duminică, 31 mai 2009

Piesa zilei.

O dedicație pentru mine, de la Ade, pe care o dau mai departe:

vineri, 29 mai 2009

Așa nu...

O doamnă de vârsta a 3-a, cochetă, spilcuită și faradată în exces, se prelinge pe un scaun de autobuz. Se rățoiește la tinerii care se iubesc și se gândește la ultimul episod „Noră pentru mamă”. Autobuzul se târșâie prin trafic și își rupe suspensile în gropi. Cu 20 de metri înainte de stație doamna nu se ridică. Cu 10 metri înainte de stație doamna nu se ridică. Când se deschid ușile și coboară puhoiul, doamna tot nu se ridică. Când ușile scârțâie de închidere, duduia se gândește că e momentul să se rașcheteze de pe scaun și să facă „un pas mare pentru ea, un pas insignifiant pentru omenire”. Nu se pune problema să fi uitat de stație, deoarece Mad Moazele își strânsese de mult geanta la piept „a coborâre”. În decolarea ei surprinzătoare, am fost surprins, împins și bruscat (cu -ins în coadă să aibe rimă). Am reacționat ca orice român, plătitor de taxe și impozite, care a ascultat ca un prost lecții de morală de la generația bătrână, când puteam să citesc biblioteci întregi. Am reproșat verbal, „aoleuuu!”, comportamentul de vacă bălțată. Duduia a realizat jos că nu e stația bună și că mai trebuie să stea o tură. Dar ce te faci? Locul a fost ocupat de o altă doamnă. Eu de colo, drăcos și „nesimțit”, am punctat dureroasa problemă: „nasol că nu mai e loc... cât de trist...”. Ofuscată și cu fondul de ten în picaj, duduia a început să victimizeze că sunt prost crescut, virulent și că o jignesc în preajma unor domnișoare (3 la număr).
Dragă duduie. În primul rând, NEAM PROST nu se scrie cu liniuță (-). Virulent nu sunt, doar ironic, o formă chiar intelectuală de umor. Iar în privința fetelor și a celorlalți tineri, eu sunt cel care a spus NU! victimizării dumneavoastră.

Aceasta e țara în care mi se cere să fiu un cetățean model.

Autobuzul în care a avut loc incidentul de mai sus era dotat cu aer condiționat. Șoferul, probabil, avea o plăcere morbidă să ne vadă schimonosiți de căldură, așa că nu a deschis aparatul de făcut oxigen. Să nu îl deschidă. Eu nu plătesc abonamente astronomice pentru el. Eu nu sunt agresat de controlori pentru că nu am bilet, în lipsa unui ghișeu de bilete. Eu nu pot face o reclamație la RATB, pentru că nu am citit toate codurile de pe un autobuz.

Aceasta e țara în care mi se spune să fiu un tânăr cinstit.

Studenții plătesc taxe pentru a studia. Știm deja asta. Dar nu știm că pentru acești bani profesorii sunt nevoiți să presteze. Nasol cum unii profesori ăși bat joc de elevi prin chemări la examen la o oră și prelungirea perioadei de așteptare de până la 3 ore. Nasol cum unii profesori scriu cărți de toată jena și dau examene din ele, special pentru a le vinde. Jenant de asemenea să nu scrii cărți în limba în care predai. Nu sunt frustrat, sunt doar nemulțumit că în țara asta studenții (și elevii I-XII) sunt bătaia de joc a sistemului educațional și a profesorilor cu interes.

Aceasta e țara în care sunt încurajat să învăț.

De asemenea, urât să nu fie respectată Constituția. În ea se precizează că ești liber să îți alegi religia, chiar dacă ea este obligatorie în școală. De ce să ai lecții de morală și etică socială în școală, când poți învăța despre cutia milei, lupte religioase și că Queen e o trupă satanistă?

Aceasta e țara în care sunt încurajat să gândesc liber.

Hapciupalitică muzicală.

După lungi cercetări și voturi, plus asistență specializată, am decis: Cea Mai Proastă Piesă „Muzicală” A Începutului De An 2009 esteeeeee:


De asemenea, pentru o astfel de pioșenie falsă și isterică, trupa Vama se încadrează perfect la premiul de Proasta Satului.

joi, 28 mai 2009

Minunea, buriceala și vocea mea. Plus Mărgelatele.

Când am început să pun și eu gura pe undele radio am primit ceva reproșuri că „nu am voce, timbru și alte alea”. Așa e. Pe mine mă cam ocolește pubertatea, și asta deoarece o fentez cu veșnica vârstă de 18 ani fără de care nu mă afișez. Bărbos nu sunt, păros nu, început de chelie nici atât și timbrul vocal denotă un tânăr de 17 ani isteric, decât un angajat model de 20 și ceva de ani. Asta e. Sunt bucuros, o să trăiesc mai mult, deoarece îmbătrânesc mai greu.

