Oraşul se transformă.

Sau mai bine zis oamenii se transformă.

Ori înebunesc eu, ori totul e pe dos sau ilogic. În metrou, un mijloc de transport foarte nesuferit deoarece ai impresia că toată lumea te priveşte, o domnişoară (chiar avea toate trăsăturile unei domnişoare), prezenta în dotare una bucată "măr al lui Adam"! Ştiu, e şocant, medical vorbind nu vezi aşa ceva niciodată, decât la Gay Parade, dar acolo în faţa mea era un mare măr ataşat unor craci lungi, fund bombat şi sâni proeminenţi. Şi nu eram singurul care se freca la ochi. tot vagonul încerca să înţeleagă. Oricum, domnişoara era foarte flatată de aceste priviri, şi spre dorinţa mea interioară, sper să nu fi avut sub fustă ceva ce îţi elimină din start feminitatea.

Un alt fenomen de schimbare complet aiurea este de partea bărbaţilor (nu toţi, nu este un text de generalizare, cine se simte, tastatura sus!). Ştiţi gravidele care deja au burtica mare şi poartă bustiere sau tricouri pe jumate din ea? Idem, burtoşii care sunt gravizi cu berea în n-şpe luni, şi îşi poartă burta pe afară, răsfirată peste pantaloni.

Pentru domnişoarele amatoare de bărbaţi "bine făcuţi" (în sânge), avem şi bărbatul cu sâni. De 2 feluri:
- sânii mari bombaţi, lucraţi în sala de forţă (nu la bibliotecă), alimentaţi cu steroizi, ce ajung la un frumos rezultat asemănător Pamelei Anderson.
- sâni lăsaţi (pere), antrenaţi 24/24 la televizor cu mâncare la bot, care ajung la un frumos rezultat asemănător bunicii Agripina.

Următoarele schimbări sunt de ordinul psihicului. Observăm în autobuz câte o domnişoară la 44 de ani, cu ochelari cu dioptrii mari, cămaşa bunicii apretată şi o fustă închisă la culoare ce mătură podeaua, şi lecturează. Citeşte cu poftă lucrarea unor "artiste, cântăreţe, femei de succes", care se declară la fel de pure şi inocente ca frigida din RATB, dar au descoperit cheia succesului prin cartea "Cum să înţelegi bărbaţii". E ciudat cum tot mai multe femei, majoritatea cu mariaje nefericite, "învaţă" să înţeleagă bărbatul (a dracu specie!), din cărţi scrise de femei. Femei care în multe dintre cazuri nu sunt nici medici, nici sociologi şi nici bărbaţi nu prea au cunoscut.

De partea cealaltă, bărbatul (neînţelesule!), tânăr/bătrân nereuşit pe plan profesional, cu o sumă mică strânsă sub saltea, care în mod normal ar trebui să se gândească la ziua de mâine, citeşte şi se documentează, din cărţile unor anonimi, "Cum să faci bani din nimic". Poate primele 7 volume în valoare de 450 de lei nu sunt elocvente, dar te asigur dragule cititor că după ce îţi cheltui şi banii de mâncare pe ultimele 3 volume, o să realizezi că ai intrat în lumea afacerilor. Păcat că ai început cu falimentul.

Zâmbiţi. Mâine...e luni şi o luăm de la capăt.

Cum s-a sinucis sufletul.

E seară. Sunt puţini oameni în staţia de metrou, prea puţini să bage de seamă că mă plimb aiurea şi calc apăsat pe ritmul melodiei. Un tânăr cu plete parcurge deja de 100 de ori peronul, cu o expresie a feţei ce nu arată nimic. E doar un om palid care merge...şi merge...şi merge. O doamnă aşezată pe bancă se uită speriată în zare de frica beţivului care tocmai s-a aşezat lângă ea. Poate vrea să plece, poate nu, dar şi noua ni se întâmplă să tragem de oasele noastre spre a ne ridica, chiar dacă suntem obosiţi, dar compania este mai mult decât neplăcută.

Metroul nu mai vine şi devin nervos. Micile ecrane de la capătul peronului nu mă surprind niciodată...mă văd o figură îndepărtată şi neinteresantă. Mă uit în gol spre şine şi îmi amintesc că prin toate acele fiare circulă curent şi odată atinse cu ambele picioare, te străpunge cu o putere uimitoare...şi te prăjeşte EFECTIV! Un mijloc de transport în comun şi atâtea posibilităţi de a murii.

Adierea metroului din sens opus se simte din ce în ce mai apăsat şi mă îndrept absent spre marginea peronului, să observ faşcinat cum apare "luminiţa de la capătul tunelului". Sunt foarte aproape de margine şi sunt exact în capătul unde metroul vine cu viteză. Mereu am fost speriat de ideea că cineva, oricine, mă va împinge în faţa metroului. Nu ştiu de ce, dar când metroul s-a apropiat am început să mă îndepărtez de margine şi m-am întors cu spatele. Eram la jumătatea peronului, cu spatele la metroul care tocmai venea şi timpul se dilata...metroul venea...şi simţeam cum mintea vrea să sară, din curiozitate, din curaj, din prostie, în faţa lui...era mai aproape...şi aveam zvâcniri "să mă întorc?"...viteza metroului creştea!...şi atunci o parte din mine, ca un eu fantomatic, a făcut o întoarcere de 180 de grade şi s-a aşezat ca un maratonist în poziţie de start...metroul vine!...de undeva se aude un scâşnit de şine ce îmi dă startul...e tot mai aproape!...în paralel cu el, la fiecare secundă, eu înaintez cu viteză....aproape a ajuns!...calc marginea care îmi delimitează spaţiul pe peron...becurile metroului ies din tunel!...mă împing disperat înainte...metroul ZBOARĂ spre mine!...planez...simt răceala fuselajului!...şi...

Mă trezesc...

Drogurile continua sa faca ravagii!

