subterană asta:



Dacă nu aţi înţeles vă explic. De la stânga la dreapta (pe scenă) avem: Cristi, Eu, Viez şi undeva în beznă Tudor. Asta era anul trecut prin...martie, aprilie. Trupa nu mai există tot de anul trecut de prin iunie. Oricum, mulţumesc ziarului care îmi face un cadou minunat de ziua mea (mulţumesc mulţumesc) şi mă pune în ziar. Cică să îi dau în judecată. Voi ce ziceţi?

P.S. - am 18+1 ani.

miercuri, 23 iulie 2008

Pentru MASH 4077!

Mulţumesc!

Eram mic de tot când acest serial era difuzat la noi...oricum tata a păstrat o amintire vie a lui, astfel încât peste ani să îmi spună "ai ce învăţa!". Şi am consumat timp, urmărind acest serial de 11 sezoane care parea că nu se mai termină şi nici nu îţi doreşti. A meritat.

Nu sunt aşa sentimental. Filme ca Titanic, A walk to remember sau altele nu m-au atins nici 1% cât acest serial. Îţi recomand ţie cititorule. Să vezi tot, să îmbini umorul de calitate cu tot ce e mai rău, să trăieşti fiecare minuţel fiind impresionat de cuvântul "viaţă".

Azi am terminat de urmărit şi ultimul episod...o ultimă lecţie de viaţă. Mult timp nu o să îl mai pot revedea, dar îl voi rememora. Cine a gândit acest şcenariu, cine a pus în şcenă aşa ceva este mai presus de GENIU!

Melodia serialului...audiţie plăcută.

luni, 21 iulie 2008

Sfârşitul glumii!

Nu ştiu ce s-a întâmplat la Eclipsa din 1999 sau la Revelionul din 2000, dar Apocalipsa a uitat să vină. Cred că era blocată în trafic sau ceva la modul ăsta...oricum vine in 2012. Gata, e anunţată treaba deja toate locurile în faţă au fost cumpărate de Becali & nepoţii, BOR, Columbeanu şi prin faţa Apocalipsei îşi va defila Botezatu ultima colecţie de chiloţi pentru că ştim cu toţi că nu e bine să te prindă Apocalipsa fără budigăi. Era să uit, Honorius Prigoană învaţă primele cuvinte: "A-po-po-ca-ca....tati e prea greu! Mă duc în Bamboo!"

Am uitat să precizez că acum o să vină sfârşitul în noapte dintre 2011 şi 2012, aşa că voi cei care aveţi locuri rezervate pe Litoral în 2012, a-ţi luat dublă ţeapă. Prima pentru că litoralul "nostru" (la câţi pleacă în vacanţe în ţări străine, cu greu mai pot spune că e litoralul nostru) e de 20 de ani în "apocalipsă". Probabil din exerciţiu ca să nu fie surprinsă. Şi a doua ţeapă e clară. Nu o să mai aveţi ce piele să bronzaţi...

Să ştiţi că dacă tot e o sărbătoare unică, doar odată vine Iisus, Elvis, John Lennon, Dee Dee Ramone şi alţi Prea Înalţi, o să îmi cumpăr o şampanie daia cu clăbuc de firmă. Poate e ţeapă şi cu Apocalipsa asta că eu nu ma mai joc!

Îmi vânduse cineva un pont...să mă fac ospătar. Că dacă muncesc la trecerea dintre viaţă şi viaţa-veşnică, se organizează Apocalipsa Ospătarilor ceva mai târziu. Mai prind şi eu câteva zile.

Oricum...aştept ziua când Vadim o să ciocnească o sticlă în capul lui Marko (se tutuiesc şi ei), de fericire, şi când tot Pământul va striga Mazel Tov! Prietenii ştiu de ce...

P.S. - Ăştia cu reîncarnarea să schimbe zeul sau planeta...ei nu au parte de moarte veşnică...

Cu dedicaţie....Să ne fie Apocalipsa uşoară. Nu mâncaţi multă carne de porc că vă prinde sfârşitul la reanimare...

duminică, 20 iulie 2008

E duminică...

E sfârşitul săptămânii şi eu putrezesc pe scaunul de la muncă. Încerc să mă menţin treaz de frica faptului că o să adorm "în post". În căşti am numai muzică de adormit copii şi ştirile în presă sunt hilare: maneliştii ruşi umblă în Porsche poleit cu aur (deci se poate şi mai rau...), risc de atentat din cauza filmelor porno (ai maică?!).

Mai e o ştire bună, doi britanici riscă 6 ani de închisoare pentru că au fost prinşi făcând dragoste pe o plajă în Dubai. La noi sunt unii care fac "dragoste" de mai bine de 6 ani şi nu îi mai prinde nimeni. Ce înseamnă bunul simţ la români? Laşi omul în treaba lui nu-l deranjezi...îl mai şi timorezi cu faze ca "puşcăria te mănâncă!", "să faci fandări dastea la mama ta acasă, nesimţitule!" sau vechea "să nu aibe săpunul aţă, la duşuri, puşcăriaşule!".