Am ales un timp să fumez. Prost obicei. În primul rând sunt foarte zgârcit (la mâncare), și când am conștientizat că un pachet de (Eva) Kent e cât o șaroma am zis STOP! Mai bine cu mațul plin, decât cu plămânii goi. Vocea aproape la fel. De asemenea urăsc să fumez (chiar dacă recunosc, o mai fac) pentru că PUȚI după țigare. Și cândva o fată mi-a atras atenția. Țin mult la părerile altora. De ce am început textul așa...

...Păi azi nu am putut să dorm la prânz așa că am scanat programele la TV. Am dat de, ce a fost cândva „Șuetă cu Bahmuțeanu”, acum doar „Șuetă cu 0,5% din Bahmuțeanca” adică „Șușu cu Minune. Adiță Minune”. Interesantă abordarea. O emisiune relativ socială a ajuns complet manelistică. Să fie la ei acolo. Totuși am remarcat vocea bărbătească a Minunii. Dacă eu am fentat pubertatea, de Adiță a fugit! Ori e preșcolar, ori e strâns de... gât! Oricum, pe el sunt sigur că nu l-a criticat nimeni la intrarea în platou. Și apropo, în 2 minute de vizionare am aflat și cum se numește dansul maneliștilor. ATENȚIE! SUNTEȚI GATA!!?

BURICEALĂ! A IE!

Na maneaua neamule,
Că cultura nu mai e...

Am rămas fașcinat să aflu de numele dansului. În sfârșit spărgătoarele de semințe pe bulvard îmi pot caracteriza mișcarea spasmofilică. Eu le spun Mărgelate, deoarece sparg semințe mai cu spor ca Florin Piersic în celebrul film. Și apropo măi ciocoflendărițelor, cum ieșiți la agățat când gura vă este parfumată de 2 pungi de Nutline, și cojile de semințe vi se preling prin decolteu? De curiozitate...

miercuri, 27 mai 2009

Muzică de voie.

Astăzi am avut o zi foarte obositoare și chiar supărătoare. Cum acesta nu este un blog de stări, ci doar de păreri vă las cu o super-trupă. Nouă pentru mine: Al Jawalla! Audiție plăcută.

luni, 25 mai 2009

Fischeru` lu` Tata

De câteva zile am ajuns la piesa cu numărul 87 pe CD și de acolo nu mai plec. Deschid geamul la mașină, mă pierd printre mașini și rânjesc la privirile maneliștilor care nu înțeleg piesa și acordurile. E Led Zeppelin - Black Dog. Am realizat abia acum că această operă este melodia copilărie mele. Dacă sunt printre voi copii care au crescut cu colinde, Hrușcă, Abramburica, Ala bala portocala, eu nu. Fischeru` lu` Tata rupea lemnul mobilierului vechi pe acordurile Led Zeppelin și Deep Purple.

Îmi amintesc și acum ce amuzant (și exasperant pentru mama) era să vină tata puțin „murat” de la muncă. Nici nu mânca. Se răcea ciorba pe masă, dar lui nu îi păsa. Oricum nu este genul telenovelistic de aruncător de ciorbe reci pe geam. Se așeza în picioare în fața casetofonului, acesta fiind pe cea mai bună „treaptă” a mobilierului masiv, comunist, dar La Modă în perioada trecută. Era un Fischer radio-casetofon cu două boxe detașabile și cu două spații pentru casete. Prima, veșnic Led Zeppelin (prima parte a casetei, a doua fiind Deep Purple), a doua, pentru restul: Queen, Elvis, Santana, etc. Dacă se făcea curățenie în casă se începea cu Fischeru` și se termina cu el.

Trebuie să fiu recunoscător casetofonului lui Tata. Fără el nu auzeam „solo-ul ăla”, „acordul ăla” sau „versul ăla”. Și tata se spijinea pe raftul de lemn, cu capul pe braț și asculta. Nu se mișca, nici nu știam ce gândește. Era în lumea lui. Din când în când sunetul se strica, și umbla la două butoane.. oricum fără rost. Se mai prindea banda. O repara, o lipea, meșteșugărea și totul era aproape ca nou. Apoi mă chema lângă el. Mama nu se mai deranja, știa ce urma să zică. Eu mă așezam pe canapeaua din fața casetofonului și mă uitam pe tavan. Tata închidea ochii pe Kashmir și Child in time și totul era liniște...

Îmi amintesc de o singură noapte când eram obosit și am strigat din dormitor la tata să oprească muzica (în 99% din familii e invers). A oprit-o. Oare ce a zis tata? „Vai de mine... am creat un manelist!”.