Cu ceva ani in urma, aveau loc campanii ce explicau riscurile consumului de droguri. Se tineau concerte, marsuri si adevarate speech-uri. Acum totul e schimbat, campaniile din ce in ce mai surdo-mute la atentionarea si prevenirea fenomenului “droguri”, parintii de multe ori speriati de subiect si “prevenirile” de multe ori patetice, primite in scoala, nu au trezit niciun sentiment celor care se apuca de droguri pentru ca e “cool” sau pentru ca asa face toata gasca. Tinerii sunt lasati de capul lor si considera ca ceea ce fac este bine.

Agentia Nationala Antidrog a realizat un sondaj din care reiese ca in toata tara sunt aproape 8,6% din populatie, adica 1,3 milioane de persoane care s-au drogat macar odata cu droguri ilegale sau medicamente. Si ca si cum totul nu ar fi de ajuns, si numarul mare nu ar insemna nimic, in Bucuresti sunt numai 2 centre de dezintoxicare! Cineva nu constientizeaza pericolul consumului de droguri si faptul ca sunt multi consumatori, iar aceasta indiferenta face victime tinere si nu numai.

Victima de la... 11 ani
Cel mai consumat drog, si probabil cel care va ramane mult timp in top, este cannabisul, intr-un procent de 1,5%. Drog care se “muleaza” perfect pe orice stil muzical care ia amploare, printre cele mai ieftine si cel mai rapid de gasit, cu o dificultate de doar 40% de gasit in maxim 24 de ore. Circula si o gluma ca “cannabisul se cumpara ca painea, doar ca la brutarie inchide la ora 20:00”. Socant este si faptul ca recordul pentru debutul in consumul de “iarba” a fost de 11 ani, varsta la care cei mai multi copii isi imita parintii fumatori, pufaind creioane. Si pentru a-si respecta statutul de “drog al tinerilor”, aproape 80% din consumatori au mentionat o varsta de debut de pana in 24 de ani, procentul scazand considerabil odata cu inaintarea in varsta.
Bucurestiul “ii fruncea”, depasind cu un neverosimil 2% orice alta zona din tara, avand si un procent de 1,5% pentru tinerii intre 15 si 24 de ani, fata de 0,3% pentru cei in varsta de 25-34 de ani. Spre deosebire de droguri ca heroina care sunt consumate in medii sarace si cu un statut educational mai mult decat redus, marijuana este preferata intelectualilor, majoritatea “abonatilor” avand studii universitare. Cu cat nivelul educational este mai ridicat cu atat consumul experimental de cannabis a fost declarat de un procent mai mare de respondenti.
Cannabisul provoaca o dependenta psihica, “placerea” fiind savurata de tineri, dar cu efecte rapide ca pierderea puterii de concentrare, distrugerea neuronilor, si cresterea riscului de aparitie a cancerului. In cazul intoxicatiei cu cannabis, utilizatorii pot suferi de: mania persecutiei si paranoia; incoerenta in vorbire; confuzie; anxietate; depresie; reactii de panica; halucinatii vizuale; delir si multe alte efecte adverse. Dar nimeni nu ia in seama aceste lucruri din moment ce multe petreceri din tara incep cu marijuana in “meniu”.

Falsa euforie si buna dispozitie
Un alt drog consumat cu precadere de tineri, de data aceasta cu bani si multe seri in cluburi, este ecstasy. Acesta face parte din categoria amfetaminelor si mareste viteza de reactie a corpului, oferind o stare de euforie pentru 4-6 ore. Majoritatea celor care se drogheaza cu ecstasy au declarat ca le imprima o stare de bine, cei mai timizi devenind comunicativi, iar perceptiile senzoriale se intensifica. Dar toata aceasta “fericire” are efecte dure asupra inimii, care din cauza presiunii arteriale marite poate duce si la deces. In combinatie cu alcoolul, medicamente sau alte droguri, rezultatul este de cele mai multe ori dramatic, iar daca acesta nu se opreste din efort fizic, poate murii de suprasolicitare.
Cu un procentaj de 0,4% pe tara, este departe de bine cunoscuta “iarba”, dar are adeptii ei,si acest drog avand o varsta de debut de 14 ani, exact cand “pustimea” descopera anturajul, adrenalina si pericolul. Bucurestiul are un procent de 1,8% consumatori, singura grupa de consumatori identificata fiind cea de 15-24 de ani, pentru ceilalti respondenti procentul fiind sub 0,1%. Ca si in cazul cannabisului, persoanele cu studii liceale sau universitare au recunoscut ca au consumat ecstasy, probabil pentru conservarea materiei cenusii...cine stie?! Si acest drog se obtine relativ usor avand un procentaj de 37,9% dificultate.

Moartea alba pierde teren
Cu acest avant de droguri, cineva iese in pierdere. Cocaina si heroina pierde teren in fiecare an, ajungand la un procent de 0,2% fiecare. Mortalitatea si ambitia unor consumatori a dus la scaderea consumului si totodata si perceptia riscurilor consumului de heroina de 14,7%, si cocaina de 14,8%.
Cocaina este una dintre cele mai periculoase substante stupefiante, deoarece creeaza dependenta imediat, actionand asupra creierului. Efectele dureaza doar 30 de minute, dar depresia si starea de angoasa de dupa impinge consumatorul spre o noua doza. In astfel de momente, pot surveni decese accidentale, functia anestezica a cocainei putand provoca consumatorului un stop respirator si de aici un stop cardiac.
Heroina ramane ca si pana acum, drogul cartierelor sarace si isi face simtita prezenta in sanul famililor dezorganizate, unde consumatorul dependent de heroina vinde tot din casa pentru a isi asigura doza zilnica, fiind un drog ieftin, 50 de lei doza, si accesibil cu un procentaj de 35% de obtinere in 24 de ore. Treptat organismul cere o doza mai mare de heroina, fapt ce duce la supradozare si in final la moarte. Prin combaterea consumului de heroina se combate si raspandirea virusului HIV sau hepatitei C, deoarece in cele mai multe cazuri, consumatorii de heroina schimba seringile intre ei.
Pentru a ne demonstra ca nu se fac destule campanii de prevenire, multe persoane care consuma droguri au declarat ca nu cunosc multe dintre efectele acestora. Singura masura vizibila in anul 2008 este un banner cu titlul “Campanie de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri 14 iulie – 18 august 2008”. Oare e de ajuns? Sigur nu se va ajunge la un consum de 0%, dar macar cei care se drogheaza sa aiba o sansa de reabilitare.