Elvis era ţigan. Auzi Vadim! Ce zici? "Return to sender" sau "Love me tender"...cicalaca cichi can!

Şi ultima, că nu mai pot să îmi ţin fruntea de somn (viitorul ţării e pe mâinile unor adormiţi), un om a murit de la o supradoza de apă...nici să te îmbeţi nu mai ai cu cine. Serios! Uite şi tu! Apă tăticu!? N-ai cu cine domne...nişte cirotici non-alcoolici, bolnavi de la atâta Perrier.

La final o melodie...

miercuri, 16 iulie 2008

Săptămână grea pentru unii.

Unii merg la Cannes să măsoare cu termometrul anal temperatura şi tensiunea fiţei de acolo, eu am ales să măsor gradul de evenimente proaste din staţiunea de reabilitare nervoasă din satul Sîrbi de pe lângă Bacău. Acolo e loc de reculegere poetică, cu ieşire la balta de sânge sau cu balcon la "bulevardul" cu evenimente.


Totul a început dimineaţa, pentru că după cum ştiţi şi voi, "cine se scoală de dimineaţă, se culcă cu cazierul plin", când Florin a ieşit la jogging cu oile pe uliţă. De la atâta jogging, lui Florin i se aprinse pofta de lichide. Şi el nu obişnuia cu Red Bull sau Gatorade, pentru că dorea performanţă sportivă naturală...aşa că bea ţuică. Pe drum se întâlnii cu prietenul lui Mihai. Băiat cu dare de mână, i-a dar 2 palme şi la trimis din nou la muncă. Florin fiind de viţă nobilă, sânge albastru, (bea şi spirt uneori), nu acceptă refuzul şi îl atacă pe Mihai cu curaj de la spate. Îi aplică o lovitură în cap ce s-a dovedit fatală (medical vorbind). Amicul lui de pahar era numai bun ca motiv pentru colivă. După ce şi-a târât victima, a părăsit-o într-un şanţ furând 5 lei şi un telefon fix din buzunarele sale...ale victimei nu ale lui. A fost prins 5 minute mai târziu de 2 poliţişti care din plictiseală patrulau strazile satului.


Exact în acele momente în capătul celălalt al oraşului, cetăţeanul Fefeleacă de profesie aurolac (17 ani vechime), ameninţa că se aruncă de pe stâlpul electric. Toţi sătenii s-au prezentat la apel, pentru că un astfel de eveniment e rar la ei în sat, lumea preferând să moară de plictiseală. Oricum ei pierd un om de viitor.

Şi ca să nu uit, seara, ai lu` Zvântatu din deal, făcură "bairam". Că murise bunica, că se însurase al mai mic şi prost dintre băieţi, nimeni nu ştie. Dar era maneaua tare, mâncarea multă şi băutură ceva mai multă ca mâncarea. Că aşa-i românul. Mai bine să moară de foame decât de sete şi mai bine să aibe maşină "dă firmă" decât acoperiş deasupra tărtăcuţei. Şi după ce se încinseră la dans şi încinseră toţi mireasa, tatăl băiatului, altfel om cu bun simţ, se gândii să încingă şi el...dar băiatul, altfel băiat ce îşî respectă părinţii, a zis "nu! că ne vede lumea!"...Şi băură şi se bătură (alţii fură mireasa, ăştia se bat pe ea, adevărul e că în cortul de nuntă era semi-întuneric, şi era frumoasă rău aşa cu prelata pe faţă...mireasa). Şi ăsta mai bătrân, un tradiţionalist din fire, a zis "eu te-am făcut eu te topor". Şi puse mâna pe una bucată topor şi lovise la întâmplare. Verdict: ţambalagiu rănit, soacra mică rănită, câinele rănit, el rănit...efect de bumerang. Arestaţi: 1. Ginerică. Deranjarea liniştii pudice.

Cam atâta de la viaţa satului. Acum să vede cum e cu Festivalul de Film de la Caracal şi cu traseul Liberty Parade prin satele Lungeşti-Măciuca cu trecere prin Valea Fetei şi oprirea în Mădulari.

marți, 15 iulie 2008

Spitalul Disneyland

Decât să ţipăm şi să ne lamentăm că nu sunt condiţii în spitale, mai bine vedem lucrurile bune. Astea le avem, cu asta ne laudăm.

La intrare tronează un munte de portocale si banane. Binecunoscutul remediu pentru toate. Cadoul perfect pentru orice suferind şi plictisit al pereţilor nevăruiţi. Suferinţa lor îi împinge spre gesturi necugetate. Aşteaptă nerăbdători plecarea vizitatorilor şi expediază pe geam kilu` de portocale.