Pe internet nu am găsit absolut nimic despre firma Fischer. Doar câteva anunțuri. Eu nu îl mai am. A dispărut împreună cu mobilierul masiv. Sper să îl regăsesc și promit că îl așez la loc de cinste în camera mea. Pînă atunci, tata se plânge de CD-uri, deoarece nu sună „original” și nu au... acel ceva.

Acum când scriu textul ascult piesa și tata spune „ce asculți...”, dar nu e de la Fischeru` lu` Tata:

duminică, 24 mai 2009

Omul se trage din maimuțe. Și maimuțele trag în om!

Ieri, înaintea partidei din Giulești (Rapid - Craiova), un grup de 20 de ultrași rapidiști se manifestau la metrou. Mai exact, pe tunelul dintre stațiile de metrou Unirii 1 - Unirii 2, animalele (omul este un animal) erau scăpate din lesă. Pe scările rulante, băteau cu picioarele în table, cu pumnii și urlau ca descreierații.

În acest amalgam de junglă am reținut două imagini:
- tocilarul din fundul grupului care se manifesta mândru nevoie mare. Ochelarii „fund de sticlă” îi ofereau o imagine de o duritate inimaginabilă.
- cei 2 polițiști comunitari care au dorit să pună capăt „dezmățului” auditiv și vizual, dar nu au fugit pe scări pentru a-î prinde la capăt... au stat la rând la scările rulante și se uitau amenințători spre galerie: „Vă prindem noi. Să vedeți atunci ce mamă de bătaie o să ne dați!”.

sâmbătă, 23 mai 2009

Păunescu Poponescu.


Aflat la o emisiune televizată, împreună cu un preot și Remus Cernea, poetul național, cel fără de dosar de securist, a început să urle și să tune că el nu acceptă să fie contrat de către un tânăr care nu are opere și cultura lui generală.

Cine este Remus Cernea? Un activist român împotriva discriminării bazate pe credință sau religie, partizan al separării dintre Biserică şi Stat şi fondatorul asociaţiei umaniste şi seculariste Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă. Dar CV-ul domnului Cernea este impresionant. Are mai multe gesturi umaniste decât BOR-ul și Păunescu la un loc. De ce? Pentru că Păunescu are de acoperit o nevastă/ copilă criminală (accident auto, crimă, o familie), iar Biserica are nevoie de donații.

Păunescu a tunat și a fulgerat: „Cum îți permiți tu să îmi comentezi mie părerile!?”. Da chiar măi Cernea?! Tu ai 2371287 poezii scrise? Ai un pamflet de carte - „Manifest împotriva becalizării României”. Tu ai lins piciorul scaunului ca Păunescu? Bă băiatule, să îți bagi mințile în cap!

Vă imaginați cum a decurs dialogul dintre Păunescu și Cernea, nu? Oricum am înțeles. Păunescu e Anti-gay, deoarece probabil o lume gay nu îi oferă fetei lui oportunitatea unui bărbat. Poate îl lovește cu mașina. Îi recomand lui Păunescu să recitească pasajul din biblie cu:

  1. Şi a ieşit Lot la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul,
  2. A zis către ei: „Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.
  3. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!”
(Pasaj din Vechiul Testament - Sodoma și Gomora)

Pe lângă flăcările poetului, preotul puncta „Domnul Păunescu a spus foarte bine... Domnul Păunescu, un geniu.... Domnul Păunescu, ahhh domnule Păunescu, ohhh daaaa....așa Păunescule, daaaa!”. Ați înțeles voi.

vineri, 22 mai 2009

Tânăr și naționalist.

Cu ocazia paradei gay de anul acesta, creierele înfierbântate ale intoleranților au fost din nou supra-solicitate. Exemplul este dat de următorul mesaj apărut pe internet:

„Tânăr, inteligent, naționalist, stare financiară bună - caut bâte și lanțuri, cărămizi sau borduri, torțe și petarde pentru a întâmpina cum se cuvine așa zisul marș al diversității, denumit printre altele și Gay Fest.”



Ok. După ce v-ați minunat la acest text, hai să îl disecăm, precum o broască râioasă.

- tânăr = și neliniștit? Nu ai o facultate la care să mergi? O slujbă? Altă treabă?
- inteligent = fariseu mic...
- naționalist = parcă erai inteligent, nu? Oricum, ce are Gay Fest cu faptul că tu ești leșinat după România, dar nu faci nimic pentru ea?
- stare financiară bună = asta explică faptul că ai mult timp liber. De ce nu ai scris că ești și „focoasă” și vrei să încerci „de toate”?
- bâte și lanțuri = ești omul cavernelor?
- cărămizi sau borduri = ești inginer sau rudă cu Videanu?
- torțe și petarde = dacă ai creierul în fum nu ai nevoie de torțe. Petarde găsești și în anturajul tău.
- cum se cuvine = asta spun și jandarmii când te bat pe stadion că ești o maimuță schizofrenică.
- așa zisul marș = e un marș.