Îmi cer scuze că nu sunt diacritice...

Gigoloi!

Astăzi prezint câteva din metodele şi situţiile numai bune de agăţat pe care le folosesc atunci când sunt beat rangă, pastilat, fumat şi bătut de soartă. Toate în aceeaşi zi. Lăsaţi începătorii să înveţe de la mine!

1. Dacă în jurul unei tinere silfide roiesc chiparoşii şi nu au succes cu versuri de manele şi alte cocalarisme, încearcă să fii sincer: "Bună. Am văzut că în jurul tău se adună băieţii ca musca la c*cat. Nu vreau să îţi consum din timp, doar să te invit la o gură de apă de ploaie". Succes garantat!

2. Dacă domnişoara cu care eşti la o cafea se duce până la toaletă, e bine să o complimentezi când iese dupa 10 minute: "Da ai slăbit nu glumă!". Ştim cu toţii că se simt flatate la astfel de complimente.

3. Tot ca un compliment e bine să îi arăţi că o consideri foarte apropiată, chiar din familie, şi că îi apreciezi stilul vestimentar: "Bluză ca a ta avea şi bunica mea, dumnezeu s-o ierte!". O să roşească de încântare.

4. Unele tipe preferă jmecherii, tipii cu tupeu, de cartier. Aşa că dacă eşti cu ea în apropierea casei (e târziu şi te-a adus acasă), poţi să o pui cu "botul pe labe" cu fraza următoare: "Rămâi în urma mea. Nu vreau să mă fac de râs la tovarăşi, mami şi tati cu una ca tine". O să te considere Ulise-Moartea-din-Ţigările-Carpaţi.

5. Nu ai bani? Nici o problemă. Originalitatea e numai bună: "Azi nu am chef de caviar la restaurant, cică la Mc sunt E-uri şi te îngraşi, în parc sunt copii care ţipă...Am organizat ceva intim pentru noi 2. Cu lumânări, muzică în surdină şi nu ne deranjează nimeni. Hai la cimitir!"

6. "Vezi Q7 ăla din parcare. Nu-i aşa că e minunată Dacia lu` tata lângă el?"

7. "Vezi Dacia aia ruginită? Eu conduc Oltcit-ul de lângă!"

8. "Azi nu am chef să conduc. Îţi fac cinste cu un bilet RATB."

9. Dacă ieşi la restaurant cu o tipă timidă care mereu comandă salată, făi o surpriză şi comandă pentru ea când pleacă la toaletă: "2 fleici în sânge, mămăligă cu mici şi ciulama, şi o cană de vin. Eu? Ceva lejer. O salată."

10. Vrei să o impresionezi de cum o vezi prima dată? Vrei să pari un tip tare pe picioare? Uite replică: "M-am tot uitat la tine şi am realizat că nu eşti tu de nasul meu! Şi când mă gândesc că am vrut să îţi acord o şansă!"

11. Dacă e seară şi eşti în preajma unei secţii de poliţie, rămâi în urma fetei şi urlă "HOAŢA! HOAŢA!"...după ce o să o fure bine de la gabori să declari că tot ce a subtilizat a fost inima ta. O să înţeleagă ea că ai vrut să araţi tuturor cât eşti de îndrăgostit.

12. "Mi-am uitat cardul acasă. Împrumută-mi 50 de lei să te scot în oraş"

13. "Tocmai am fost la Cursul de Umanitate Reciprocă (CUR), şi au vărsat copiii nevoiaşi bere pe mine, de acolo mirosul de Burger. Îmi e aşa milă de ei..."

14. "Am ochii vineţi că l-am bătut pe unu ieri şi am căzut în pumnii lui. MRRR!"

15. "Eşti aşa dulce că fac diabet! Pfiu drace!".

Dacă nu ai succes cu aşa ceva înseamnă că nu ai aplicat bine metoda. Pentru mai multe detalii şi ajutor sună la 78.07.080, secţia "Arşi pe creier", Bălăceanca.

Loto Horror!

Pepe. Băiat de ţară, crescut la coada vacii. De fapt părinţii nu au avut niciodată vacă, dar îi desenau câte una pe pereţi ca să îl înveţe că: vaca "muu", porcul "guiţ" şi tactu` "fă te bat!". La el în sat, Lenevenii de cel mai Jos, lumea era obişnuită să stea la poarta casei şi să mai aştepte un Becali, Năstase sau Iliescu, care să le trântească salamul pe masă, şi de bucurie că au venit ei creştea şi mărarul în fundul casei. Comoditatea asta rurala omora şi boscheţii de la marginea uliţei.

De ce Pepe? La botez tasu` a zis "să fie un nume care să atrage la băiatul meu!", pentru că denumiri ca "Minimus", "Monopoly" şi "Curuleţ" mereu au tras la bani şi muieri. Ştia bătrânul ce ştia.

Şcoală nu prea. Adică el a patentat idea de cursuri I-IV la fără frecvenţă ca să meargă la barbut cu băieţii mai mari, iar clasele V-VIII le făcea la seral. Când se supăra că a pierdut banii de Cico şi napolitane Cucu Rucu, trecea pe la şcoală seara să spargă geamuri, table, scaune şi 2-3 profesori.