Mirosul de mâncare te atrage ca o muscă, imaginaţia jucându-ţi feste: supe chioare, piure verde ori pui opărit. Până să ajungi acolo ai de trecut de liftieră. Cochetă şi sictirită te întreabă la ce etaj. E unul mult prea sus pentru poziţia ei, astfel încât pentru efortul depus de a apasa pe un buton îţi adauga şi 2 epitete şi o glumă nesărată.

Odată ce ai trecut de lift, mirosul de spirt te loveşte în figură. E Bifidus Esensis peste tot în aer. Bătrâneii cu ciroză de la etajul 13 sunt mereu puşi pe şotii: pastă de dinţi pe clanţe, spumă de ras în halatele doctorilor şi bătaia cu perne în sala de operaţie. Nici spirtul nu e admis la etajul 13. Dar "Bătrânii de Şoc" pun mâna pe câte o sticlă, filtrează spirtul prin pâine, iar apoi se adună şi beau ca nişte adevăraţi rockeri pe TNB.

Ultimul nivel este probabil şi cel mai greu. 2 asistente trecute prin sălile de fitnes te îndeamnă cu nonşalanţă: "Cum adică a spus doctorul că nu ai voie sare? Fatăăă ascultă la mine. Bagă sare că are iodâ şi eşti dăşteaptă după aia!".

luni, 14 iulie 2008

Veniţi de luaţi spaghete!

Dragi cititori, mi-am descoperit religia. Oficial am fost declarat Prea Alcolic Pirat al Bisericii FSM. Adică preot pe înţelesul tuturor. Ce e FSM? O să aflaţi din rândurile de mai jos, dar vă anunţ că pentru convertire trebuie să vă înscrieţi cu un comment, şi să vă prezentaţi la slujba de "spaghetăreală" din pub, sâmbătă seara. Cine lipseşte dă o bere marelui preot..adică eu.

Citiţi şi vă convertiţi...

"Suntem toţi în căutarea unei identitaţi religioase, dar ce nu ştim este că peste tot avem „opţiuni”." (Ghiţă de la Berărie)

Astăzi ne vom indrepta atenţia spre o nouă religie, o nouă identitate culturală şi ce altceva mai căutaţi voi care vă plictisiţi in bisericile ortodoxe, catedralele catolice sau moschee. Se numeşte Flying Spaghetti Monster (Monstrul spagheta zburatoare), şi caştigă adepţi în fiecare minut. Chiar în acest moment în care noi stăm şi citim aceste rânduri, e foarte posibil să aibe loc o slujbă de „Prea-Slăvire-A-Lenei-Şi-A-Lucrurilor-Care-Ne-Plac”. De ce spun aşa ceva? Pentru că aşa cum veţi vedea, noua religie, tinde să işi atragă enoriaşi prin lucruri care sunt dezaprobate de altele.

FSM a apărut ca o parodie religioasă, fondată in 2005 de către psihologul Bobby Henderson, în semn de protest împotriva deciziei Catedrei de Educaţie din Kansas, de a introduce ca materie de studiu “design-ul inteligent”, împreună cu celelalte materii pentru evoluţia biologică.
Ideologia FSM a fost repede adoptată de atei si agnostici, denumiţi “Pastafarieni”.
În stilul specific fiecărei secte nou apărute, FSM are biserici, episcopi si bineinţeles, o evanghelie. Henderson se autoproclamă “Profet”, şi propovăduieşte idea cum că omenirea a apărut în urma faptului că “Spagheta Zburătoare” (nu poate fi vazută de oricine), a creat lumea după ce a băut foarte multă bere, iar evidenţele creaţiei au fost “plantate” spre a testa credinţa Pastafarienilor. Multe idei sunt imprumutate din alte religii, dar sunt “uşor” schimbate, de exemplu: Raiul este plin de vulcani de bere şi fabrici de stripteuze, in schimb ce Iadul este plin de bere statută si femei cu boli venerice. Au chiar şi 8 porunci (2 au fost pierdute pe Muntele Salsa când Mosei cobora cu ele), iar în loc de “Amen”, spun “Ramen” (paste chinezeşti). Complex.

Majoritatea celor 8 porunci indeamnă la băutură, petreceri si o stare de lene generală.

Pentru mai multe detalii accesaţi http://venganza.org/

Ramin!

duminică, 13 iulie 2008

Totul a început într-o zi de vară când temperatura încălzea cefele şi maşinile nu satisfăceau pofta de viteză a puştoaicelor crescute în mediocritatea mahalalei şi ajunse pupeze peste…nopţi.