E foarte posibil ca la ora la care citești acest text deja să fie lupte la Unirii, sau nu... oricum nu contează. Au și ei o satisfacție.

De ce se poartă așa membrii BOR și ND? Pentru că așa îi învați liderul lor biblic. Să arunce cu pietre, borduri, cărămizi, petarde, bazooka. Lumea civilizată ce părere are?

miercuri, 20 mai 2009

Pentru educație!



La votare!

LaserTârg în LaserMaxx!

În aceste zile nu am putut să mai scriu deoarece am făcut exerciții: flotări, flatări, genoflexiuni, mers pe burtă pe sub sârmă ghimpată, trageri în poligon și trageri în țeapă. Toate acestea pentru Cupa Bloggerilor la Laser Tag. Dar... degeaba!

Am plecat la concurs cu moralul destul de ridicat, deoarece suntem o echipă de „Pofticioși după victorie!”. Ahoi marinar! Degeaba am făcut atâtea antrenamente în Quake 3 Arena, dacă am jucat împotriva unor Terminatori, Van Dami și Soldați Universali. Adică am ieșit pe ultimul loc. Nasoală treaba dar... asta e. Ne-am distrat și am făcut mișcare. Oricum, și se poate dovedii, am fost cea mai amuzantă echipă! Numai glume, râsete și iar glume! Suntem pe primul loc la umor.

Echipa noastră: Pofticioasa Șefă (a.k.a. Pofticiosa Criminală), Ade (Distrugătoarea), Teo (The End), George (Kiwi Legendaru`) și Cutuma (The Ripper). Cei 5!
Cum a fost pe front? Păi cam toate visele mele de a face vreodată armata s-au năruit. Dacă eram în Irak, probabil, eram băiatul cu apa sau nebunul care a fugit cu tancul la Disneyland. Oricum, dacă echipa Simonei și a lui Răzvan a fost așa bună, propun un joc de Laser Tag în Afganistan... finala lor.

După cum o să se observe și pe film, doi blogări (de BGS probabil) vor spune: „I-am bătut de i-am ascultat cu urechea! HĂ HĂ HĂ!”. Era vorba de noi. Trebuie să precizez că ne-au ascultat pentru că avem darul de a comunica. Deci VORBEAM!

P.S. - citat de pe invita.ro:
„Cat despre Pofticioasa Sefa citez un dialog intre doi membri:
"Se putea si mai rau..."
"Da, dar nu cu mult."

That's the spirit!”

duminică, 17 mai 2009

Depeșă pentru depechari.

Salut depechari,
Aici Sfântul Duh.
Băi îmi pare rău pentru concertul vostru, sincer îmi pare rău. Chiar vorbeam cu cei 40 de Mucenici ce mișto ar suna până la cer și înapoi „Enjoy the silance”, că e multă gălăgie rău pe Terra. Dar asta e... vin în toamnă. Cred...

E în felul următor. Ce zic eu acum, rămâne între noi. Există unu isteric și roșu la față și la port acolo pe la voi, care vrea mai degrabă carne în frigider decât muzică în urechi. Ironic, numele lui e chiar biblic.... pe alocuri. E și ăsta cred că e manelist. Că nu știa nici o boabă despre Depeche Mode. Cred că e manelist. Oricum a coclit urât blocurile din zona lui. Ca să fiu direct, și în Rai e minune cum încă mai e barosan prin zonă, dar noi sfinții nu avem timp să facem cultură politică la biserică, deci probabil d-aia se votează ca-n codru.

E, acum să fiu sincer, ăsta micul are niște chestii socoteli acum în perioada asta și nu prea avea loc de voi. El vrea să facă Sfânta Milostenie că așa e în perioada asta. Și ne cam miroase a carne și nouă.

Nu vă supărați pe noi, dar o să mai aveți concerte... Nu e așa că a fost bucuria la faza cu AC/DC?

Vă salut de sus,
Sfântul Duh.

sâmbătă, 16 mai 2009

Bravo RomâMICA!

vineri, 15 mai 2009

Pe aici nu se... tolerează.

Eram la ora de Istoria Presei (la puținele la care ajung) și toată clasa era prinsă de discuția profesoarei. Mai puțin o domnișoară care din neant a tresărit:

”Să vedeți ce am pățit acum câteva zile. Eram la metrou. Și metroul era aproape gol, multe scaune goale în jurul meu. Am urcat și m-am așezat lângă un bătrânel. Un țigan care a urcat la stația următoare, unde putea să se așeze? Lângă mine. Și...”
și ce! Ai murit? Ai luat râie? O unghie ruptă? Sidefată mică ce ești...

Spre rușinea mea, am reacționat destul de puțin. Am spus undeva din spatele ei un „și?”... și așa am rămas. Nu poți intra într-o astfel de discuție despre rasism cu oameni care sunt toleranți, dar „îmi doresc să moară toți țiganii!”.