Cu părinţii nu avea probleme. O fura măsa destul de la capu` casei aşa că el nu se mai obosea cu ea, şi când parintele lui ridica furca la el, fugea la crâşmă...dar cu timpul au trecut toate astea. Mama lui şi-a pierdut din capacităţile de gândire, având un aer visător cu salivă în colţul gurii, iar tatăl lui murise în urma unui accident de muncă pe şantier. A urcat beat pe macara şi a căzut. Probabil dacă nu uita să îşi pună cască scăpa...cine ştie.

Pasiunea lui Pepe erau jocurile de noroc. Toţi banii munciţi îi consuma la 6 din 49 şi pariuri sportive. Şi da, aţi ghicit, a câştigat! Cum se întâmplă deobicei ca unul din Leneveni să mai câştige premiul cel mare.

Ce a făcut cu banii? Cu faima? Păi a apărut de câteva ori la OTV, să comenteze cazul Elodiei violată de Magda, care împeună cu Guru Bivolaru au aruncat-o în ştrandul Ciurel. Da, pare plauzibil. Afaceri nu a pornit pentru că nu ştia nici cum se scrie cuvântul, nici cum se face, dar a reuşit să îşi cumper...procur...a învăţat pentru carnetul de şofer. Avea 3 maşini. Un Q7 alb, un BMW CO CA LARZ 3x şi un merţan S-econd Class cu care se mai ducea la sifonărie. Acum avea şi vilă, cu cişmea în curte, pişcină cu apă de ploaie, 3 etaje, 19 camere, 5 băi şi un cort. Dormea în cort. Auzise de Vama Veche probabil...oricum măsa era de mult la azil, ca să aibe fiecare liniştea lui.

Intrat în lumea bună din Bucureşti, a început să îşi cumpere tricouri mulate pe burta, lanţ pe ceafă şi budigăi albi pe picioarele rase. Şi-a facut id de mess şi la imprimat pe ciorapi, chiloţi şi lanţ: "pepe_şucar_man". Femeile gonflabile erau la picioarele lui, deoarece el trata clubăriţele ca pe nişte prinţese şi ele îl tratau ca pe un taximetrist. Bine...am fost prea dur...ca pe un sclav part-time.

Într-un final, cum se întâmplă cu majoritatea câştigătorilor la Loto, ajunge sărac lipit uliţei, şi cu ultimii bani îşi cumpără băutură. Trăia din pensia lu` măsa şi din amintirea a celui care cândva ameţea tipele cu poveştile sale din viaţa trăită mereu în lux şi jmechereală...dar el a fost mereu un gras cu lanţ de aur coclit pe gât.

Tragi-comedia II

........................................................................................................................................

În clasa a 12-a Lăcrămioara nu mai avea nici un dubiu. Va ajunge CINEVA! Era scris în stele, catalog, bănci şi fiţuicile pe care şi le împărţeau colegele ei invidioase. Era vestită şi în afara liceului, numărul ei de telefon (fix) era scris pe toate WC-urile publice imediat dupa mesaje gen: "Mulg pe gratis", "Lăsaţi Centura să vină la mine" şi "Eşti singur pe tron? Na o prinţesă".

Lăcrămioara nu se supăra. Ştia că e facută să fie vedetă. Avea nişte pantaloni strâmţi pe fund (un roz ţipător), bluziţe cu buricul gol, pielea fină şi vânătă de la frig şi curea (domnul Sârbu obişnuia să îi frăgezească carnea în fiecare seară) şi o gecuţă cu fulgi/pene de struţo-cămilă sau ce curcubitaceu mai e la modă pe gluga gecii. Se machia strident, genele mângâiau tavanul iar fondul de ten în 3 straturi îi acoperea ochii vineţi de somn si palme. Acuma nu vă faceţi greşita impresie că o bătea doar tasu. Nu suntem animale. Avea şi o mama isterică ce o tăvălea prin casă imediat ce rămânea fără Rudotel, colegele din liceu ce îi puneau piedică pe scări sau iubiţii care preferau să o bată pe ea, decât între ei.

În ultimul timp relaţia cu părinţii nu mai era aşa bună. Domnul Sârbu avea o ciroză ce îl chinuia, dar o trata cu Tanita şi Polar, astfel încât ultimele urme de ficat din organism să fie eliminate împreună cu întreaga plajă care o avea la rinichi. Doamna Sărbu era într-o stare mult mai gravă. Ipohondria avansase, astfel încât mult timp îl petrecea la cabinete medicale vindecând boli ca bătrâneţea, mersul pe jos şi complexul "puteam să fiu soţie de preşedinte". Ultima soluţie era Bălăceanca sau PRM. Se gândea şi la o cariera muzicală.

Ce făcea tânăra Lăcrămioara? Era decisă să scape de calvar, aşa că îşi testează iubitul cu "reîncarcă-mi cartela de la telefonul primit de la tine, cu 5$ şi te cred pe cuvânt că vreau să ma mut cu tine. ACUM!". Posesivă şi drăgăstoasă ca măsa.

Acum Lăcrămioara era independentă, mda, îl avea pe piticotul ăla de iubit/sponsor, dar nu asta era problema ei. Era ca pasărea cerului (când era mică tasu o ameninţa mereu ca o aruncă de la geam, probabil de aici plăcerea icariană), deci făcea ce o ducea capul. Nu prea mult oricum.

.......................................................................................................................................

Lăcrămioara will be back!

Audiţie plăcută. Oldies but...

Perfect vs. Abject

Cu toţii am aflat de crima asistentei maternale. Nu? Păi e simplu. O nebună, asistent maternal, a omorât cu sânge rece (e clişeu, mai bine zis, fără sânge), un copil de 4 ani. De ce? Era de altă etnie. Asta e toată povestea. Detalii mici că îl tortura, de exemplu: îşi stingea ţigările pe corpul micuţului, îi înţepa penisul cu un ac dacă nu urina când vroia ea, etc, toate acestea din cauza faptului că fata ei umbla cu unul din aceeaşi etnie.