De la pupitru, Iliescu, Nãstase şi Geoană dădeau în stânga (se loveau şi singuri) şi în dreapta împotriva lui Băsescu. Au ameninţat prin personajul care stă de mulţi ani la provă (partea din faţă a vaporului), Mazăre, cel cu muşchii tari şi tupeul câştigat în alegeri. Prin vocea acestuia, PSD-ul va depune o plângere la DNA împotriva lui Traian Băsescu pentru încă o retrocedare dubioasă, cum se tot obişnuieşte pe la noi de ceva timp. Răspunsul preşedintelui a fost sec şi fără vlagă, probabil fiind plictisit să se apere când ştie că nu poate păţii nimic. Doar a acuzat PSD-ul de imaturitate. Oare de câtă maturitate e nevoie să depui o reclamaţie? Dar să trăieşti în România? E atât de multă imaturitate pe coclaurile danubiano-pontice, că preşedintele sau alt înalt demnitar nu poate fi atins nici cu un fulg?

Oare secretarul de stat al Ministerului Educaţiei este destul de matur şi “citit” să poată contesta un examen de “bacaloureat”? Poate că totuşi elevii care scriu cu “care este” au, pe bună dreptate, pretenţii la un fotoliu de ministru. Chiar printre noi există un personaj tânăr care la examenul de “bacaloureat” a contestat talentul lui Nichita Stănescu. S-a ridicat din mediocritatea lui şi cu toată frustrarea strânsă în 12 ani de şcoală românească, a strigat, “mă da ce tot se miră şi Nichita în toate poeziile? Sau ca să fi poet tre să ştii să baţi câmpii cu graţie?”. Poftim Băsescu, un om cu atitudine. Un liber-schimbist de când avea Otilia enigme, încoace.

La fel de imatur e şi faptul că fondatorul unui partid fără o doctrină clară dar cu o mentalitate ultra religioasă recunoaşte cu seninătate la televiziune (invitat până la saturaţie) că atunci când are ocazia se uită la filme pentru adulţi. Nu e destul de matur să mă convingă să iau parte la Sfântul Maslu, dar să depună o plângere? Oricum îşi permite doar a băut cu mâinile încrucişate ca îndrăgostiţii cu preşedintele, când la ţambal zdrăngănea Scooter – Mioriţa…sau Maria.

Lista de imaturi continuă. Cine să te conteste pe tine, preşedinte? Tinerii? Care. Cei care se urcă pe scutere fără să ştie că zebră e animal şi trecerea de pietoni nu e desen abstract stradal. Neaoş o spun, “n-ai cu cine domne”.

În timp ce Băsescu se bate cu pumnul în piept pe aici, Italia aşează românii ca pe rafturi. Îi amprentează şi etichetează probabil cu coduri de bare. Ca să fie mai uşor la numărătoare şi să nu îi încurce în funcţie de valabilitate şi raportul calitate-dispreţ. Să ne fie emigrarea uşoară.

Şi ce să vorbim de alţii când ţara asta pare acum coborâtă din “meandrele” normalului? Când o întreagã masă de oameni soarbe cu paiul “cea mai nuntă dintre nunţi”, şi pur şi simplu stagnezi mental, nu mai ai cerinţe. Oare Băsescu a urmărit cu sufletul la gură momentul când Chivu “fotbalistul” i-a scos, cu dinţii neamule, jartiera “jurnalistei” Elisei. Şi aceasta, udă toată de moment, se lasă furată, şi bravul ei pletos o cântă înapoi cu aceaşi pasiune care a trimis România acasă mai repede de la Euro.

Uite. Gata! Am găsit persoane mature. Nu le ajută imaginea pentru că nu sunt nici blonde (nu toate), consiliere sau soţii de baştani. Sunt nişte simple prostituate (simple în condiţie, că probabil existenţa lor e mult mai vastă ca a unui cititor de etichete de sticle de bere). Acestea au venit în ajutorul societăţii. “Legalizaţi prostituţia şi în loc să nu plătim amenzi, plătim impozit”. În mod normal toţi ar avea de câştigat. Vă imaginaţi, prostituatele să depună o plângere la DNA împotriva lui Băsescu că nu le lasă să îşi exercite meseria liber? Ce ar spune? “Sunt imature. Ele nu sunt trecute prin viaţă ca mine.”

Am ajuns la concluzia că nimeni nu este destul de matur. Dar în imaturitatea mea îmi permit să spun că această luptă politică, nesărată, provoacă şi infarcturi dar şi multe dureri în cot. Când Băsescu va dirija o societate fără frustrări care nu îşi auncă gunoiul, bunul simţ şi cina pe geam, atunci o sa poată cataloga cine este sau nu matur.

Pânã atunci imaturitatea vine din prost gust. Sau e invers? Imaginează-ţi România cu un tricou Dulce & Bannana, o cruce aurită la gât, budigăi şi şlapi…la Balul de Absolvire în Europa.

sâmbătă, 12 iulie 2008

Pentru că e sâmbătă.