Că tot vorbeam de toleranță, am aflat azi din presă că deputatul Buda (nu e vina mea că are nume de WC. Dacă era curpapier, bideu, sau perie poate suna mai bine...) a pus punctul pe i. Fără nunți gay în România. Bine tată, am înțeles, deranjează să îi vezi că se țin de mână, dar mori?! Olandezii mor? Americanii mor? Eu sincer îi văd că trăiesc bine mersi. Dar nu încep să discut despre asta că o să primesc comentarii penibile gen: „wow. tu aperi pidoznicii! HĂHĂHĂ!

Domnul Buda a declarat că suntem o țară ortodoxă. Greșit nenea WC. România este un stat laic. Poate pe ÎPS (Înalți Prea Securiști) îi doare sufletul să lectureze Constituția, dar pe mine nu. Sunt predominant ortodocși, dar asta nu înseamnă că ei fac dictatură religioasă. În primul rând nu cred că sunt 85%. Ateii și alții preferă la referendumuri să spună religia de botez. Revenim...

Dacă sunt majoritari creștinii ce? Omorâm gay? Catolicii? Budiștii? Evreii? Țiganii? (oare câte „da”-uri obțin la întrebările astea). Nenea deputat Buda, ești de cacao. Tu reprezinți o națiune, NU o religie. Pentru religie sunt preoții, care se vând politic regimelor (legionar, comunist, capitalist) și încalcă „de probă” cele 10 porunci.

Pot să îmi dau cu presupusul în legătură cu declarația domnului Buda? E campanie electorală și cel puțin de ochii vecinilor românul tot ajunge la Biserică. Te pui bine cu popa, popa te pune bine cu enoriașul sub prelata spovedaniei.

Vorba aia, popa pupă poala politicii... sau vice versa.

joi, 14 mai 2009

12:19

Culmea ironiei. Stau pe deal la Mitropolie și citesc TLP. :)) Așa da! De ce stau aici? Pentru că mai am timp de pierdut și prefer să stau în liniște aici unde îmi pot distruge timpul liber. Abia acum realizez gravitatea pozei făcute de mine de Paște când dealul era blocat doar pentru Înalte Prelate. Am făcut turul dealului de 3 ori până să înghesui mașina pe un loc de bicicleta.

Restul zilei o să fie la fel de „isterică” precum prima parte. Un drum la un ziar, un prim examen neintrat, dar picat pentru neprezentare, una bucată muncă în folosul dezvoltării naționale și în final una bucățică de concert Pistol cu Capse. Bucățică deoarece și mâine e o zi de muncă și dacă nu dorm o să mă auto-distrug.

În contianure, pentru voi:

miercuri, 13 mai 2009

Ai restanțe ai prestanțe!

A început perioada de grație pentru mulți și trebuie să precizez că scrierile mele pe blog vor fi ceva mai rare, dar sper să nu fie mai seci. Acum resimt și eu rezultatele unei absențe de la facultate de un semestru, dar este imposibil să ajung la facultate cu atâtea proiecte/ joburi/ vieți. Nu-i nimic. O scot eu la capăt. Acum îmi bat capul cu o „foto informație”, temă la o materie la care nu am fost niciodată, nici nu știu cum arată profesorul, dar am dorința acerbă de a intra în examen. O restanță nu e chiar dorința mea...

Tot astăzi am terminat de înregistrat și prima ediție a emisiunii Punk up your life! După nume cred că vă dați seama despre ce e vorba. O emisiune de o oră, sâmbătă de la 21, cu de toate din domeniu: știri, concerte, istorie, filme (de ce nu?), ecetera ecetera. Muzica va fi de la Ramones, Sex Pistols, The Jam, până la Leftover Crack, Toasters, ș.a.m.d. Pe 103,4 Fm sau pe net (click pe blog unde e sigla RRM Student FM!).

Cam atâtea am avut de precizat până acum. Sunt în mașină la marginea capitalei, în ploaie, și aștept... și de asemenea mă aștept să se termine bateria la lăptuci cât de curând.

Audiție plăcută:

luni, 11 mai 2009

22:35

Toată ziua am avut un junghi intercostal/ o suferință fizică în organul intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracțiile sale ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare. Acesta este și statusul meu pe mess, iar lumea se întreabă „de ce atâtea cuvinte!?”. Pentru că durerea e lungă precum propoziția.

Mă amuz de Adriana care se plânge de 0,5% din problema mea de acum câteva zile: performanța deficitară și de faptul că uneori oamenii vor mai mult. Așa e, dar cică trebuie să aștepți. Dacă îl prind pe Aștepți îi rup picioarele!

De asemenea, Tibi instaleaza Quake 3 Arena ca să ne împroșcăm creierii virtuali pe net. În liniște și pace, cu o crenguță de măslin de gât.