Sunt şocat să văd cât de puţină atenţie i s-a acordat subiectului. Câteva dezbateri pe ici pe colo, câteva rânduri în ziare. Slab! S-au scris mai multe rânduri despre ce face Nikita pe WC. Oricum, a auzit cineva o reacţie din partea BOR? Eu nu. Ce face instituţia care veghează moralitatea naţională? Se plimbă cu limuzinele donate de enoriaşi? Ăştia vorbesc numai când se îmbracă unii în dame şi fac o parada prin oraş, sau când ne prezintă sumele colosale din care se face viitoarea mega-catedrală de spălat suflete angro. Şi pe lângă BOR, mai toată lumea tace. Nimeni nu zice, acum cât e momentul, ceva de rasism şi alte "nimicuri" dastea.

O să mă simt minunat să aud că bestia aia o să înfunde puşcăria. Păcat de acel copil, "ţigan borât", cum îl alinta "muma" de împrumut, a murit pentru...nimic. Nu prea ştiu ce să comentez, deoarece pot leza "sentimentul naţional" al unora care de atâta evlavioşenie, procedează cum "i-a învăţat" Iisus. Să arunce primii piatra, ei fără de păcat.

Recunosc sunt un perfecţionist. Visez la o lume unde culoarea omului şi religia nu sunt motive de aruncat cu bombe în stânga şi-n dreapta, dar mă uit aici, în perimetrul ţării în care trăiesc (trebuie să încep să gândesc la o scară mai mică), şi observ că visez degeaba cai verzi pe pereţi dacă pereţii sunt din chirpici. Mă amuză cretinismul ăsta planetar de a crede că Iisus era alb ca laptele (LOGIC! că nu avea cum să fie alb din pricina locului unde s-a născut), de aici ura pentru alte rase, dar precum spunea şi binecunoscutul comedian George Carlin, "Zeul meu are scula mai mare ca zeul tău! Headshot!".

M-am îndepărtat de la subiectul cu pricina pentru că nu pot să comentez gradul de rasism şi prostie de la noi. Mă gândesc doar să răspund unor posibile 2 întrebări/afirmaţii:
1. Copilul tot ţigan era şi în ziua de paşte.
Credem în ţigani romanizaţi şi nu credem că un copil de 4 ani crescut într-un mediu "made in Romania", nu putea fi romanizat/educat/cizelat? E penibil.

2. De ce l-a abandonat măsa?
Aici e vorba de prostia de a îl face fără a avea o situaţie materială bună. Păcatul ei, dar prin gestul de a îl încredinţa unei instituţii care să se ocupe de copil a dovedit că este o mamă mai bună şi decât MoniCA COlumbeanu, care nu ştia nici cum să ţină corpul propriului copil. Şi mai bine că a ajuns la o altă familie. Dacă îl folosea la cerşit?

Tragi-comedia I

Încă de la vârsta fragedă de 12 ani, doamna Sârbu şi-a învăţat fata să alerge după "doftori, advocaţi ori patroni. Că uite mamă ce am facut eu! Am zis că Gicu e floarea ochilor mei, l-am luat şi na! Viaţă, nu? Să nu greşeşti ca mine mamă!".

Adevărul e că Gicu avea un păr bucălat, pătrăţele în loc de burtă, atitudine macho şi casă în Tecuci. Acum 25 de ani. Acum, Gică e o pleavă. Are o burtă (de bere) ce cade sictirită peste curea, părul e desparţit de o chelie mai ceva ca Marea Roşie de Moise, păr bucălat doar prin nas şi urechi, atitudinea e de mucio, şi casa din Tecuci a pierdut-o la barbut. Lăcrămioara, fata lor, a fost făcută în aceeaşi scârbă, după ce Gică a venit beat de la o sârbă şi învârteală de topoare la cârciuma din cartier.

Odată cu trecerea anilor, Lăcrămioara a crescut cu pâine (carbohidranţi), cartofi (alţi carbohidranţi), usturoi (arsenic), palme şi picioare (fitnes) şi înjurături (pentru un psihic puternic). Deci se înţelege de la sine că a fost crescută în lux, nu a primit nimic din ce i-a lipsit şi avea şi doi parinţi ce se iubeau năbădăios cu vesela, în fiecare seară, care pe care trimite primul la culcare (de tot).

Şcoala a făcut-o la început de umplutură, dar în liceu a realizat că se află pe o rampă de lansare, şi nu poate rata startul. Aşa că a dat tot ce a avut mai bun din ea (şi nu vorbim de cei 7 ani de acasă), măcar sa meargă în BMW-ul cuiva, nu cu RATB-ul tuturor, să poarte blănuri la modă, nu tricouri cu însemne demodate ca "Ylang Ylang", "Dolce & Diabeta" şi "Mi fuk for fri". Se cerea o schimbare.

Pe salteaua din singura cameră (garsonieră), visa să prezinte vremea la TV, sau să fie actriţă într-o telenovelă şi să se mărite cu Bordeianu. Se mulţumea şi cu titlul de "Fata de la pagina 5" din Almanahul Sănătăţii. N-o fi dracu aşa negru, şi tasu aşa beat încât sa bea şi banii de pâine, nu?

........................................................................................................................................

Tu bei continuu?

Tot sunt aşa euforic cu venirea asta din "concediu", si în plin avânt asupra oraşului, mă descarc, urând de bine tuturor celor care îmi contribuie la duşul public.

E vorba de isteria asta cu aerele conditionate care se..."scutură"?...pe trotuar, recte în capul trecatorului. Nu vă miră faptul că avem trotuare ude? Ce parere aveţi, că se spală sau ce? Nema.

Deci aşa şi prin urmare mergeţi cu umbrela în ziua mare că faceţi duş altfel. E greu al dracului să pui o ţeava ceva sa bată jetu de comoditate mai pe perete.

În continuare e cald, tânjesc dupa putina racoare sincer, aşa că lenevesc...

Pentru toţi leneşii, audiţie plăcută...