E weekend, lenea e mare şi chiar dacă am multe de zis, azi contemplăm tavanul pe melodia asta.

Audiţie plăcută.

vineri, 11 iulie 2008

Super Nanny..."super" copil.

Tocmai făceam întindere la deget căutând un program cu ceva de văzut. Nu e surprinzător că nu e nimic de văzut la televizor, dar am zis că merită să acord 5 minute emisiunii "Super Nanny", că de, mai vezi un parinte bătut, un copil cârpit, o familie cretină.

Îmi e milă de multe ori de săraca dădacă, deoarece trebuie să înveţe, pe lângă copil, şi pe părinţi cum să îi crească. În speranţa că nu vor sfârşii proşti şi incompetenţi ca ei.

De data asta era vorba despre o fetiţă de 5-6 ani, crescută mai mult de bunică, oricum o familie destul de dezbinată din câte am urmărit. Nu vreau să discut despre crizele fetiţei, ţipetele ei isterice şi cum mă enerva, eu fiind un simplu telespectator. Am fost şocat de episodul când a fost vizitată de 2 prietene de grădiniţă. Pe lângă împărţeala de jucării (toate mie, prafu ţie), le bătea pentru că îndrăzneau să pună mâna pe jucăriile ei. Şi memorabilă a fost fraza "ele nu au caracterul ca românul, ele fură!". Genial. O viitoare politiciancă, ministră de externe, formatoare de opinii. Mă întreb doar, ce erau cele 2 fetiţe? Ţigănci venite cu cortul de jucărie să socializeze specific vârstei? Chinezoaice venite să muncească pentru economia camerei "româncei"? Sau poate erau unguroaice evreice? Americance capitaliste? Ori simple dăunătoare ale patriei?

Curios este de văzut cum capătă un copil o aşa părere etnică de la vârsta de 5 ani, şi dacă va ajunge în PRM.

Hai să nu ne mai plângem de plebea noastră în scutece. Să vedem cum e şi la alţii.

joi, 10 iulie 2008

Pericol de teribilism.

De ceva timp, Bucureştiul devine o capitală europeană, unde cetăţenii înţeleg "cum stă treaba" cu ecologia şi folosirea mijloacelor de transport de dimensiuni mici. Numai că acest aflux de scutere nu a dus doar la micşorarea traficului, ci şi la micşorarea duratei de viaţă. De ce?

Pentru că există oameni frustraţi. 3 motive:
-născuţii foarte lent, au o tendinţă sinucigaşă şi criminală spre "viteză co*ie" că dă bine la păpuşe sau îl impresionează pe "Pisi". Să vezi impresie pe măt* când nu o să mai aibe ce aduna din tine să pună în coşciug.
-frustraţii că nu au carnet, sau nu au bani nici de o merdenea, dar să îşi mai cumpere un "motor". Aşa că strând cureaua la pantaloni, îşi cumpără un scuter care nu necesită permis şi nici 8 clase, "şi hai frate să colindăm".
-simplu...proşti făcuţi grămadă.

Zilnic accidente, că puştanu` cu scuter sub el, şi ciocoflendera în spate, se bagă aiurea în intersecţii, calcă oameni pe trecerea de pietoni, merg pe trotuar cu viteză, şi din spatele ochelarilor lor de muşte bete, tot ei sunt "jmecheri".

Din partea mea, pentru toţi proştii, "smecherii", vitezomanii, curajoşii, agaricii cu scuter şi "motor", un mare MURIŢI! Nu ştiţi cum? Uite...

miercuri, 9 iulie 2008

Lucica my love!

Lucica. Fata visurilor, tânăr fruct al pasiunii, rod al dragostei pure dintre o mamă foarte religioasă şi un tătic venit devreme din armată din cauza unor probleme psihice. Prea mult simţ cazon.

Crescută în flotări dimineaţa, rugăciuni şi alte plecăciuni la prânz iar la final, înainte de culcare, un marş în jurul satului şi alte rugăciuni. Pentru mămică ea va ajunge fată de preot, "Să te strige lumea prin sat ", iar tatăl o alinta mereu înainte de culcare cu apelative ca "băiatul, cu sâni, a lui tata", sau "bărbăţico, ştii că sexul se schimbă nu? Să nu uiţi niciodată asta...A da, şi tata te iubeşte!".

Trecerea anilor i-a adus un loc de muncă în capitală, ca funcţionară la un ghişeu de "Relaţii cu clienţii". Cum tasu murise demult în timp ce exersa AMBUSCADA (unii vecini sunt mai fricoşi şi reacţionează violent la astfel de sporturi extreme ca armata), a decis să îşi aducă şi mama în Bucureşti.