Ade mănâncă la Mc la ora asta și nu se plânge de celulită deoarece la cât am plimbat-o pe jos prin București nu își mai face griji.

Sergiu spune să dorm că mâine avem emisiune și să nu fiu „distrus”.

Cam asta are loc acum. Plus:


Tokyo Palace Ska Orchestra - Saraba Tomoyo
Asculta mai multe audio Divertisment »

Undeva în București

Undeva în București, într-o scară de bloc, există acest loc. Ce semnifică? Care este tema? Cine are habar câștigă un scaun la cap. Nu pe cel din poză.

vineri, 8 mai 2009

Intrați, donați, nu cumva să parcați!

Amuzant?

Tocmai ieri, Boanchiș (7 Plus) declara că începe să îi fie rușine să precizeze că este ziarist, și chiar dacă eu nu am nici măcar facultatea terminată, trebuie să recunosc faptul că domeniul este plin de incompetenți.

Dimineața la emisiune obișnuiesc să mai caut ceva știri prin presă, pentru că de, doar nu o să îi spui omului la 8:10 dimineața ce ai văzut tu acum două zile la TV. Și după ce termin cu publicațiile serioase, intru puțin prin monden (Click, Libertatea, CanCan). Inevitabil, de multe ori acolo mă blochez cum se blochează paranoicul/ ipohondrul/cutremuratul pe OTV. Mă lovesc de vedete gravide care fată pe ureche ca în povești, de cântărețe care fac - nu cântă - live-uri cu mixerul în mână sau alte rahaturi care produc isterie în orice Maxi Taxi. Acum în presă văd că reapar cazurile cu neveste sau soți disperați, cu divorțuri duse la statutul de circ și viața lor de mare tristețe, care mă fac să mă gândesc la Lucica din Poplaca, în plin divorț cu parul, bătută în fiecare seară pentru că a zis „partaj” în casă și cu o singură pretenție: să plece cu copilul. În general, la „Bucale”, fafaștoaca vrea copilul... și casa, mașina, numele, banii, aurul, 1 rinichi, puțintel ficat toate la pachet cu răzbunarea de rigoare. În cazul apărut recent, fosta doamnă Moculescu (cred) era într-o emisiune cu una din alergătoarele de vedete (a.k.a . ziaristă). Cât am urmărit problema, Moculeasca primea sfaturi de la ziaristă și pe alocuri - scuze anticipate pentru expresie - era pupată sub coadă. De ce nu a mers duduia la terapie de familie? Și de ce ai lăuda excesiv o femeie care recunoaște că a greșit și pe alocuri are ieșiri demne de Vadim Turbo?

Am deviat de la subiect, și revin la marea mea supărare. Ziarul Click are o rubrică de umplere a site-ului: POZNELE ZILEI. Toate bune și frumoase, hi hi hi și ha ha ha!, doar că, poznele sunt de un PROST și NESIMȚIT de nemaivăzut. Cine se ocupă de rubrică dă dovadă de o incompetență catastrofică. Trece singur strada?

PÓZNĂ, pozne. s.f. (Pop. şi fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârneşte râsul. 2. Situaţie, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudăţenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – Et. nec.

Îm pozele selectate de CINEVA, avem oameni revoltați, oameni săraci în condiții mizere, tineri cu handicap, animale stropșite și COPIL RĂNIT ÎN BOMBARDAMENT! Toate acestea la rubrica PozNele Zilei. Îi este așa greu unui ziarist să facă un articol competent pe baza unei poze și să nu trebuie să arunce „amuzanta” aiurea? Da!

Să punem problema ca la DEX. Nu este deloc hilar un om revoltat! Este regretabil că familii de țigani trăiesc mizerabil în Serbia, dar contrar definiției din DEX, este foarte grav ca un om să aibe o asemenea soartă (poate cine a postat poza cu țiganii a văzut măcar un documentar despre situația țiganilor din Serbia). Nu este o ciudățenie să văd un copil rănit grav în război! Revoltătoare este încadrarea pozelor, deoarece în alt context, ele prezintă realitatea.Felicitări. Pentru cititorii blogului, am păstrat la final un strop de „amuzament”, marca ziarul Click!

Muhahaha!

Am un blog dat dracu` , cum se zice în popor. Păzea că vin cu CIP-ul peste voi :))

joi, 7 mai 2009

Dansezi = EVIL!

Am ajuns să apăr maneliști. Nu știu dacă vă vine să credeți, dar așa e. Și de ce nu, dacă au dreptate! E în felul următor, o profesoară, în tinerețe, a dansat într-un videoclip. Videoclipul unor băieți care dau cu gura pe manele. Nasol, asta e, mai bine nu pot sau nu știu, dar fata a făcut un ban în studenție și unul decent, deoarece în clip apare FOARTE decent îmbracată, față de alte maneliste, iar vedetele autohtone cu care se intoxică elevii (Crudu, Senzual, ecetera ecetera) sunt fafaștoace pe langă tânăra profesoară.