Sinistraţi partea a IIa.

Textul este creaţie personală pentru ziar. Imi cer scuze că nu e cu diacritice dar îmi e greu să recorectez un text de 6-7.000 de caractere. Lectură placută.



Printre sinistrati, odata cu problemele lor
Si diabetul a iesit din matca


Diabetul este considerat boala secolului, aparand pe fondul unei alimentatii “moderne”, dar nesanatoase, a sedentarismului si, nu in ultimul rand, a stresului. Este o boala cronica care, odata capatata, trebuie sa te inveti cu ea si sa o accepti. Precum spune si doamna Mariana Graur, vicepresedinta Federatiei Romane de Diabet, “boala trebuie respectata si ea va respecta victima la randu-i”.

Romania vs. Diabet
La ora actuala, in Romania nu exista o statistica exacta a diabeticilor, deoarece in mediile rurale majoritatea oamenilor afla prea tarziu ca au diabet, dar se estimeaza un numar de aproximativ 700.000 de pacienti! Romania este pe primul loc in lume, ca intotdeauna...
Compania Novo Nordisk impreuna cu Federatia Romana de Diabet a organizat o donatie pentru sinistratii cu diabet din zona Moldova, astfel incat am avut ocazia sa aflam mai multe despre trista existenta a unor oameni napastuiti. Doamna Mariana Graur ne spune ca numai in judetul Iasi sunt 24.000 de pacienti, iar cu ochii in pamant ne arunca o cifra ingrozitoare: “aproape 4.000 dintre ei sunt mai mult pe moarte”. In fiecare an s-a constatat o dublare a cazurilor noi, ceea ce dovedeste, cu un umor negru, ca Romania are de gand sa ramana mult timp pe primul loc in acest top funest. Problema majora consta in faptul ca oamenii din mediul rural nu isi fac analizele la timp si afla prea tarziu, aproape cand nu se mai poate face nimic pentru ameliorare. Vicepresedinta Mariana Graur considera ca viata moderna este principalul factor ce a dus la acest numar record si critica lipsa de interes pentru prevenirea acestei boli, neexistand campanii care sa promoveze o alimentatie sanatoasa sau sport, deoarece “concomitent cu diabetul creste si numarul de cazuri de obezitate”. Diabetul este considerat o boala cu nevoi speciale, dar in majoritatea cazurilor acestea sunt date la o parte. Un lucru notabil este acela ca in Romania programul de diabet acopera toti pacientii, o mare parte din vina pentru agravarea situatiei apartinand bolnavilor care nu se prezinta la controale. “Pacientul diabetic este un pacient scump, dar tratat corect isi poate aduce aportul in societate, prin munca”. In zonele sinistrate sunt 25 de familii care au minim un diabetic sub acoperis, si au casele distruse, acest lucru agravand starea bolii.

Cu apa pana la acoperis...
Ne continuam “pelerinajul” si aflam ca in Targul Frumos sunt 75 de case naruite, una din cele mai napastuite zone. Aici il cunoastem pe domnul Stoica Romeo, in varsta de 51 ani, avand 31 de ani de munca, fiind fierar betonist. Crede ca are diabet de 11 ani, dar nu a aflat decat acum cinci ani cand, in urma unei analize, a depistat ca are o glicemie de 300, valoarea maxima a unui om sanatos fiind de 126. Tot ce are e familia, enumerand zece copii, pe care ii lauda ca sunt muncitori, casa fiind facuta de ape una cu pamantul. Dorm inghesuiti intr-o camera, iar banii primiti de la Primarie si donatii ii tine pentru a incepe munca la noua casa. Nu se plange si considera ca daca nu “il pedepsea Dumnezeu” nu avea nevoie de acesti bani pentru ca isi putea intretine familia. O sa inceapa de la zero si cel mai probabil, daca nu se muta din acea albie, va avea aceasi soarta peste un an.


In prag de alegeri se fac prelegeri
Cateva sate mai sus, in Cioplenita, un batran ne intampina la poarta. Nu aude bine si se exprima la fel de greoi. Domnul Festela are 82 de ani si, cand a venit viitura, dormea in bucatarie. A fost trezit de sotie cu 10 minute inainte sa se produca o tragedie si sa cada peretii de chirpici peste el. Acum, totul este distrus si traiesc din ajutorul vecinilor care ii hranesc, imbraca si adapostesc. Sunt nemultumiti ca primarul nu a facut nimic pentru ei. A venit sa imparta fluturasi pe care scria ce proiecte grandioase are... si de atata grandomanie nu s-a facut nimic. E chiar virulent la adresa alesului, dar recunoaste ca nu are ce face. Nu are bani si nici putere, iar sotia lui, de aceeasi varsta cu sotul, bolnava de diabet, e in spital deoarece a fost muscata de un caine. Ca si cum problemele si suferinta nu ar avea sfarsit... Se bucura ca este ascultat si ne arata cu degetul tremurand unde dormea si pana la ce nivel era apa. Ne face cu mana la plecare si ne roaga sa facem cat de putin putem pentru el. Tot ce mai are aproape sunt doi catei ce ii tin de urat...