La cei 45 de ani, Lucica nu avea următoarele: respect de sine, bani să traiască decent, siguranţă, o familie, un iubit, măcar un copil din flori (de fapt himenul ei era betonat de atăta rigurozitate maternă). Pe la frumoasa vârsta de 30 de ani făcuse câteva crize de epilepsie (nervi slabi, lipsa unor nevoi-da oameni buni, sexul era deja o nevoie pentru Lucica, astfel încât avea ieşiri nervoase şi de nimfomanie, de speriat bărbaţii în lifturi). La 19-20 de ani arăta foarte bine, dar mama ei i-a interzis orice relaţie ca să nu fie ispitită în păcat.

De Lucica se apropia menopauza, şi de măsa mumificarea. Aşa că hotărâse să se sinucidă. Să facă şi ea un gest liber-pe proprie răspundere. Să sară de la balcon? Rău de înălţime. Spânzurătoare? Prea "comercial". Pastile? Rămâne măsa fără pastile şi o bate până se întoarce din drumul spre lumină. Ce? Cum? Unde? Timp de 3 luni, creieraşul ei, oricum în stare de legumă, a gândit în gol, până a făcut POC! Neuronii au cedat şi Lucica a rămas senilă şi cu salivă în colţul gurii. Îndrugea mereu cuvinte vulgare aşa că a fost internată la un spital de nebuni.

Şi-a găsit sfârşitul drept cobai pentru doctori. Tunsă scurt băieţeşte cum a vrut tasu, virgină cum a vrut măsa şi nebună cum era logic dacă ai citit de la început.

marți, 8 iulie 2008

Bunul, răul şi cocalarul.

Viaţa e greu frate. În El Rahova e greu să trăieşti. Pericolul te pândeşte peste tot.

Fie că eşti călare pe o manelistă, fie CĂ CĂlareşti o maşină furată cu talent din Spania, Italia sau Germania, eşti un adevărat coi-boi pe 4 roţi/labe.

La fiecare răsărit de soare, cartierul e mai sălbatic...Cai şi iepe zburdă pe trotuar, rotocoale de buruieni zboară pe şosea, şi încă de dimineaţă se umple cartierul de văcari, ţărani şi alcoolici.

Azi am ales să merg pe jos, să folosesc Regia Autonomă de Iepe Bucureşti, şi să o las pe Blec Biuti acasă. Şi cu căştile în urechi ascultam country şi băteam uşor ritmul cu ciocatele mele din piele de Şarpe de Caracal. Când....în faţa mea se propteşte unu cu o căruţa 4xx4x4x4=Q7. Prima dată am crezut că e dric...dar era de fapt..."Vagonul care aduce moartea şi fiţa pe viaţă".

Continuarea merge pe melodia...


Şi ce a făcut văcarul? A dat drumul la boxe, la maxim, de acoperea tot Sud-Vestu` Sălbatic. Cine cânta? Guţă Pistolarul Maimuţă. Mi-am încruntat privirea spre el şi am zâmbit ironic cu cei 2 dinţi care îi mai am. El, nesimţitul, a tras o privire spre văcăreasa de lângă şi a scos un pistol. Şi îl ţintise spre mine. Nu ştiu dacă era cu apă sau cu el îşi aprindea Carpaţii, dar părea foarte real. După ce ne-am privit dur şi adânc în ochi, culoarea verde îi bătea în ochelarii D&G şi o bătrânică în spate îi claxona nervoasă de la volanul unui Lamborghini galben. Nu te joci în Sud-Vest...

Acum mă duc să mestec nişte tutun la botu` calului...

luni, 7 iulie 2008

Metro-căruţa cu 1 cal PUTEre.



Cei care merg cu metroul de mult timp au observat cum "brişca" ajunge acum la intervale de 10 minute, când pe vremuri dura uneori şi 5 minute. În mare problema e în felul următor: s-au spălat bani, s-au "pierdut" bani chiar, şi firma care trebuia să cureţe vagoanele de flegme, gume şi graffiti au zis că ei nu lucreaza pe "sărut mâna", aşa ca Metrorex a retras un număr mare de vagoane şi a cârpit să scoată ce e acum.

Abonamentele se scumpesc cam de 2 ori la trei luni, cu 1-2 lei, şi nu ar fi mare problemă dacă nu ai face barbă (e valabil pentru ambele sexe) la ghişee, deoarece cozile sunt mari, şi doamnele sunt prea sictirite să lucreze "mai cu talent".

Trebuie să recunoaştem că la metrou suntem în siguranţă. Bătrâneii de la BGS sperie pericolul cu prostata şi osteoporoza. Have no FEAR, GRANNY`s here!