Dar NU! A dansa este lubric, nașpa, urât, malefic, incredibil, senzațional, nepotrivit, neortodox, armaghedonic (cuvânt nou!). Cam așa reacționează genul de profesori care în școală aveau ceva cu pletele mele, cu gusturile muzicale diferite și cu vestimentația personalizată. Educație făcută ori la Agapia ori în beci.

În semn de solidaritate pentru profesoară, în timp ce scriu acest articol dau din buric și cap pe Nirvana și reamintesc tuturor că, așa cum există „dumnezeul săracilor/ bogaților/ mârșavilor/ ecetera”, există și Zeul Proștilor, care după viață o să îi oblige la Negândirea Veșnică.

Ce are sula cu prefectura? Dacă tânăra profesoară abandona școala ca să vândă la butic (salariu mai mare) era bine? Adică nimeni nu vede că tânăra are DEMNITATE! DORINȚĂ! INTERES PENTRU A PREDA! Calitate care lipsește grosolan de multe ori la catedră.

Oare dacă ar fi o oră așa cum ar fi pentru profesorii ăștia anti-lubrici:

Vrei țigară și te arzi!

Nu știu cum am nimerit pe blogul (mare eroare) Bahmuțencei, dar avea un articol despre Eva Kent, și trebuie să recunosc: îmi plac bălăcărelile între proaste!

Povestea era în felul următor: Bahmu o vrea pe Kent la emisiune (cică are emisiune) și Eva începe cu ifose. Că vrea mașină, că pe aici - pe dincolo, ecetera ecetera. Toate bune și frumoase, pentru un rating lubric (cuvânt nou!), da fandosita porcoasă vroia și 200 de euro pentru apariție. Pfuai! Cum să ceară bani ca să apară la TV în prime time? Păi ușor. Emisiuni cretine de genul au promovat astfel de veNdete și acum e și LOGIC să aibă pretenții!

Supărată că nu a primit suma, Eva a promis că nu mai apare la emisiunea respectivă. Aștept să o trateze toți la fel și ușor ușor să vedem și noi ceva interesant la TV. Și poate o să o cheme și pe Bahmu la TV și nu o să îi placă brânza pe care o primește, rezultă „PA PA!”.

Uite așa ușor o să avem și noi emisiuni TV, dacă nu idilice, măcar normale. Asta că tot spunea Botezatu că el vrea cultură la televizor. Apropo, cum de a ajuns Botezatu să reclame prostul-gust pe care îl cultivă? Nu e ironic? BA DA!

marți, 5 mai 2009

Job-ul anului!

În timp ce zeci de mii de oameni de pe Terra se bat pe un job urât (administratorul unei insule tropicale - Insula Mare a Brăilei), o doamnă deține cel mai bun loc de muncă din România. Chiar pe sub nasul nostru...

luni, 4 mai 2009

Știrile de la hora cinci!

Acum! În România! În Lacul Pantelimon! APĂ! și...

Atenție se ridică!

Locuiesc în sectorul 5 și nu am avut de a face cu acest fenomen numit „ridicări de mașini” din două motive:
- Vanghelie probabil a fost prea ocupat ca să facă o firmă cu care să mai fure niște bani;
- parchez regulamentar chiar dacă las mașina la 100 de metri de locul unde vreau să ajung;

În sectorul 2, cu dedicație de la primarul Onțanu, se ridică mașini într-o veselie. Chiar și cele parcate regulamentar în spicul de pe marginea bulevardului. Cum se procedează? Foarte simplu. Oamenii cu Fortralul (mașina de ridicat) se plimbă pe bulevard și care mașină nu este parcată regulamentar - după mintea lor - este ridicată și dusă la dracu-n praznic spre Afumați. Intervine și poliția pentru aplicarea celor 3-4 puncte de amendă.

Cine ridică mașinile? Un finanțator al PSD-ului, Ilie Ciuclea, care deține firma de mare succes SC SUPERCOM SA. Poate sunteți curioși, mai ales cei din sectorul 2, ce va face Onțanu cu cei aproape 600 de lei de care am fost lipsit astăzi... NIMIC! Banii rămân în buzunarul lui Ilie Ciuclea, iar la primărie ajung doar obosiții de 150 de lei din amenda poliției.

Vă îndemn pe toți care știți că ați parcat corect să contestați atât amenda poliției (termen de 15 zile), și să încercați să vă luați banii de la Ciuclea. La ridicarea mașinilor se face o poză. Abia aștept să îmi văd mașina parcată regulamentar...