Stresat, la numai 5 ani
Ultima destinatie a fost in satul Coltesti. Ajunsi acolo pe un drum impracticabil, finantat de proiectul Sapard, am cunoscut membrii familiei Ifrim. In fata unei bodegi, unde s-a adunat crema satului dupa slujba la biserica, este casa lor. Inca in picioare, dar sprijinita nesigur in piloni. Batranul familiei are Parkinson si tot ce ne poate arata este cum au pus hainele gramada intr-o singura camera. Sotia acestuia ne impartaseste din drama pe care a trait-o, cand paraul din spatele casei a crescut si le-a adus apa pana la fereastra. A fugit cu restul familiei si animalele pe deal, lasandu-l pe batran in casa inundata, intr-un pat plutind in deriva intre patru pereti. De frica a intrat si in “coma alcoolica... diabetica”, dar a trecut cu bine peste. Ceilalti membrii ai familiei sunt tacuti si ingandurati, dar dintre ei apare mezinul familiei, care se prezinta politicos si ne impartaseste cu seninatate cele intamplate. Ionut are 5 ani si nu stie ce sunt jucariile, distractia lui fiind caruta. Ne spune cu ochii mari ca e “stresat” din cauza gradinitei, ca il pune sa scrie pe “fis” si sa coloreze, dar el vrea sa isi ajute parintii si nu are timp. Cand a intrat apa peste ei in casa, nu s-a speriat ci a sarit sa isi ajute familia sa duca animalele pe deal. E un erou modest in lumea lui mica, dar de fapt este victima nevinovata a indiferentei parintilor de a pleca din zona, la cererea primarului care le si oferea loc undeva pe deal. Ne despartim de Ionut, care abia incepuse sa ne povesteasca cum a fost lovit bunicul cu “chiatra” in cap de tatal sau acum cativa ani... Daca am mai fi stat, aflam si unde e Elodia. Oricum, era un copil aparent fericit, stia sa mearga cu caruta si se simtea folositor in familie.


Poate la anu’...
Poate nu vor mai fi aceleasi episoade. Poate se va gasi “leacul” pentru diabet, poate primarii vor lucra la indiguirea raurilor, care de ani buni spala sate intregi, poate... Dar basmele raman tot in carti. Realitatea e mai dura si mai perfida, astfel incat in fiecare an va exista un “Ionut” care sa fie erou...

Uliţă Challenge 2008!

Nu vă era de ajuns că avem zilnic un trafic groaznic în Bucureşti, cum îmi place mie să îi spun "marele Bombay"? Acum aveţi un MEGA motiv să plutiţi la volan de încântare. Ocoliţi mai mult, conduceţi mai lent, mai precaut şi vă enervaţi "angro".

Nu mai întrebaţi de ce că ştiţi. Din nou şi iar, Bucureştiul fiind o mega capitala europeană, o metropolă mondială, îşi permite să susţină fiţele unui raliu. Treaba e în felul următor. Vin cocalarii străini cu piţipoance străineze ca să impresioneze cocalarul român cu piţipoanca autohtona...aşa stricată cum e, da e a noastră.

Din banii noştrii, plătitorii de taxe şi impozite, s-a făcut una bucată circuit de Formula Nşpe, şi s-au adus bolizi cu iepe putere să vadă tot românul ce ar putea conduce dacă ar avea drumuri şi nu ar consuma timpul de muncă să se uite la trancarici. Din nou va cădea tencuiala de pe blocurile din oraş din cauza zgomotului "şucar" făcut de tancurile pe 4 roţi, dar asta nu contează când ai în oraş un aşa şou.

Vă mulţumesc, din nou, dragi organizatori că mi-aţi distrus şi anul acesta o săptămână, fiind FORŢAT să ocolesc kilometrii întregi ca să vă lăfăiţi voi trabanturile tunate şi proastele fardate/operate/reoperate/chinuite/crăcănate/avortate, şi vouă cocalarilor cu Dacia 1300 cu eleron, care nu mai încăpeţi în piele de fericire că vedeţi o maşină străină şi o proastă de export. Plecaţi cu ei de unde au venit.

Poftim Uliţă Challenge 2008. Vrum Vrum!

AJUTOR!

Caut nume pentru viitor blog pe wordpress.
Persoana care până pe 15 septembrie îmi spune cel mai bun nume, câştigă o cină cu mine. Eu plătesc :D

HAIDA!

Pi.Si.-Cine nu poate posta un răspuns, să îmi scrie pe mess: george.bonea

Bec hom!

Din zona calamitată:

Am revenit din mica mea excursie. A fost interesant, o să postez zilele astea şi poze şi am să scriu şi ce am văzut...până atunci...

Emisiunea la radio RRM Student FM a intrat şi sunt curios cine a ascultat-o ce parere are? Ce a ieşit bine? Dar rău? Ştiţi voi mai bine...

Ca o anticipare a faptului că am fost într-o zonă cu sinistraţi, câţi dintre voi aţi dona bani pentru sinistraţi? De ce? Scurt...Ca apoi să vedeţi cum stă treaba cu oamenii de acolo.

Zâmbiţi. Mâine poate fi mai rău.

Vând Damme.

Vă mai amintiţi când eraţi copii şi ADMIRAŢI filmele cu bătăi. Şi nu mă refer doar la baieţi, că şi voi fetelor băleaţi la pectoralii lui Van Damme: "Liliii fată ce mascul!".

Să trecem în revistă, odata cu trecerea anilor, reacţia la un film cu bătăi:
-clasa a IV-a: "Frate ce reveeeeer! A rupt mau întregului popor chinez. Cum dădea el bă! Uite aşa! JPOC!"

-clasa a VI-a: "Frumos! Chiar jmecher. Mai ales că apare şi jocul ăla pe calculator şi să vezi ce îi sparg pe ăia aşa virtual! JPOC!"

-clasa a VIII-a: "Băi frate ce naşpa e mama că am Capacitatea şi ea vrea să dorm devreme şi eu vroiam sa văd filmul. Dar am văzut secvenţe şi îi rupea pe ăia. Crimă! JPOC!"

-clasele IX-XI: "Am fost la un party aseară. Mai există actorul ăsta? Nu ştiu. Eu încă îmi reculeg ficatul."

-clasa a XII-a: "E old school frate. Eu vreau efecte! JPOC! MATRIX alea alea! O ardem cu filme ca pe vremea lu bunicu?"

-facultate: "Acest film prezintă un grad ridicat de violenţă şi nuditate, astfel încât neoconservatorismul ideologizant nu îmi creează o stare plăcută de vizionare. Asta şi faptul că textura învechită a filmului îi conferă un aspect de film cu buget redus." JPOC!