Problema abea acum începe. Metroul şi-a făcut un obicei prost de a face cam 40 de minute de la Piaţa Unirii până la Republica. Mai stă câte 5 minute în staţii, se mai opreşte pe drum. Numai că azi a stat aproximativ 15-20 de minute în staţie la Titan. Oricât de frumoasă e staţia Titan, dupa 15 minute nu prea mai ai mare lucru de văzut. Apoi se aud în boxe: "Ne cerem scuze pentru staţionare. Pentru înjurături sunaţi la XXXX". Şi dacă nu am credit? Pot înjura la faţa locului?

Îmi place acest oraş, în care tramvaiele se rup în două (nu în figuri), autobuzele se îneacă în flegme şi metroul stă ca iapa-n drum.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

La final o melodie frumoasă.

duminică, 6 iulie 2008

Nuntă de pomană.

Bine v-am găsit, dragi cititori de vieţi mondene pe suluri de hârtie igienică şi ascultători de VIPe pe la trancariciu pătrat cu culori. Azi prezentăm nunta secolului.

Marişica îl ştia pe Cristinel încă din copilărie când se jucau de-a mama şi tata în grajd. Ea îi punea o mâncare de rahat în farfurie şi el o încingea cu dragostea şi bătaia cum văzuse la tasu`. Se iubeau de mici şi îşi jurau dragoste veşnică şi că vor ajunge nişte oameni importanţi în sat ca la nunta lor să vină toţi. Ea după lungi frecări pe bancile şcolii comunale, ajunge să livreze ziarul "Ţăranul Hi-Tech", iar Cristinel ajunsese ciobanaş la oi câteva dealuri mai sus. Aveau un statut bun de roman cu ţărani, dar îşi doreau mai mult. Şi au zis că până nu îi ajung vedete nu se lasă.

Şi pune de o nuntă ca în poveştile cu proşti. A venit toata plebea satului să o vadă în sfârşit pe Aadelincăi măritată şi aşezată la casa ei cu cei 5 plozi făcuţi cu barmanul (nu aveau poştaş, lăptar sau alte personalităţi), şi să vadă că şi pelticu ăsta a lu` Chivulete îşî bâlbâie şi el o familie. Ajunsese de râsul satului după îşi luase bătaie la barbut de la un italian, un francez şi un olandez.

Nunta era în toi, ea era proaspăt batută de mire, el proaspat băut de eveniment. Naşu mare se bătea cu naşu mic, naşa mare bătea pasu pe loc în horă iar alde Mutulică din deal, dă bir cu fugitele din corul bisericii. Că aşa-i nunta la noi. Cu cântec, joc, bătaie bună.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

La aşa o nuntă, cui îi mai pasă de Chivu şi Adelina? Israela şi tânărul...are buletin?
La noi, vip-uri ca gunoiul...

La final o dedicaţie. Versurile....pentru melodie click aici.

Welcome to the VIP room
Full of hypocrites and phonies
But no need to fear
Everyone kisses ass
Until you walk away, that is..

Before coming any further
Here's a mirror for you to see
Be sure your costume and mask are straight
We won't want to see the real you

WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF FAKES
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF RUMORS
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF EVIL
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT'S FULL OF HATE

Now that you're settled down
We can follow the conversation
"Nice belt, nice shirt"
"Thank you very much, I like your shoes too"

sâmbătă, 5 iulie 2008

Vine valul, îmi ia BAC-ul.

Gata drag popor. A venit şi aşa s-a şi dus. E vorba de BAC. Nu l-am aşteptat, nu ma speriat, nu nimic. Pur şi simplu e gata.

Am câteva mulţumiri de făcut. Persoanelor care au stat aproape de mine şi au tăcut din gură în apropierea examenului. La fel mulţumesc celor care te întrebau "Ai bacu?" "Da." "Frate ce naşşşşpa! Nu ştiu ce să zic, dar urât! Baftă oricum...". Foarte încurajator.

Mulţumesc profesorilor care nu s-au comportat ca nişte "tineri" comunişti şi au oferit măcar libertatea de a te scărpina. De asemenea mulţumesc profesorilor care atunci când respirai peste limita de dB făceau scandal până la Casa de Pensii şi înapoi.

Demn de respect sunt şi cei care au vânat scandalul din jurul examenului, aşteptând câte un elev "emininche" cu freza dată cu spuma mării să strige în gura mare "Am dat bani frate şi am copiat ca spartu! Sunt dăştept ce Audi Q7 al meu?!". Oameni de cartier...pardon, caracter.

Respect pentru cei care nu au pus nici măcar un picior pe o carte 4 ani şi au reuşit să treacă BAC-ul. Şi de asemenea o strângere de mână şi un pumn în gură celor care nu se mulţumesc doar cu fericirea interioară şi te consolează la modul "E bună şi nota ta, dar uite ce notă mişto am eu!".

În final doresc să îmi mulţumesc mie, să ma felicit, să ma pup şi să îmi dau o palmă pe spate în semn de recunoştinţă şi respect că am terminat cu fruntea sus liceul. Mulţumesc George.

Va urma...