Ca un scurt istoric: ridicarea autoturismului (de pe loc bun sau nu) vă costă aproximativ 600 de lei. După 48 de ore o să mai plătiți 200 de lei/zi de hoție. După 30 de zile am aflat că mașina - posesie personală - este pusă la licitație. Ești șocat?! Și eu, dar nu trebuie și doamna Ciuclea să meargă la Monaco cu Vuittonu de mână?

Programul de ridicare „Ciuclea” din sectorul 2 a fost implementat imediat după ce Onțanu a câștigat un nou mandat, că dacă se făcea înainte nimeni nu îl mai vota. Clar! Și dacă boss-ul de la SUPERCOM a finanțat campania social-democratului, nu e normal să își scoată și el banul? Răilor și neînțelegătorilor. La licitația pentru câștigarea dreptului de a ridica mașini a participat o singură firmă... ăăă... a da: SUPERCOM!

Ilie Ciuclea a declarat: „Taxele pe care noi le percepem sunt cele mai mici din București. Nu ridicăm decât acele mașini parcate rău-voitor (hai nu mai spune!) pe spații verzi sau care blochează circulația. Persoanelor cu venituri mici li se fac reduceri de până la 80 - 85% (la studenți ce reduceri aveți?). Daca nu eram eu (O, TU ZEUS!), erau alte firme care făceau același lucru. Programul nu va dura mai mult de un an (din august 2007 până în...), până când se vor construi parcări, iar apoi, ca și în Occident (ești arestat?), vor fi ridicate doar mașinile celor care refuză să folosească parcările".

duminică, 3 mai 2009

Coincidență

Îmi plac concidențele. Ascultam SKA-P când...

Campanie electorală...

În timp ce scriu aceste rânduri, Băsescu demonstrează că este un politician versat și se spală numai cu Băile de Mulțime, iar Geoană este același isterrrric țipătorrrr carrrre urrrlă că nu o ducem bine. Vanghelie vorbește „cuvinte mari”.

1 Măi!

Categoric vremea nu a ținut cu nimeni de 1 Mai, dar asta nu a fost o piedică în calea românului disperat să iasă „la paranghelie” în această zi minunată. Cum a fost? Păi în Vamă nu am reușit să mă fac prezent așa că aștept și eu cu nerăbdare primele impresii de la botul mării. Presupun, că a plouat la un moment dat, că toată lumea era beată și pe undeva se mânca o mare ciorbă de văcuță cu 6 lei. Nu? Dacă nu a fost așa e nasol. Cumva Q7-uri în Vamă și primele acorduri de manele? Ceva care să îmi ungă pipota de prezicător?

În București a fost același fiasco. Poate traficul UN PIC mai lejer, dar tot un haos la origini. Important e că PSD-ul a dat mici și bere, dar nu în scop electoral. Nuuuu! Cum a spus și un domn din PSD (cel cu manechinuitele în Parlament), micii au fost dați pe gratis deoarece „este un chin să ai într-o mâna banii și în alta berea sau micii”. Eu am o completare: este un chin să nu ai într-o mână bani și în alta un buletin de vot. Oricum un deliciu de sărbătoare, curios, nu am voie cu bicicleta în parc dar am voie cu campania electorală. Până și social democratul Adrian Severin (europarlamentar) a taxat mita electorală a colegilor. Oare Vanghelie ce a precizat? Că sunt mici „pă persoană fizică”? Alt lucru curios, acești mici ai „întrajutorării” nu au fost oferiți și cerșetorilor. De ce? Pentru că...nu au BULETIN!? Și nu pot vota?! Oare?! Hmmm... PSD-ul este ca un pește. Îi tai capul și tot se zbate.

La televizor? Porcării... O manelizare în simbioză cu glume comuniste și vestimentație „șoimărească”. Plus, calupuri întregi de interviuri: „Cum a fost pe vremea comunismului?”. Am și eu o întrebare? Programele TV nu au arhivă?

La munte? Nu am ajuns nici acolo (am ratat petrecerea cu pastramă, motiv de maximă tristețe personală), dar la pădure unde am fost am avut parte de un gratar delicios. Micii au sfârâit, berea a făcut spume (pentru alții) iar mingea a bubuit de la un om la altul. Trebuie să precizez că Jimmy Hendrix la iarbă verde merge de minune, mai ales atunci când acoperi toate manelele și lăutăreasca din jur. Când a început furtuna am plecat, dar nu am putut evita coada de mașini de la intrare în București, semn că bucureșteanul a petrecut exact ca și mine... scurt.

Mai este nevoie să precizez că în pădure mai întâlneai dealuri de gunoaie? Nu. E prea greu pentru român să pună o cutie de bere într-o pungă de plastic... mult prea greu.

P.S. - De ce românii au o preferință nebună să iasă în masă la grătar de 1 Mai când sunt zeci de weekend-uri pe an, fără semnificație, dar mult mai ieftine și fără aglomerație?

Template by - Abdul Munir | Daya Earth Blogger Template