Să vedem şi partea ascunsă a lui Van Damme:


.....................................................................................

Mâine plec la sinistraţi în Moldova. O să mă întorc cu poze, zic eu, şocante şi cu poveştile oamenilor de acolo. Sunt Adelin Petrişor sau ce?

Revenim cu Vama.

Am promis că pun şi poze (şi nu de hai5), ca să vadă tot poporul care nu ştie cum e în Vamă, mai ales ignoranţii care comentează mereu. Da domne, lumea e mai liberă dar nu trage din joint-ul tău. Evlavioşilor :P



După cum se observă plaja are ceva alge pe ea şi mai ales mucuri de ţigară. Dar nu îi pasă nimănui. Aici viaţa e ieftină şi sunt condiţii la fel ca în Mamaia, Neptun, etc.



Faţă de anul trecut acum avem o droaie de umbrele, care oricât de mişto ar părea, nu îţi uşurează şederea. Au venit şi nişte tupeişti pe plajă care "taxează" statul la umbră, şi nu e tocmai indicat să le spui să îşi bage umbrela undeva.



E o simplă impresie, sau vasul ăsta se scufundă anual?



"La Meduza". Mâncare multă, bună, mai multă, mult mai bună. Până faci POC!



Spital Mangalia. La o perfuzie de fericire. Cele mai bune şi aromate perfuzii.



Stuf. Dans până dimineaţă. Muzică până la ultimul val.

The End Vamă...To be continued!

Mama e de vină.

Azi dimineaţă înainte să plec la muncă, pentru că e nevoie de clasă muncitoare şi duminica, am deschis trancariciu cu culori să îmi clătesc ochii. Şi din click în click (doamne fereşte nu ziarul) am ajuns pe MTV care la ora aia avea o emisiune, ca multe altele, de o mare prostie.

De multe ori am impresia că la MTV lucrează persoane cu salivă în colţul gurii, care joacă 24/24 CS şi WOW şi care când văd un sfârc, ori râd, ori se sperie şi fug. Nu vă luaţi după prezentatoarele care arată bine. Ele intră pe altă uşă în firmă.

Revin la frumoasa emisiune. Era o chestie cu copii din SUA care fac "un fel" de puşcărie. Frumos. Educativ. Furase o puştoaică 60 Dolari din puşculiţa clasei şi în fiecare weekend timp de 2 luni stătea la răcoare. Venea săptămânal acasă şi povestea cum e fără pernă, fără TV, cu duş comun şi cel mai grav...să porţi hainele nespălate şi inestetice de acolo. Şi ăsta e un caz fericit.

O altă domnişoară (15 ani cred, precoce rău americancele, ele de mici fac de toate. Când mă gândesc că la noi mai dai de una care vrea să dărâme bila de pe ASE). Tânăra îşi bătuse un profesor, nu mai era la şcoala, avea un cazier "dotat" şi mai nou furase şi bani din magazinul unde lucra. O poliţistă îi sună mama să o întrebe dacă vine la proces, mama ei nu era surprinsă, a şi întrebat "ce a mai făcut acum?". A tot încercat poliţista să o convingă să vină dar a zis că "Neah!". Dicsit!

Partea amuzantă acum vine. Aia mică, mândria familiei, olimpica şcolii, îi spune supărată cameramanului "Relaţia mea cu mama e stricată. Văd ca nu îi pasă ca am probleme.", de parcă furase pentru mama ei. Îmi aduce aminte de emisiunea Super Nanny de pe Prima TV unde copii crizaţi şi mofturoşi dădeau vina pe părinţi.

Culmea tupeului: Sunt un/o bou/vaca, dar tu mai făcut aşa!

Să arăt şi o mostră de prostie juvenilă, neaoşe:

De ce nu iubim Bucureştiul? Pledoarie pentru Vamă.

Titlul e numai bun. Am revenit şi în drum spre ACEST oraş, am început să gândesc (toată şederea mea în Vamă am fost un INCONŞTIENT). Era concursul ăla cu "scrie un eseu bla bla cu titlul <> şi bla bla". Nu pot! Serios dacă pot să iubesc acest oraş. Apreciez oportunităţile pe care le primesc pentru că locuiesc în acest haos, dar nu iubesc Bucureştiul, nu e nimic special la el. Îmi doresc sincer să ajung la altă părere.

În comparaţie cu Vama Veche, în Bucureşti nu există curăţenie (oricât de ironic sună), distracţie, diversitate şi mâncare FOARTE BUNĂ şi IEFTINĂ.

Ghid turistic? Mâncaţi peste tot cu încredere şi mult. E ieftin şi îţi pune în farfurie cât pentru 3 persoane, deci e urât să pleci nesătul. Eu recomand ciorbele, care după o noapte plină, sunt numai bune. Cât mai multe ciorbe. Fripturi şi restul după gusturi dar sunt delicioase şi până acum nu a murit nimeni.

Beţi bere. Multă bere. Hidratarea e importantă, deoarece o să dansaţi mult pe Prodigy, Zdob şi Zdub, Pendulum, ş.a.m.d. Nu există burtă de bere doar bere pentru burtă.

Beţi şi vin. Vinul e sănătos, mai ales că e vorba aia în popor că dacă bei vin, la 70 de ani o să stai în 3 picioare, dar nu ştiu dacă e valabil şi pentru fete.

Dansaţi nu ocupaţi plaja degeaba.
Nu deranjaţi drogaţii, nici ei nu vă deranjează.
Nu râdeţi de cocalari. A râs soarta destul de ei.
Nu fiţi teribilişti. E posibil să descoperiţi că buba doare.
Nu gândiţi. Acest obicei prost încetineşte procesul de distracţie.
Nu folosiţi mobilele. Sunteţi rupţi de lume şi orice deranj vă dă motive de gândire.

Asta e tot până acum. O să mai scriu ceva în următoarele zile despre Vamă, o să pun şi câteva poze...

Să o ardem chill...