La final o dedicaţie. Chiar dacă afară e caniculă şi urăsc asta, să ne răcorim cu o melodie veche şi bună.



Şi dacă preferaţi versiunea modernă ...

vineri, 4 iulie 2008

Hai să ne râdem!

Pentru că ieri am lenevit dupa ultima probă de BAC, acum vă dau mostră de prostie româneasca. IOTE NEAMULE tradiţie!



Şi nu e tot...



Am mâncat şi eu...bun bun...



Şi ultima. Elocventă pentru "niamul românesc".



Să ne fie substanţa uşoară. Ramin!


miercuri, 2 iulie 2008

Cum e să fiu gravid?

Acum cu Bacalaureatul ăsta, sunt foarte stresat. Atât de stresat încât am puseuri. Şi acum 2 zile mi-a căzut tensiunea mai ceva ca lumina pe Giuleşti în meciul cu PSG. Deci eram în beznă. Şi ca orice ipohondru care se respectă, dăi cu "sărci" pe google. Să vezi şi să nu crezi. Sunt gravid! Cică atunci când fătul prinde viaţă şi începe să îi bată inima, ai tu probleme cu tensiunea...Şi mama mă ştie de băiat cuminte.

De aici am început să ma întreb. Cum e să fiu gravid? Încep cu începutul...

Eram într-o seară pe hai-cu-5u-la-bac.com şi mă agaţă o piţy. Eu fiind naiv, cad în plasa ei şi ies la întâlnire. Şi nemernica abuzează de mine...m-am simţit ca o bucată de carne. De ce sunt femeile aşa? De ce vor doar plăcere carnală şi nu pun sentimente. WHY GOD!?

Apoi am aflat că sunt gravid. Şi nu am mai dat de ea...

Cu timpul am făcut burtică şi îmi făceam desene pe ea cum fac vedetele. Eram cel mai frumos gravid.

Apoi apar complicaţiile. Trebuia să mănânc pentru două persoane (mai multă pizza, paste, shaorma, etc.), să beau pentru două persoane (draft, bidon, damigeană). Şi mai e şi tradiţia asta să pui mâna pe burtă să rămâi gravid/ă. Eram atracţia lumii.

Se apropia termenul de 9 luni, în ciuda faptului că eu vroiam să îl ţin până învăţa să meargă. Aşa nu mă mai chinuiam. Dar de...

Şi exact în seara când am ieşit şi eu cu băieţii la bere să vedem meciul, se trezeşte ăsta mic că vrea afară. Am încercat cu vorba bună, cu bere, cu vodka...nimic. Vroia să vadă meciul de pe scaunul de lângă mine. Şi dăi fuga la spital, fă POC! şi înapoi la meci.

Ce uşor e să fi gravid.

marți, 1 iulie 2008

Dacă...?

Mă gândesc cum ar fi fost dacă, înainte să plece ca zidar în Spania, Costel ar fi fost întâmpinat la aeroport cu flori şi mesaje ca „Du-te şi munceşte pentru ei, ca să crească şi economia noastră când trimiţi bani acasă”. Mă gândesc că poate şi Iftimoaie înainte să plece ca hamal în Italia, ar fi putut primi un îndemn „Munceşte la noi că poate descoperim că eşti un sportiv extraordinar”. Parcă nu am avea intuiţie.

Mulţi spun că în România nu se perseverează spre îmbunătăţirea domeniul sanitar, educaţional sau economic. Dar se perseverează în îmbunătăţirea statutului de ROMÂN? În descoperirea de talente? De minuni?

Sportivii pleacă peste hotare, unde ajutaţi de o ţară vitregă, ridică tricolorul deasupra capului. Cu mândrie. Costel, fiindcă el este ultimul exemplu de succes, a cântat imnul naţional unor străini, impresionându-i. A trebuit să spele vagoane, să maseze bolnavi şi să zidească la bunăstarea spaniolilor, ca cineva să îl audă. Nu cum cere „o viaţă mai bună, salarii mai mari, condiţii de viaţa” şi altele. Să îl asculte cum cântă.


Ascult cum doctorii pleacă în străinătate pentru bani. Mulţi au recunoscut că nu vor lucra ca medici, probabil vor îngrijii familii sau vor da cu trafaletul. România se depopulează? Foarte posibil, pentru că cei care rămân ori îi împing la muncă peste hotare pe „Costei”, ori declară cu fruntea sus că preferă să taie frunză la câini aici...cu patriotism. Restul românilor stau pentru că aici au avut noroc să muncească.

Cum ar fi dacă înainte să plece fiecare român ar fi supus unui chestionar? Ştii să cânţi? Da să pictezi? Poţi da cu pumnul? Da cu piciorul? Poate nu ar mai pleca aşa mulţi. Poate...

Template by - Abdul Munir | Daya Earth Blogger Template